1,206 matches
-
fost acolo. Prin urmare, ca să te pui în acord cu condiția austeră a sihăstriilor rupestre, ai nevoie de un minim resort de credință simplă, tocmai acel resort care te predispune spre degustarea unei tresăriri de duh. Tresărirea e imprevizibilă și capricioasă: poate fi un fir de tămîie, o clătinare a limbilor de lumînare sau bruschețea psaltică în cîntăreților de strană. Sau poate să nu fie deloc. Dar indiferent că apare sau nu, trăirea ține de felia indicibilă a impresiilor condamnate să
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
instalat în idealurile lumii occidentale și campion absolut al dezamăgirilor. Vasile Baghiu mizează pe structuri care să decoreze, cum ne-a obișnuit și în poezie, o interioritate degradată. Introspecții vesele și triste vor organiza o viață după criteriile unei memorii capricioase. Baghiu introduce cu subtilitate în roman un filon memorialistic, al tatălui prizonier în Siberia anilor’ 50 (trimiterea la Prizonier în URSS -1998, memoriile lui Vasile Gh. Baghiu, fiind mai mult decât evidentă). Este un punct de plecare spre teoria dedublării
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
de așezare substantivală și neastâmpăr verbal) și secondată de ambigenul androgin, feminitate măcar în parte vinovată de felul nostru de a fi: rezistenți (nu doar durabili, ci și reticenți și recalcitranți), subtili, plini de intuiții, de idei, sentimentali și trădători, capricioși, alintați, inteligenți... Grație topicii uimitor de libere (locurile și situările nu sunt niciodată unice și definitive), vorbele românești își pot construi singure contextele, într-o dispoziție ludică în stare să explice bogata lor ambiguitate; nu de puține ori, aceasta, cu
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
lirice. Putem vorbi uneori, sub pana lui Virgil Diaconu, de o erotică a poeticii. Nimic nu ne oprește, ba chiar ne simțim îndemnați a citi un poem în care formal e vorba de o femeie drept o adresare Poeziei. Muză capricioasă în inefabilul său, calină în imaterialitatea sa, Poezia se încarcă cu aspirația de posesiune a autorului, cu accent doloric, precum un triumf al irealizării: „Ea strălucește și nu știe că strălucește.// Ea vorbește întotdeauna despre altceva,/ din propria lumină se
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
Florica.../ Dar n’ai zărit, ia seamă,// Pe-albastra depărtare a luncii de demult,/ Trecutul meu ce arde sclipind în râul Doamnei - / N’ai auzit, deodată rupând tăcerea toamnei,/ Vrrr... timpu’n sbor, pe care cutremurat l-ascult.” (Străinul). Năluci capricioase și farmece de-o clipă stăpânesc acest ținut trăind sub apăsarea singurului basm fără nuntă. Sau pregătind, fără putință de scăpare, nunta necesară a fiecăruia, fie el fecior de crai, neascultător, sau cioban. Iată, în Lumină, iarna, pastel care n-
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
a vieții filmul, iar ca decupaj al său fotografia sau cadrul. Tatăl lui Brodski a lucrat ca operator pentru marina militară, iar fiul a avut printre nenumăratele meserii bizare și pe aceea de mașinist. Numai că metafora filmului suportă legile capricioase sau mai precis fărădelegile memoriei care sare de la una la alta, scurtcircuitează tradiționalul traseu autobiografic al Bildungs-ului. Iată-l pe copilul Brodski, care anticipează cu o replică viitorul său poetic. Ironiile și autoironiile curg, din fiecare clipă a vieții țâșnește
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
criteriile morale ale vieții scriitorului (atitudinea civică, verticalitatea vizavi de relația cu puterea etc., etc.) primează în receptarea postumă, ci cu totul alte criterii, greu de înțeles pentru o minte rațională. Se pare că legile mai mult sau mai puțin capricioase ale hazardului bîntuie și eternitatea. Din pricina aceasta pentru unii conu-i mumă, pentru alții ciumă. În fine, după această scurtă digresiune, să revemin și la subiect: postumitatea lui Mihai Ursachi. În comparație cu popularitatea de care s-a bucurat în timpul vieții, receptarea postumă
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
nu are sfîrșit al lui Vila-Matas, o carte despre aceste culise ale scrisului care dezinhibă deopotrivă scriitori și cititori și scutură aura elitaro-mistică din jurul scrisului. Neruda ține la acest aer sacerdotal, iar tonul său, fără să fie sacrosanct, e totuși capricios, privilegiat - memoriile decupează faptele mai degrabă în funcție de potențialul lor poetic (sînt înșirate nenumărate anecdote despre ciudățeniile diferiților scriitori pe care-i cunoaște, parcă tot pentru a sublinia particularitatea „speciei”) și mai puțin în spiritul unei narațiuni articulate, martoră a unor
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
Deghizat într-un fel de Șeherezadă, faimosul explorator Marco Polo îi povesteș te lui Kubilai Han, stăpânitorul celui mai vast imperiu din istorie, despre cetățile văzute închipuite în călătoriile sale prin imperiu. Călătorul-povestaș este singurul care poate să alunge dispoziția capricioasă și severă a temutului han, „teleportându-l” din grădina palatului său într-un „oraș discontinuu în spațiu și timp, când mai rar, când mai dens” care ia nume exotice, toate feminine, și aduce aminte atât de Veneția, cât și, abia ghicit
Alte o mie și una de nopți by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5492_a_6817]
-
parte, el a avut vizibilitate: cărțile i-au apărut la edituri mari, iar rubricile sale de la ziar îl recomandau. Însă, Dan Stanca a rămas în afara lumii literare, preferând o singurătate ce i-a adus, iată, și un soi de marginalizare capricioasă. Cred că, de fapt, neadecvarea lui la mecanismul industriei literare se datorează unui ritm editorial alert. De la debutul izbutit cu Vântul sau țipătul altuia (1992), scriitorul bucureștean a publicat aproape o carte pe an. Multipremiatul Apocalips amânat (1997) este romanul
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
nevinovat, dar nu mai puțin intens, iar uneori sarcastic) mi-o oferă partenerii mediatici. Rar trece o săptămână în care să nu șochez un ziarist cu „parolismul” meu. Probabil așa-i de ostentativ clară imaginea mea de tip distrat, rebel, capricios, pe scurt neserios, încît primesc adesea câte trei sau patru telefoane pentru aceeași prezență tv, sau pentru predarea unui articol. După telefonul prealabil, urmează câteva mailuri, plus apelul din ziua scadenței. Și-i surprind mereu pe bieții tineri când văd
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
ale mele despre roman și povestire. Am scris eu altele, de atunci, mai clare. E nevoie numai să nu arăți la nimeni însemnări de-ale mele, făcute așa în fugă, și nici să păstrezi toate scrisorile mele. Fără a fi capricios, sunt un om foarte variat, fiind viu și sincer întotdeauna. Trăiesc simultan șapte vieți, din grabă, din lăcomie și port în mine mai mulți indivizi, care trăiesc intens, reclamându-și fiecare dreptul la viață. Unii dintre aceștia sunt proști, incoerenți
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
biografie a marii cântărețe franceze în care viața acesteia, tulbure și greu de descifrat în resorturile ei psihologice, apare într-o lumină extrem de crudă. Piaf nu are nici cea mai mică șansă de compasiune. E o artistă genială, dar necultivată, capricioasă, nimfomană, drogomană sau nebună de-a binelea, care și-a bătut tot timpul joc de viața ei. În timpul războiului a locuit la etajul unei case care adăpostea la parter un bordel, frecventat de ofițeri germani, care n-o ocoleau pe
Adevărata Edith Piaf? () [Corola-journal/Journalistic/3171_a_4496]
-
în picioare, și la mai multe lucruri deodată, uneori la câte patru, cinci și citesc în același mod. Cred că asta corespunde stilului dispersat în care am ajuns să le văd pe toate, urmând logica unei priviri care se fixează capricios și neașteptat...”. Adeptul criticii de (re)cunoaștere, de identificare - în primul rând cu sine, apoi cu alteritatea, autori, opere - aici, în felul cel mai simplu și direct, se expune. Iată, prin urmare, o adevărată, admirabilă autoscopie: cum scriem, așa citim
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
care se grăbesc s-o mărite. Cei trei copii care se nasc moștenesc inteligența și firea părinților, însă nu și calmul și armonia interioară, nici împăcarea cu sine a fiecăruia. Amadeo, fiul cel mare, este egoist și agresiv, posesiv și capricios, talentul și temperamentul de artist îl duc spre artă, ajunge unul dintre marii pictori ai vremii. Al doilea fiu, Juan, este obiectul urii fratelui încă din leagăn, pe parcurs ura sporește, încât, în loc să se ocupe de afacerile familiei, alege viața
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
numeroase „deschideri”, fie către „sera paradiziacă” a trecutului sanktpetersburghez, fie către pitoreasca și exotica lume din casa copilăriei de pe Cheiul Englezesc - nu e întâmplătoare. Lumea poetului emigrant Cerdîn- țev stă inițial sub semnul unui sentiment al nefamiliarului, reflex al înstrăinării, capricioasa stradă Tannenberg (care „se rotise și glisase într-o parte și-n alta” până să ia forma familiară a noului său cămin) „începând cu un oficiu poștal și terminându-se cu o biserică, asemenea unui roman epistolar”. Strada ca un
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
nonconformism, o abatere de la condiția ei de artistă. Dă curs impulsului inimii (,,iubesc, mă dăruiesc, nu fac rău nimănui") și desfide onorabilitatea femeii burgheze (,,avea oroare să fie socotită o femeie cinstită"). Dar există și Ann, fiica doctorului, adolescenta rebelă, capricioasă, voluntară și posesivă, ,,una dintre acele ființe senzuale și fără frâu ale căror înclinări spre rău și viciu nu cresc din pricina puterii purificatoare a sufletului". Pe Vivian, desigur, Ann o antipatizează din instinct, căci nu vrea să împartă cu altcineva
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
că eliberate de prejudecățile mele de buchisitor tenace, de ticurile, de obsesiile inevitabile (cum naiba să te debarasezi de obsesii?), vor fi mai limpezi, mai sincere, indiscutabil fragede. Și-apoi s-apar și eu, obosit, abia ținîndu-mă de caligrafiile șerpuitoare, capricioase, gîfîind s-ajung silabele din urmă. Sînt nevoit, n-am încotro! Renalul Montaigne m-a sfătuit să fiu răbduriu. În sensul rezistenței neștirbite!
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
uman? Sau poate-i arhivarea migăloasă a morții? O căptușeală a înțelepciunii? Tuneluri înfundate cu cafele și țigări? O fi haznaua biblicei nimicnicii? Nici inima pompa asta pătimașă nu mai ține cadența cu gloria amăgitoare Inima arsă din ce în ce mai arsă mai capricioasă mai testamentară mai postumă Rogu-te inimă deja îngenunchiată nu te grăbi trebuie să depun mărturie chiar și răbdarea trebuie să depună mărturie și însăși mărturia trebuie să mărturisească În fața cui?
Mărturisiri by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2494_a_3819]
-
un schimb de întrebări și răspunsuri cu Boris Blum, cunoscut de la grădinița de partid, fost prim coleg de bancă din clasele mici (nimic nu e mai întîmplător decît această-ntîie ,însoțire"...), ajuns chirurg în Israel. El e tehnic, exact, avizat, ea capricioasă, sentimentală, scoțînd din fiecare frază oscioarele unui animal viu, care-a ajuns ,machetă" la Antipa. În fapt, romanul e un joc de-arhitectură (profesia lui Caesar, soțul ,de-acum" al Lukianei) și biologie. Prea simbolic, poate, dar fără să se
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
să se stingă în el. Nu se regăsește defel și nu poate dormi decît luînd somnifere. Inspirația i-a dispărut și elanul de luptător pe care îl avea în Rusia i se pare acum o amintire iscată de o memorie capricioasă. Pe scurt, gladiatorul de odinioară a devenit o mascotă, o fantoșă mediatică plimbată și garnisită cu toate onorurile și premiile oficiale. Și cu cît are parte de mai multe reverențe, cu atît Soljenițîn simte că, dacă nu va face ceva
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
mai ales în momente moarte, de plictiseală, de așteptare. În romanul Viața în trei, un bărbat la treizeci de ani, plecat la munte, în Italia, cu prietenul lui, trăiesc o pasageră love affair cu o puștoaică de nouăsprezece, detașată, instabilă, capricioasă; peregrinările ulterioare ale lui Ludo, de astă-dată prin Paris, îl duc în pragul unei relații sexuale cu o Lolita, dar mama fetiței apare la timp. Nimic nu se întîmplă o dată pentru totdeauna între Ludo, prietenul lui, Samy, și răsfățata Catherine
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
unuia, altul contrapondere îmi ieșea pe gură. Îmi vine - și nu mă voi opri - să folosesc spațiul acesta pe post de decantor ca să văd ce idei se dau la fund și care reușesc să iasă la suprafață. Dincolo de granița asta capricioasă a interpretării stau cîteva, mă hazardez să le spun, fapte: Legături bolnăvicioase este un lungmetraj curat. Imposibil să nu îți placă modul în care e filmat, un pic lirism, un foarte pic onirism, multă intimitate. Plus o incursiune în filmul
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
decorativismul. în mod surprinzător, decepția moral-formală a deșirării exasperate se încunună cu o imagistică prețioasă, suprarealismul trecînd în barochism. Să fie o ambițioasă experiență formală sau o cochetărie feminină ce urmărește a-și lua revanșa față de bărbații care ,ajunseseră nevrotici. capricioși. psihopatici", identificîndu-se exclusiv ,cu proiecțiile ideologiilor de conjunctură"? Un antimisoginism? Oricum, somptuoasele imagini aduc o notă de solaritate, reflexul unei evadări din umbra colcăitoare de vermină a subteranei: ,era o dimineață de martie/ cînd mîna mea ținea mîna mamei/ într-
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
pare a fi ajuns la sfîrșit o dată cu publicarea romanului Porunca lui Elohim. Acest impresionant ciclu romanesc este o saga a avatarurilor unui evreu originar din România care, la sfîrșitul anilor '80, se decide să părăsească țara guvernată după logica adesea capricioasă a lui Nicolae Ceaușescu pentru a se stabili definitiv în Țara Sfîntă. Romanele sînt simultan o carte a cunoașterii unui teritoriu plin de mister, știut doar din poveștile unora sau ale altora, niciodată capabile să surprindă întreaga complexitate a acelor
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]