466 matches
-
și clic. Fumă țigară de la țigară, pînă cînd Începu să-l doară gîtul. Telefonul sună din nou. Încercă să răspundă mormăit. — Mdea? — Salut, sînt Seth din Bel Air. Ce-ai zice să-mi aduci și mie niște marfă? — Desigur. — O carafă de absint. Dacă ajungi repede, te-alegi cu un bacșiș frumos. — Ăăă... Mai dă-mi o dată adresa, te rog. — Cum poți să uiți un hogeac ca al meu? Roscomere, numărul 941. Și n-o lălăi! Jack puse receptorul În furcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
anului 1990. Hârtia prin care Hilary fusese convocată la cea mai recentă audiență afișa cu mândrie pe antet noul titlu: Lord Winshaw de Micklethorpe. — Te gândești să te mai întorci în televiziune? o întrebă el, turnând două coniace dintr-o carafă de cristal. — Desigur, mi-ar face plăcere, spuse Hilary. Și, în plus, eram foarte bună. Tocmai am aflat că se va elibera în curând un post într-una dintre companiile ITV. Dacă vrei, o să mă interesez. — Și ce vrei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ramolit și stângist, Beamish. — Deci au nevoie de un nou șef la știri. — Categoric. Hilary răsucea în minte propunerea. — El mi-a oferit prima șansă, știi asta. Pe la mijlocul anilor ’70. — Așa este. Henry își goli paharul și întinse mâna spre carafă. Dar pe atunci nici cei mai mari dușmani ai tăi, spuse el sec, nu te-ar fi putut acuza că ești o sentimentală. Când Hilary a venit la întâlnirea cu Alan Beamish, a fost introdusă - după cum se stabilise - nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
abnegația mea, am mâncat deja două ciocolate Barbie, un bol de Twiglets și mi-am turnat jumătate de sticlă de gin În limonada de casă pe care am cumpărat-o de la Marks & Spencer și apoi am turnat-o Într-o carafă roz ca să pară făcută de mine. E o noapte fierbinte: vâscoasă, Însetată de ploaie. Ventilatorul pe care l-am dezgropat de sub scară nu are nici un efect: e așezat pe masa din bucătărie, de unde Învârte cu viteza melcului aerul gros ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pus lanțul. Lumina lunii acoperea mobila din jur ca un strat de praf. În aer plutea un parfum vag, de aftershave dulceag, ca acelea pe care le prefera David Hennessy. Am intrat În sufragerie, ascultîndu-mi sunetul pașilor pe parchetul podelei. Carafe cu whisky stăteau pe bufetul din lemn de trandafir, preferatul mamei, pe care Frank Îl expediase În Spania. Am pipăit În beznă gîturile carafelor de cristal. Un dop nu era bine pus, iar gura carafei era Încă umedă. Am gustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe care le prefera David Hennessy. Am intrat În sufragerie, ascultîndu-mi sunetul pașilor pe parchetul podelei. Carafe cu whisky stăteau pe bufetul din lemn de trandafir, preferatul mamei, pe care Frank Îl expediase În Spania. Am pipăit În beznă gîturile carafelor de cristal. Un dop nu era bine pus, iar gura carafei era Încă umedă. Am gustat tăria dulce de Orkney și-am Încercat să-mi acordez auzul cu tăcerea din apartament. Camerista făcuse curat În dormitor și aranjase așternuturile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sunetul pașilor pe parchetul podelei. Carafe cu whisky stăteau pe bufetul din lemn de trandafir, preferatul mamei, pe care Frank Îl expediase În Spania. Am pipăit În beznă gîturile carafelor de cristal. Un dop nu era bine pus, iar gura carafei era Încă umedă. Am gustat tăria dulce de Orkney și-am Încercat să-mi acordez auzul cu tăcerea din apartament. Camerista făcuse curat În dormitor și aranjase așternuturile ca pentru sosirea lui Frank. Purtată de gîndul la Frank, se odihnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și să mă mut În apartamentul ăsta. Trebuie să fiu mai aproape de evenimente. — Și-atunci, cum a avut acces la balcon atacatorul dumneavoastră? — Înseamnă că m-a așteptat aici, domnule inspector. Mi-a zburat gîndul la dopul pus neglijent pe carafă. Paula intrase În apartament fără să aibă habar că atacatorul se ascundea În Întuneric și se servea liniștit din licoarea de Orkney. Individul ne ascultase cum ne luptam În dormitor, Îmi recunoscuse vocea și apoi, după plecarea Paulei, profitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
capăt de carieră, care-și făcea meseria, aducându-și clienții la domiciliu. Trăia într-o casă mare, boierească, moștenire de familie, unde îi soseau invitații: sâmbătă și duminică erau zile pentru soldați sovietici, care îi satisfăceau fumurile aristocratice aducându-i carafe de șampanie, cutii de bomboane și țigări cartonate. Eram totdeauna de serviciu, atât când avea clienți, cât și după aceea. Presupun că tăiai lemne, cărai apă...Nu-i așa!? se interesă Vladimir. Băutorul cu ochi mari, triști, verzi ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un râs cataleptic. Bufonii curții de la noul Sans-Souci, un smolit cu nasul într-o parte și confratele său care îl depășea în înălțime cu peste jumătate de metru, se apropiară de Vladimir cu o pâlnie în mână și cu o carafă de șampanie tot atât de mare ca și cele folosite la ceremoniile marilor competiții automobilistice de la Monte Carlo. Silit de aplauzele de stadion ale obștii de cheflii, Vladimir acceptă să i se monteze în gâtlej o pâlnie albastră, pe care cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Basarabia. Trebuie, mai întâi, să începem a ne drege! propuse amfitrionul, turnând în paharele de cristal. Vladimir refuză degustarea de vinuri, datorită cărora tensiunea arterială i se ridica până la cele mai înalte culmi ale performanței umane, dar înșfăcă imediat o carafă pătrată de Bourbon american, o desfăcu, rapid, gâlgâind direct din ea. O, ce sete de viață îmi era, explică el, scuzându-și nerăbdarea și intempestiva lui inițiativă. Adăugă o altă lămurire, precizând: Azi, mă fac băiat cuminte: nu mai amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dibăcie pe un cablu de telefonie, întins sus, de-a curmezișul străzii, plină de zăpadă, pentru a se pierde în restul de pădure provenind din risipitul codru de altădată al Vlăsiei. Ieși și el în aerul rece, de afară, cu carafa de whisky în mână, asistând la manevrele Svetlanei, care izgonea pisicile agresive, aciuate prin cotloane de marmură, cu lovituri de mătură. Svetlana era înaltă și călită, având o inteligență aproape de paranormal, precum și o îngustime de vederi moștenită din familie. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
durere și oprindu-se, din când în când, pentru a-și mușca cu înverșunare locurile care o usturau cumplit. Simțind nevoia de a-și mai amâna îmbuibarea, Vladimir se depărtă de epicentrul incandescent al chefului și, luând cu el o carafă plină, porni la întâmplare prin încăperile mărețe de la Sans-Souci. Trecu dintr-un imobil în altul, de la un nivel la altul al palatelor, străbătând coridoare pustii, din salon în salon, dintr-o încăpere în altă încăpere, parcurgându-le într-o succesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
chef, care părea să fie o zi de joi. Bolnavul îi răspunse cu un geamăt prelung de muribund dezabuzat de însăși starea lui și de medicamentele neputincioase și amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii nefirești, zăcând rătăcit și pierdut într-o casă, străină, construită grăbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ce faci, bre, cum te simți, bine? Îmmmmî! gemu un răspuns interlocutorul, de sub plapuma sărăcăcioasă, ca și cum ar fi zis: nu prea. Dar ce să faci? À la guerre, comme à la guerre? Vladimir, care, meditativ, mai sorbi o dușcă din carafa de cristal (desigur, cu titlu de dezinfectant! raționă el imediat),îi spuse cu fermitate neabătută: Știu eu ce-ți trebuie dumitale, acum, ca să te faci sănătos! Am să-ți aplic o frecție zdravănă cu zăpadă, în stare de a ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să-ți asumi răspunderea! Îmmmî! își exprimă pacientul zadarnica și disperata-i împotrivire, scâncind un protest muced și livid, care se distribui în aerul încăperii cu un miros greu de putrede suveniruri! Vladimir mai trase o porție de dezinfectant din carafa de cristal, apoi, își lepădă haina și își suflecă mânecile cămășii, hotărând: Ne, ne, ne! Stai, stai, stai, stai! Am să te ajut eu să te implici, își argumentă el decizia de a-l târî afară, în ger, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tumultuoasă acțiune de fricționare, frământându-l când sus pe gâtul lui fragil, când pe pieptul scofâlcit, pe burta scobită, pe picioarele numai os învelit în piele. Gâfâind de atâta efort, depus în unitate de timp, se opri să gâlgâie din carafa încă plină, meditând că ar fi păcat să prăpădească prețiosul whisky, utilizându-l ca înlocuitor de spirt medicinal, pe acel trup sleit de vlagă, în pofida frecușului cu zăpadă din belșug. Își umplu totuși căușul palmei cu acel brandy volatil, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vladimir îl anunță scurt: Să zicem că e de ajuns, pe astă seară, voinicule! Mâine, om mai analiza ce avem de făcut! Stopă acțiunea de tămăduire, gâfâind, se așeză cu fundul pe zăpadă și mai luă câteva gâturi bune din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ore atât de înaintate, nu-mi imaginez că hotelul ăsta pustiu mai are personal la bucătăria restaurantului, dispus să servească masa, reflectă Vladimir. Barem să văd ce băuturi are frigiderul! În adevăr, refrigeratorul cel scos din priză era doldora de carafe care-i făceau cu ochiul. Își luă o sticlă pătrată de whisky, coborî scara de marmură, ieșind printr-o ușă laterală de exterior în noaptea plină de ninsoare. Fu surprins, să constate, afară, că fulgii se răriseră simțitor și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în anecdota aia, cu bețivul care avea un prieten marinar, plecat în cursă departe, departe, pe necuprinsul oceanelor și cu care, în sens virtual, el chefuia sistematic! Hai noroc, amice! rosti el cu voce tare, în timp ce își ciocnea paharul de carafă. În tăcerea posomorâtă și nemiloasă, atât zăngănitul de zurgălău, pe care-l scoase sticla paharului, precum și zvonul glasului său, ambele îi hăuiră lugubru. Își aduse aminte că, intrând în holul hotelului, auzise de undeva răsunetul neclar al unui radio sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dintre minoritățile naționale ale Europei! Îl străfulgeră, astfel, o tendința de explicație ad-hoc. Doamnă, am treburi pentru câteva zile în Capitală. Mă gândesc că n-o să vă incomodeze șederea mea în hotelul dumneavoastră sau manierele mele de drumeț!... Arătă spre carafa de whisky foarte scump, pe care o deschisese înainte de a-și fi reglementat treburile la recepție: Mi-am îngăduit să... lămuri el inițiativa lui cu un fel de scuză. Adăugă continuarea: Aș putea să-mi permit să vă fac invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de zbătut, de înfipt ghearele, încăierându-se, nu se mai miră că, în înfierbântarea luptei de pisici, Melania se eschivă, apelând la o stratagemă: E timpul să facem ca iepurașii, zise ea, printre aprigi gâfâieli. Nu mai băură decât o carafă de whisky, pe care o consumară în doi, cu deplină camaraderie, dar făcură cum propusese Melanie: ca iepurașii! Apoi, procedară precum hamsterii și poneii, precum buburuzele și cărăbușii, revenind, într-un târziu, la minotauri și la alte specii mitologice. Minunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
merg eu după domnul doctor să-i spun că te-ai trezit. Nici o problemă. Încearcă să zâmbească. Să vreau nu pot pleca. Vorbește încet, cu greutate, în parte și datorită gurii uscate. Puteți să-mi dați puțină apă? Fata prinde carafa de sticlă aflată pe noptieră în mâna dreaptă și umple unul dintre cele trei pahare, fără picior, cu margini drepte. Palma sorei medicale se strecoară sub ceafa lui, ajutându-l să bea. În timp ce soarbe lacom, un pârâiaș subțire pornește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
negru încărunțit și chip marcat de umbrele unor vicisitudini din trecut. Poartă o pereche de pantaloni din stofă, de culoare gri, cămașă albă descheiată la primii doi nasturi și sacou cam larg pentru trupul lui subțire. Tocmai toarnă citronadă din carafa mare de sticlă în paharele aflate pe masa din fața lor. Lângă licoarea răcoritoare se află un platou cu fursecuri. La apariția lor, toți trei ridică privirile spre ele. În timp ce doamna Hagiaturian se așază lângă copile, bărbatul se ridică și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
O regie aproape pornografică realiza permutări imposibile și îmbinări de neimaginat, peste care presăra aerul cast al logodnei sau al meselor de familie (îl admiram pe JR, care dădea bună-dimineața, se-așeza să mănânce, își turna suc de portocale din carafa enormă, după care se scuza că trebuie să plece nu știu unde la afaceri și se ridica de la masă fără să fi atins nimic). Personajele se dezlănțuiau, nimic nu punea o frână în calea prăpădului: frați cu tați, verișorii între ei, cumnații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]