333 matches
-
le incheie cu succes în anul 1882. A fost hirotonit preot în 1883 și numit administrator parohial în satul Petreștii de Sus, conform Decretului nr. 2762 din 23 septembrie 1883, unde a activat până în anul 1891, când a fost numit capelan greco-catolic al Bisericii Bob din Cluj. În timpul procesului Memorandului a asigurat cazarea la Cluj a persoanelor venite ca să susțină cauza fruntașilor români acuzați de administrația maghiară pentru trădare. În anul 1897 a fost numit paroh la Tritenii de Sus unde
Nicolae Rațiu () [Corola-website/Science/322853_a_324182]
-
13 mai 2001 prevede că titlul poate fi acordat preoților din clerul secular care au cel puțin 55 de ani și 20 ani de preoție. De obicei, trebuie să se respecte ordinea, iar candidatul să fi primit anterior titlul de capelan al Sanctității Sale și apoi pe cel de prelat de onoare al Sanctității Sale. Între acordarea unui grad și apoi a celuilalt trebuie să treacă cel puțin 10 ani. În unele cazuri speciale de merite semnificative, episcopii pot solicita acordarea
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
pot solicita acordarea în mod direct a titlului de pronotar apostolic supranumerar, fără îndeplinirea condiției ca persoana candidată să fi împlinit vârsta de 55 de ani și 20 de preoție. Pentru fiecare dieceză, numărul total de Monseniori (pronotari, prelați și capelani) nu trebuie să depășească 10% din numărul membrilor clerului. "Protonotarii Apostolici supra numerum" sau supranumerari "ad vitam" sunt și canonicii prelați ai celor trei bazilici papale de la Roma, de la data preluării funcției, și canonicii prelați ai unor catedrale cărora li
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
catolic de către Papă. În general, el este atribuit la solicitarea episcopului unei dieceze pentru preoții considerați merituoși, deși foarte rar, dar nu la fel de rar ca titlul similar de prelat de onoare al Sanctității Sale. Conform unei definiții din epocă, termenul "capelan" se referă la un preot „care oficiază într-o capelă și fără plată; preot care asistă bolnavi sau își exercită misiunea în spitale, în penitenciare, etc.”. Completarea "al Sanctității Sale" identifică prelatul care a primit titlul onorific pontifical. "„Istruzione sul
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
și preoților cu origini nobile. În conformitate cu scrisoarea în formă motu proprio "Pontificalis Domus" din 28 martie 1968, acei preoți care aveau anterior titlul de camerier secret supranumerar (în ) au continuat să facă parte din Casa Pontificală, sub noul nume de "capelani ai Sanctității Sale". Rangurile inferioare ale camerierilor secreți (camerieri onorifici cu veșmânt violet, camerieri "extra Urbem", capelani secreți onorifici și camerieri onorifici "extra Urbem") au fost abolite. Originea lor datează din vremea Papei Urban al VIII-lea (1623-1644). Serviciilor lor
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
acei preoți care aveau anterior titlul de camerier secret supranumerar (în ) au continuat să facă parte din Casa Pontificală, sub noul nume de "capelani ai Sanctității Sale". Rangurile inferioare ale camerierilor secreți (camerieri onorifici cu veșmânt violet, camerieri "extra Urbem", capelani secreți onorifici și camerieri onorifici "extra Urbem") au fost abolite. Originea lor datează din vremea Papei Urban al VIII-lea (1623-1644). Serviciilor lor nu mai sunt remunerate începând din timpul pontificatului Papei Pius al VI-lea (1775-1799). Documentul de numire
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
acea însărcinare). Titlul nu mai expiră, dar necesită reînnoire la moartea Papei care l-a acordat. Lor li se adresează cu formula de Monsenior și au anumite privilegii, precum și niște veșminte ecleziastice distincte de ale celorlalți preoți. Veșmintele folosite de capelanii Sanctității Sale sunt prevăzute în Instrucțiunea Secretariatului de Stat "„Ut sive sollicite”" cu privire la veșmintele, titlurile și însemnele cardinalilor, episcopilor și prelaților minori, promulgată la 31 martie 1969 sub semnătura cardinalului Amleto Giovanni Cicognani din cadrul Secretariatului de Stat al Vaticanului . Capelanii
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
capelanii Sanctității Sale sunt prevăzute în Instrucțiunea Secretariatului de Stat "„Ut sive sollicite”" cu privire la veșmintele, titlurile și însemnele cardinalilor, episcopilor și prelaților minori, promulgată la 31 martie 1969 sub semnătura cardinalului Amleto Giovanni Cicognani din cadrul Secretariatului de Stat al Vaticanului . Capelanii Sanctității Sale poartă atât veșminte pentru slujbă, cât și sutană neagră cu capse, butoni, margini și căptușeală de culoare mov și brâu de mătase purpurie. Au fost eliminate din uz sutana mov, mantaua violetă, brâul cu franjuri și cataramele de pe
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
de Studii Liturgice, după care a devenit consilier pentru educația adulților în aparatul guvernului landului Vorarlberg. A intrat în ordinul iezuiților în 1976 la vârsta de 30 de ani, la 32 de ani intrând prin hirotonisire în rândul preoților. În calitate de capelan al unei parohii din districtul vienez Lainz, s-a implicat în munca religioasă cu organizațiile de tineret. În perioada cât a fost capelan a fost și redactor șef al revistei spirituale „Entschluss“ („Decizie”). Activitatea de ajutorare a tinerilor fără adăpost
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
la vârsta de 30 de ani, la 32 de ani intrând prin hirotonisire în rândul preoților. În calitate de capelan al unei parohii din districtul vienez Lainz, s-a implicat în munca religioasă cu organizațiile de tineret. În perioada cât a fost capelan a fost și redactor șef al revistei spirituale „Entschluss“ („Decizie”). Activitatea de ajutorare a tinerilor fără adăpost, a delincvenților tineri și dependenților de droguri, capelanul a început-o în Viena în 1982 preluând una dintre casele de adăpost ale Fundației
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
s-a implicat în munca religioasă cu organizațiile de tineret. În perioada cât a fost capelan a fost și redactor șef al revistei spirituale „Entschluss“ („Decizie”). Activitatea de ajutorare a tinerilor fără adăpost, a delincvenților tineri și dependenților de droguri, capelanul a început-o în Viena în 1982 preluând una dintre casele de adăpost ale Fundației Caritas. A continuat să lucreze sub patronajul aceleaiași organizații, construind locuințe pentru tinerii fără adăpost și distribuind hrană (prin programul "Canisibus" - "Autobuzul" care aduce masa
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
acoperișuri plate și ornamente. În beciurile din turnuri pe timpuri a fost închisoare. Deasupra porții era o capelă cu două etaje. În această parte a castelului se află camera pentru oaspeții cu titlu. De asemenea aici a trăit, guvernatorul și capelanul. Cavalerii și soldați au trăit în aripile laterale ale castelului. În curtea castelului a fost o fântână ce furniza îndestulat oamenilor apă. În colțul de sud-est se prezenta un turn rotund. Scările în spirală ale turnului conduceau spre cabinele de
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
pot aduce noi mărturii în acest sens. La fel ca majoritatea bisericilor hațegane, biserica din Ostrov nu a scăpat de tulburările confesionale ale secolelor XVI-XVIII. Propaganda calvină, patronată de familia nobiliară maghiarizată Kendeffy, în slujba căreia s-a pus și capelanul reformat Ștefan Istvánházi, pare să fi repurtat unele succese și în satul Ostrov, de vreme ce nemeșimea protestantizată s-a organizat sub forma unei filii a parohiei maghiare din Râu de Mori; o dublă uzitare liturgică, ortodoxă și calvină, nu este, așadar
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
o casă nevoiașă de pe o uliță din mahalalele Parisului în 1431 (an de molimă, foame și restriște în care Ioana D'Arc era arsă pe rug la Rouen), François de Montcorbier a fost adoptat de Guillaume de Villon (Alain Mottet), capelan la Biserica Saint-Benoît-le-Bétourné (din apropiere de Sorbona) și profesor de drept canonic, fiind luat în casa acestuia și devenind cunoscut ca François Villon (Florent Pagny). El devine student la Sorbona, dar duce o viață dezordonată, scriind poezii și chefuind cu
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
orașul-cetate Bender, situată în Principatul Moldovei, la aproximativ 150 de km distanță. Călătoria spre Bender a durat o săptămână. Astfel, la 22 iulie 1709 suedezii au fost întâmpinați cu mult fast și considerațiune de către seraskerul (generalul) de Bender. Jöran Nordberg, capelanul și duhovnicul lui Carol al XII-lea, scria în biografia Regelui, publicată în 1740, că după ce Regele și ofițerii superiori au inspectat corturile, ei au fost răsplătiți cu dulciuri și pepeni verzi. Recepția festivă s-a încheiat cu un foc
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
în oraș și o singură parohie atașată ei, "Biserica" "Maria Zăpezii. "Din acest an se înființează Biserica Preasfintei Treimi din Reșița în Govândari, împreună cu parohia acesteia în 2000, unde este numit preot paroh, părintele "Simon Ciubotaru". În septembrie 2013, părintele capelan "Janos Kapor" a fost numit capelan de Reșița, preot care ajută și slujește la ambele parohii. Biserica Duminica Preasfintei Treimi din Reșița Site-ul bisericii
Biserica Maria Zăpezii din Reșița () [Corola-website/Science/328549_a_329878]
-
atașată ei, "Biserica" "Maria Zăpezii. "Din acest an se înființează Biserica Preasfintei Treimi din Reșița în Govândari, împreună cu parohia acesteia în 2000, unde este numit preot paroh, părintele "Simon Ciubotaru". În septembrie 2013, părintele capelan "Janos Kapor" a fost numit capelan de Reșița, preot care ajută și slujește la ambele parohii. Biserica Duminica Preasfintei Treimi din Reșița Site-ul bisericii
Biserica Maria Zăpezii din Reșița () [Corola-website/Science/328549_a_329878]
-
de prinț de Cumbrian, iar pământurile sale au rămas sub autoritatea lui Alexandru. Alexandru a fost, la fel ca și frații săi Edgar și David, un rege pios. El a fost responsabil pentru mai multe contrucții la Scone și Inchcolm. Capelanul mamei sale, Thugot, a fost numit episcop de Saint Andrews în 1107, probabil la ordinul lui Alexandru. [[Fișier:DavidIofScotland.jpg|thumb|200px|thumb|right|David I al Scoției]] Când fratele lui David, [[Alexandru I al Scoției]], a murit în 1124
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Regio Ginnasio di Trento" a fost numai al doilea, el n-a mai vrut să studieze în materii tehnice și a intrat în seminarul teologic de la Trento (1866). Numai patru ani mai târziu a fost hirotonit preot. A început ca capelan în Baselga di Pinè, apoi a slujit la Roncegno Terme, în fine, în anul 1874 a fost numit paroh de Magràs în municipiul Malè din Val di Sole. În anul 1885, a fost transferat la Trento, la curia episcopală, unde
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
fost unul dintre marii poeți ai Franței evului mediu. Născut ca François de Montcorbier, François Villon și-a preluat pseudonimul, cu care a devenit celebru, după susținătorul și tutorele său, Guillaume de Villon, profesor de drept canonic la Sorbona și capelan la biserica Saint-Benoît-le-Bétourné. A absolvit Sorbona (la vremea respectivă, academie catolică-ecleziastică), ca Licențiat (B.A.) și Maestru în arte (M.A.) în 1452, la vârsta de 21 de ani. La 24 de ani, într-o gâlceavă de bețivi a ucis
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
național în timpul Revoluției Franceze, abația a fost distrusă la începutul secolului al XIX-lea. Din această frumoasă abație de călugărițe, în prezent nu mai subzistă decât câteva vestigii: spitalul (1629), care adăpostea și o farmacie, marea casă a prepoziților, casa capelanilor (1634), fabrica de bere, grajdul de vaci, moara (cu nișele care odinioară conțineau statui ale Fecioarei cu Pruncul, Sf. Benedict și Sf. Scolastica), cât și mai multe puțuri și pivnițe, și, intact, în întregime, pe o lungime de vreo treizeci
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
cu marmură, era rezervat publicului care venea să asiste la slujbe sau să venereze moaștele, în timpul pelerinajelor. Acolo se aduna „toată lumea” sau luau loc „toate persoanele de (bună) condiție” în timpul ceremoniilor excepționale care marcau istoria abației. Tot acolo erau înhumați capelanii sau persoanele de vază. Starețele erau înmormântate în cor (acoperite cu var, în sarcofage de piatră, sub o dală de marmură neagră), călugărițele în mănăstire, sub fațada de Sud a bisericii, domnișoarele de la pension și călugărițele portărese în cimitirul interior
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
făcut doar dintr-un singur dinte al unui elefant”. Aceasta a fost prima sacristie pe care o vizitaseră, mai întâi, ofițerii municipali însărcinați cu întocmirea inventarului în 1790. Era iluminată de o lustră de cristal... În altă odaie, în care capelanii, copiii din cor și paracliserul stăteau în mod obișnuit, un întreg perete era ocupat de un dulap, cu mai multe uși, servind de lambriuri. Era acolo un fel de bufet care servea drept masă, unde se puneau ornatele cu care
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
un văl negru, un scapular mare și o haină cu glugă și mâneci largi. Situat în „Cartierul” Străinilor, Pavilionul de Oaspeți cuprindea un parloar / vorbitor mare, exterior, apartamentele de primire și camerele, în număr de 15, destinate vizitatorilor, confesorilor și capelanilor, cât și magistratului din Bezonvaux când acesta se deplasa la abație. Această clădire se afla în fața tindei și turnurilor bisericii la care se ajungea prin galeria situată de-a lungul locuinței abațiale. Camera Monseniorului era cea mai luxoasă (acolo sta
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
a adus-o la Dresda (nu numai pentru a lucra ci și ca metresa oficială). Ea a început o eră nouă pentru Opera din Saxonia, care înainte a fost dominată de "castrați". În 1686, teologul Philipp Jakob Spener a devenit capelanul Curții de la Dresă însă Spener n-a fost acceptat de toată lumea și în 1691 s-a mutat la Brandenburg. A înființat o mică armata de 12.000 de oameni, după modelul din margrafiatul Brandenburg și a reușit că statele componente
Johann Georg al III-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/332696_a_334025]