1,735 matches
-
să sărbătorească apropiata sosire a primăverii. Cu toate acestea, era Încă frig. Până cu două zile Înainte, Piața San Marco fusese acoperită de o gheață groasă, peste care se așternuse zăpada. Cei ce treceau spre Palat se dezechilibrau adesea, căzând caraghios, În râsetele copiilor. Corăbiile rămâneau mult În larg, căci nu se puteau apropia de docuri din pricina bucăților de gheață care pluteau pe valurile lagunei. Comerțul continuase, totuși, cu ajutorul bărcilor mari cu vâslași, care transportau mărfurile până la locurile de ancorare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
N-am uitat. - Dar nici nu te-ai pus pe treabă... mormăi moșul cârcotaș. Erina izbucni În râs, iar cei doi se opriră, la Început nedumeriți, iar apoi râseră și ei, furați de hohotele zglobii ale tinerei. Da, chiar erau caraghioși. Aveau aceeași ceartă de ani de zile. Care nu era o ceartă, ci un fel de a spune că Îi bucură revederea și că ar vrea amândoi să petreacă mai mult timp Împreună. - Și să mai știi Domnia Ta, căpitane, reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pensii reversibile, căci așa încep patrioții de meserie și de origine incertă când e vorba ca s-ajungă la saline ori adiutanți; deci publicăm șirurile de mai la vale întemeiați pe bunul simț al cititorului, care va reduce importanța acestor caraghioși la greutatea ce li se cuvine și nu va confunda micul Bizanț cu Robespierre sau Marat. Curiozitatea publică din București este pusă în mișcare de un fapt care s-a petrecut la Paris acum câteva zile. D. Calligari a fost
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
precum și avea dreptul, ați văzut cum acești d-ni au început să strige în contra violării Constituției. Pentru a striga și a face atâta gălăgie aveau cele mai temeinice cuvinte din lume: pentru că din momentul ce-și pierdeau funcțiunile deveneau niște caraghioși precum fuseseră din capul locului. Oamenii de stat consumați ai Angliei, Franței, Germaniei părăsesc puterea cu dignitate, fără supărare și uneori cu plăcere chiar, dar pentru niște bieți golani, fără para frântă, cărora le dăduse D-zeu ceea ce nici visase
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
câștigul străinilor ce trăiesc aci? Sîntem păpuși, îmbrăcate când roșu când alb, cari azi pun o etichetă, mâne alta, numai să ne meargă nouă personal bine, numai ambițiile noastre să fie satisfăcute? Sîntem bărbați noi sau niște fameni, niște eunuci caraghioși ai marelui Mogul? Ce sîntem, comedianți, saltimbanci de uliță să ne schimbăm opiniile ca cămeșile și partidul ca cizmele? Ceea ce-i e permis d-lui de Bismarck, de-a se juca cu partidele, în urma gloriei sale politice, e permis piticului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dar, astfel stând împrejurările, "Romînul" ne va da voie să facem și să mănținem deosebirea între țara lui Ștefan și a lui Mircea, din a cărei sâmbure născător a răsărit un codru de lauri, și între țara ofiliților și parfumaților caraghioși cari se felicită prin Paris cu comunarzii și-și petrec zilele dormind și nopțile prin Bal-Mabille. Nu e deosebire de țară și țară, ci de generație și generație; și, daca n-am avea speranță că poporul românesc își va veni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
discret să fim atenți, să nu zgâriem masa joasă de cristal care a costat nu știu câte sute de dolari canadieni. Culmea "integrării" este reprezentată de fotografiile celor doi copii, proaspăt absolvenți de colegiu. Ei zâmbesc cu gura până la urechi, purtând tichii caraghioase, pătrate, pe capul lor de absolvent. S-au integrat pe deplin. Toronto, final de partidă. Împreună cu Alexandru și Diana, la petrecerea KPMG, organizată într-un spațiu care se dorea deopotrivă șic și cool un fel de mare hangar din centrul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
unei astfel de ordini și numai foarte puțini experți coloniști au fost capabili să Întrevadă logica din spatele confuziei vizuale. Unul dintre aceștia a fost Howard Jones, un micolog din Nigeria, care scria În 1936: „șEuropeanuluiț Întregul sistem i se pare... caraghios și ridicol și, În cele din urmă, ar concluziona probabil că este o prostie să semeni plante diferite În așa fel Încât să poată interfera unele cu altele. Totuși, dacă ne uităm mai bine, pare să existe un motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Ionel din Vizită fumează și e îmbrăcat în costum de maior de roșiori). De aici carnavalescul situațiilor, traiul conform altuia, eroii rămân pradă "minciunii romantice" (p. 122). Eminescu însă depășește romantismul. Există o diferență între Hyperion și Mitică (apropierea pare caraghioasă) în calitatea lor de eroi. În timp ce Mitică e "împietrit în tiparul moftului", Hyperion "străbate întreg cercul ființei, de la "transcendența deviată" (confundând pe Cătălina cu fata de împărat ca arhetip al Fecioarei), până la "transcendența verticală" când își descoperă adevărată esență. Punând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lăsat biruită de clipa animalică, dar îl acuză pe Roger că s-a lăsat dominat de simțuri. Nu asta e condamnabil la un bărbat, cât ceea ce face după beția simțurilor. Roger e josnic prin reacția de după împreunare. Rolland observă: "Caraghioasă pretenție de bărbat! Dorește femeia; și când i se dăruiește cu sinceritate, e gata să socotească această faptă mărinimoasă drept necredință!..."". Un pasionat ce se reprimă, discret, cât de voie cât de nevoie, viitorul critic dă impresia că descurcă aci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Iată și motivul pentru care nu poți decât să te întrebi, asemenea lui Theodor Codreanu, "de ce aceste odrasle ale unor foști kominterniști preferă, totuși, să rămână într-o țară atât de execrabilă", adică România? Dar respectivul, ca și țipătul său caraghios, "n-a ajuns decât până la ura de țară, lăsând disperarea lui Cioran", altfel zis Patapievici n-are cum să fie decât o tipică personalitate dedublată. Și Theodor Codreanu nimerește formidabil atunci când afirmă că fandoselile lui Patapievici, cum că suferă pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
era mic de statură și gras, capul era golaș datorită unei chelii serioase, iar părul pe care îl avea la spate era cârlionțat și castaniu. Ochii albaștri și limpezi m-au privit direct. Privindu-l, mi-am amintit cât de caraghios mi se păruse în gară, când alerga cu geanta mare și grea și se uita în toate părțile pentru a nu fi cumva recunoscut. În acel om erau două persoane. Un om obișnuit, cel din gară, și un om fascinant
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
semn luminos? Și totuși, aș putea și eu să fac văzduhul să tremure asemenea lor... eventual cu câte o bășină. Poetul se Îndreptă Înspre el, strângând din pumni și roșu la față. Celălalt se feri, simulând o expresie de groază caraghioasă. - Pentru numele lui Dumnezeu, priorule, ce față Înfricoșătoare! Aceeași pe care ți-am văzut-o la Campaldino. De aceea am Învins noi atunci: printre aretini nu era nici unul așa de fioros ca tine. Între timp, Dante ajunsese până la el. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sienezul În ureche, pe un ton insinuant. - Nu vă pot lăsa să continuați. Nu pentru asta s-a Încrezut Florența În acțiunea mea... și În virtutea mea, replică poetul scuturând din cap. Cecco deschise larg brațele, Într-un gest de disperare caraghioasă. Între timp, fata se apropiase și ea. - Nu ne de pierzării. Nu o de pierzării pe ea. Nu e prea frumoasă ca să sfârșească În mâinile străjerilor? Dante Își acoperi ochii cu mâinile. Se pregătea să refuze din nou, când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În mană o spadă scurtă. Văzându-l pe Dante, lăsă arma jos. - Auzisem zgomote. Așadar te-ai Întors, nu-i așa? Voiam să... - De ce m-ai mințit? Îl Întrerupse poetul În timp ce Își termina treaba. Pe chipul omului se Întipări o caraghioasă expresie Îndurerată. - Ce vrei să spui? bâigui el, scărpinându-și burta proeminentă. - Cripta e plină de arme. Ce vreți să faceți cu ele, dacă scopul vostru e doar să stoarceți câțiva bănuți de la nătărăi? - Am aflat și eu de armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
n-are ce căuta în drame. în fine, ce e toată povestea asta băbească, fără nici o verisimilitate, făcută pentru ca să spărie copiii și învîrtită împrejurul unui adulteriu? Răutatea și perversitatea omenească au rămas să fie reprezentate - prin cine? Prin niște saltimbanci caraghioși. Egoismul omenesc, acest sâmbure al răului, acest nerv al caracterelor, care s-a 'ntrupat mai bine și mai perfect sub frumoasele obrazare de bronz ale cezarilor decât sub mutra de capră a unui satir, acest egoism este reprezentat printr-un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
limba grecească veche cu cea turcească. Se știe că cultura turcească e mult mai presus decât cea grecească. Demosten ar fi înlocuit prin procesele - verbale ale noului parlament din Constantinopole, Plato prin istoria vestitului Nastratin-hogea, Aristofan prin "întroducerea în arta caraghioșilor ", artă despre a cării înțelegere ungurii au dat strălucite dovezi în vremea din urmă. Să sperăm deci că, în interesul culturei omenești îndeobște, limba turcească va deveni limba Academiei ungurești din Pesta. Am împărtășit și noi indulgenților cititori un specimen
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se citea: „Păi, nu ți-am spus eu?“ A examinat-o atent pe mama și apoi s-a întors spre mine. — Doamna nu mai este bolnavă. Are voie să mănânce orice și poate să facă ce dorește. Era atât de caraghios când vorbea, încât a trebuit să fac eforturi uriașe să nu izbucnesc în râs. L-am condus până la ușă. Când m-am întors în cameră, mama nu mai era întinsă, ci stătea în șezut. — E într-adevăr un doctor bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
chef s-o povestesc. Restul e foarte sugestiv în rândurile amintite: „Anul trecut nu s-a întâmplat nimic. Cu un an în urmă nu s-a întâmplat nimic. Nici cu un an înaintea lui nu s-a întâmplat nimic.“ Ce caraghios! Cu ce m-am ales eu din război: cu perechea de pantofi! Amintirea acestora mă împinge spre o altă digresiune dar, înainte de toate, vreau să adaug că această singură amintire a mea din război și faptul că ies la câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
copacilor... sau la frunze... sau la muguri... Îmi plac ramurile. Chiar și golașe sunt pline de viață. Nu seamănă cu ramurile moarte. — Adică numai natura nu se lasă înfrântă? A strănutat de câteva ori. — Ai răcit? — Nu. Am un obicei caraghios. Ori de câte ori beau până la saturație, strănut astfel. E un fel de barometru al beției. Dar dragostea? — Ce? — E cineva care ajunge să se sature? — Nu râde de mine! Toate femeile sunt la fel. Al naibii de complicate. Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
leneșă și nepăsătoare și, ai putea spune, păstrându-și forțele pentru jocul ce avea să urmeze. Clem Tambow a încercat odată să îmi explice care era treaba, dar n-a reușit să mă convingă, nu pentru că ideea mi se părea caraghioasă, sau pentru că aveam un respect copilăresc pentru Einhorn, ci pentru că și eu îi făceam ochi dulci lui Lollie. Găseam tot felul de scuze să stau cu ea în bucătărie când călca rufele. Îmi povestise despre familia ei de la depozitele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Recitările și parodiile răgușite ale lui Dingbat, gâlgâitul de curcan și chirăielile lui obscene care făceau fetele să țipe de plăcere. Vreo câteva luni eu și Dingbat am fost amici la toartă. La petreceri mă prosteam pe lângă el, facând pe caraghiosul, mâna lui dreaptă; sau îmbrățișam fete pe verande și în curțile din spate, exact ca el. M-a luat sub aripa lui la sala de biliard și am tras și niște partide prietenești de box, la care niciodată n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cum eram în pantaloni de stofă fină sau din piele de căprioară, cu ghete, și cuțit în teacă, în timp ce conduceam mașina de parcă plecam de la curtea din Greenwich de-a lungul Tamisei, abia întors dintr-o incursiune împotriva spaniolilor, cu flori caraghioase la pălărie. Iată cum mă vedeam eu, plin de satisfacție și îmbujorat; mi-aș putea găsi aici o scuză parțială pentru faptul că eram un prost fericit, căci îmi pleznea inima în piept de extaz. Dar și ea putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și licențioasa zeiță născută în Cipru. În dulapuri era plin de vase pentru irigatoare, paturile erau dotate cu foi de cauciuc sub așternuturi, lucru care ne irita. În timpul zilei eram singuri în hotel, cu cameristele, pe care le distram. Găseau caraghios faptul că locuiam într-o casă de rendez-vous și ne serveau, ne spălau rufăria și ne călcau pantalonii, ne aduceau cafea și fructe, pentru că eram singurii oaspeți permanenți. Spaniola lui Thea le amuza - eu de-abia începusem să învăț câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de oameni; tipii cu servietele - membrii ai organizațiilor radicale pe care le cunoșteam în Chicago purtau întotdeauna cu ei genul ăla de serviete - și de asemenea o matahală de om cu păr lung de femeie, și unii din bodyguarzii ăia caraghioși și cerșetori limosnita cu litaniile lor care îi declarau aproape morți, cum ziceau ei, au intrat prin deschizătura întunecoasă a ușii bisericii. Și eu voiam să intru înăuntru; mă simțeam incitat de apariția acestui om faimos, și cred că aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]