477 matches
-
pus tu ochii pe unul pe care n-ai avut curajul să-l omori cu vătraiul, ai ales calea legală (ție îți plac legile!), carcera, ei, ce vină ai tu? Tu nu i-ai făcut nimic, câți nu stau la carcere? Că pe urmă unii mor, parcă tu ai inventat pedeapsa asta? Nu mă dezamăgi, spune-mi ceva care să mă facă să-mi pară rău că te omor!" Și el îmi spuse gâfâind, gata să mă dezarmeze, cu un glas
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mină. Acolo spiritul meu nu fusese chinuit decât o dată, de acel gardian, acum, în libertate, simțeam acest chin zilnic și, ce era mai rău, nu vedeam ce ar trebui să fac să scap de gheara care îmi sfâșia ființa. În carceră putusem să plâng, eliberîndu-mi sufletul de tandrețea umană, ca să pot desigur, să-mi apăr apoi viața cu sânge rece. Acum inima mi-era înghețată. Într-o zi Matilda se întoarse acasă târziu, pe la ora cinci, și cu un chip întunecat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
simți că apropierea ei este neîndoielnică și de astă dată nu te va cruța: e foarte rău. Nu seamănă cu morțile care până atunci îți reamintiseră doar că ea există și că trăind nu trebuie să uiți sfârșitul. Numai în carceră mai simțisem un astfel de frig interior și o astfel de singurătate fără scăpare. Tot astfel era când îți legai viața de cineva. Te desparți de mai multe ori până te desparți (cum mi se întîmplase mie până atunci), iar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
după cele normale, opunînduni-se un cod moral și chiar juridic care acolo unde am săvârșit o anumită faptă nu mai există; fiindcă în nici un regulament al detențiilor nu scrie că un gardian are dreptul să bage pe un condamnat la carceră, iarna, desculț și în cămașă; cât despre codul moral, să nu mai vorbim, încît mă trezii râzând sălbatic la gândul că destinul vrusese ca fapta mea să nu fie descoperită; iată codul moral care mă apărase: călăii își merită pedeapsa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acestui record fantastic sărirăm pe el și încercarăm să-i explicăm că n-avea nici un rost ceea ce făcea. Drept răspuns se duse și ne turnă și mă alesei cu grele lovituri de baston de cauciuc în cap și nopți de carceră (noroc că era vară!). În schimb, insul, după ce se menținu câtva timp pe piscul performanței sale, într-o zi se prăbuși. Se duse la infirmerie, unde, însă, bineînțeles, medicul îl înjură și îl dădu afară. Se plânse șefului nostru, un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acela al vostru." " Da, acolo totdeauna e frig, chiar și vara, e prea răcoare, și tata a prins odată un guturai... Probabil că după ploaia rece de azi... trebuia să-mi fi dat seama..." Da, zisei, am stat eu la carcere, iarna, afară și numai în cămașă, nopți întregi, dar n-am simțit vreodată că mă zgâlțâie o asemenea drăcovenie... Te pomenești că am îmbătrînit, râsei, iată un semnal..." Asta e o prostie, te rog să bei imediat un ceai de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la birou și îmi ascunsei fața între brațe. Nu fiindcă m-ași fi temut să fiu văzut plângând, ci pentru că presimteam o rupere catastrofică de zăgaz, urmată de o pustiire... Când sîntem singuri, cum eram eu în acele nopți de carcere, înecul ființei noastre lăuntrice are drept martor divinitatea, marele cosmos căruia i ne încredințăm, dar când îl invoci în fața iubitei (și cine se poate înșela asupra disperării de care sîntem cuprinși?), ea poate deveni în mod sublim geloasă că nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ziceai că ai stat 24 de ani pe creasta Pietrei Craiului. Vreo cinci ani și ceva, înainte să ajung în Facultate, am mers cu ritmul ăsta blând și adipos lipit pe retină. În fiecare zi, mă pândeau 7 ore de carceră, cu pauze lungi, imposibile, care mai mult mă dărâmau (fiind începător, primisem normă dublă). Dimineața, străbăteam strada Paris ca un cățeluș scos la pipi. Seara, mă clătinam la ieșirea din pușcărie, amețit de-alcoolul eșapamentelor. Mă înfundam în aerul lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
comunele din zonă. Stivuite în camera din spate a dispensarului, cutiile valorau câteva milioane; vândute la negru, poate chiar zeci de milioane. Cineva le pasase bandiților pontul, iar doctorul Leordeanu, după unii liber, după alții încă ținut la răcoare în carcera lui din Târgoviște, conducea detașat pe lista suspecților. Înainte să rupă lacătele din spate, bandiții ar fi produs iar o chestie memorabilă, amenințând mulțimea cu pistoalele: „Primul care gâfâie încalță doi plumbi!“ Neinspirat sau poate doar tâmpit, primarul a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
român. Partidele rivale au fost lichidate instituțional prin instituirea sistemului monopartit. În timp ce elita partidelor tradiționale protagoniștii umani ai acestora a fost eliminată în urma campaniei de arestări, mulți dintre reprezentanții marcanți ai ei, precum Iuliu Maniu sau Ion Mihalache, sfârșind în carcerele gulagului românesc. Sistemul concentraționar elaborat de regimul socialist a îngropat, la propriu și la figurat, mare parte a elitei politice și intelectuale vechiului regim. În același timp în care opoziția politică era lichidată în temnițele comuniste, noul regim acționa în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ger, pâcla dimineții, lumina difuză a amiezii, cenușiul copleșitor al înserării. Supraviețuirea înseamnă o stare permanentă de vigilență, susținută de un simț practic ascuțit de-a lungul celor opt ani de muncă silnică. Cum se economisește pâinea, cum se evită carcera, cum se scapă câteva clipe de frig. Fiecare zi înaintează către un viitor incert, ce poate aduce libertatea sau o nouă condamnare. Un bătrân ispășește de câteva decenii pedepse succesive de câte zece ani, adăugate una în prelungirea celeilalte. Cu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
român. Partidele rivale au fost lichidate instituțional prin instituirea sistemului monopartit. În timp ce elita partidelor tradiționale - protagoniștii umani ai acestora - a fost eliminată în urma campaniei de arestări, mulți dintre reprezentanții marcanți ai ei, precum Iuliu Maniu sau Ion Mihalache, sfârșind în carcerele gulagului românesc. Sistemul concentraționar elaborat de regimul socialist a îngropat, la propriu și la figurat, mare parte a elitei politice și intelectuale vechiului regim. În același timp în care opoziția politică era lichidată în temnițele comuniste, noul regim acționa în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la un moment dat, în închisoarea Mislea, deținutele au alcătuit un lanț de rugăciune neîntreruptă de la 5 dimineața până la miezul nopții, grup în care erau și două evreice. Ele se rugau pentru familiile lor, pentru deținutele din celulă sau din carceră, pentru „mântuirea sufletelor celor ce le osândeau, sau pentru eliberarea țării”. Tot pe această coordonată aflăm și de la doamna Aspazia Oțel Petrescu cum un grup eterogen, constituit din românce, maghiare, germance, evreice, sârboaice, franțuzoaice, rosteau în comun dimineața o rugăciune
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
clipa morții conștiința că moare pentru Hristos: „În primul rând gândul și sufletul meu se închină Domnului. Mulțumesc că am ajuns aici. Merg la El, sunt fericit că mor pentru Hristos”. O altă figură luminoasă a trăirii profund creștine din carcerele comuniste a fost Gheorghe Jimboiu. Tulburătoare este descrierea de către părintele Liviu Brânzaș în „Raza din catacombă”, a momentelor dinaintea plecării către Domnul a lui Gheorghe Jimboiu, la fel de impresionante ca cele descrise despre Valeriu Gafencu în „Sfântul închisorilor” sau despre George
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
var de pe pereți din locuri dosite. Se scria ca pe o tăbliță de gresie, cu un bețișor de lemn. Avantajul era că se ștergea ușor și repede și nu te prindea că înveți. Dacă erai prins, făceai șapte zile de carceră cu mâncare o dată la trei zile și plasă de fier în loc de saltea.” După cum povestește domnul Ilie Tudor, pe o bucățică de săpun sau pe talpa bocancului intrau până la 4 strofe, pe care apoi deținuții le învățau. Majoritatea poeziilor din închisori
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
prezintă un tablou sumbru asupra genezei și evoluției acestuia și a păcatelor care îl însoțesc, ca un lanț de nenorociri. „Căci pe nesimțite, spune el, lumina și bucuria căsniciei pălesc și în cele din urmă se sting... Căminul pare o carceră: Sonenul-întremător dispare...Femeia pierdută, prin practici diavolești, îi încătușează inima, îndepărtându-l de soția sa legitimă. Pe aceasta nu o mai poate suferi, nu-i îngăduie măcar nici un cuvânt mai aspru, iar aceleia îi rabdă toate insolențele și injuriile și
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
și noi după ei. Până a două zi nu am văzut nici un american. Abia a doua zi a apărut un tanc, un ofițer care a stat de vorbă cu conducerea lagărului. Au fost prinși două sute de SS-iști, băgați În carcere. Nu au fost morți. - Nu au fost morți nici din rândul prizonierilor, nici din rândul SS-iștilor? - Vitejii SS-iști au fugit ca iepurii. Îți era milă de ei: „Hitler kaputt! Hitler kaputt! Hitler kaputt!”. - Ridicau mâinile și spuneau asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apărea vise. Doar tu, și somnul gol. Să-l știi, în stare nu ești. Tu dormi. Eu treaz, ca grănicerul, iar tu în somn, și peste tine cerul. Tu-n somnul tău și navele pe mare. Chei de azur în carcere de zare te smulg, te-nchid, și mi te fură. Gerul, cristal de aer, spart. Nu-i zbor spre părul tău negru, ocrotit de-o irizare. Să știu că dormi, aievea, clar-obscură, albie-a lenei, siluetă pură chiar lângă brațele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pedeapsă, la bătaie, la anularea mesei, la izolări. Mai ales dacă vinovatul era considerat recalcitrant, instigator sau cap de răzvrătire în închisoare, materialul era introdus în niște dulapuri care erau așezate pe coridorul de jos al închisorii. Spațiul interior al carcerei nu-ți permitea să stai decât în picioare. Fără hrană și apă, fără să fii scos pentru necesități organice, pedeapsa varia de la 3 la 21 de zile. De multe ori, după pedepse prelungite, când ușa era deschisă, cel pedepsit se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Fără hrană și apă, fără să fii scos pentru necesități organice, pedeapsa varia de la 3 la 21 de zile. De multe ori, după pedepse prelungite, când ușa era deschisă, cel pedepsit se prăbușea inert sau era găsit în agonie. Câteva carcere aveau bătute cuie dinspre exterior spre interior, în peretele din spate. Astfel că, în cazul când picioarele nu mai erau în stare să te susțină, corpul se sfâșia în aceste piroane. Am văzut într-o dimineață, la ieșirea din fabrică
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
interior, în peretele din spate. Astfel că, în cazul când picioarele nu mai erau în stare să te susțină, corpul se sfâșia în aceste piroane. Am văzut într-o dimineață, la ieșirea din fabrică, sângele băltind în fața unei astfel de carcere. Și nimeni nu avea curajul să se uite mai atent sau să întrebe unde este cutare deținut. Aceste metode ale secolului XX erau afirmări ale comunismului universal! Am fost repartizat la secția de montat bricege. Bricege obișnuite de tăiat, cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
iarăși în forfecare, încercau să depășească norma, pentru a-și dovedi cinstea în fața asupritorilor. Această silință dădea naștere la o nouă greșeală: calitatea pieselor lăsa de dorit. Erai acuzat de sabotaj, că faci rebuturi, și pedepsit cu bătaie, nemâncare sau carceră. Locotenentul major Mihalcea sau Avădanei își asigurau însă un loc prioritar în avansarea ierarhică. Pe nici unul dintre ei nu i-am auzit declarând la radio sau televizor: „Eu sunt unul din acei călăi care-am ucis pe cei din închisori
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dacă ai răni pe undeva. N-am, mamă, nici o rană, nu-i adevărat, am dus-o destul de bine. Așa, ca la armată... Știi, tată, te mai înjură un gradat, îți mai dă o palmă un plutonier, te mai bagă la carceră un ofițer, dar asta numai dacă faci vreo prostie, altfel, ce să aibă cu tine? Da’ mâncarea cum era? Am auzit că mureați de foame! Dacă muream, mă mai vedeați acuma?! S-au privit conspirativ: „Ehe, nu ne minți tu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și se făcea numărătoarea... Și numărau niște analfabeți, și nu ieșea număru, și o luau din nou... Și, în sfârșit, până când ieșea toată lumea. Și se mai întâmpla că mai rămânea câte unul prin dormitor la altă brigadă... îl băga la carceră... În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre furajeră cu gărgărițe. M-am dus în fundul
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era obligat să se ducă să-l bată. Și a fost chinuit și bătut... ăla a și murit în închisoare. Ce se întâmplă? Nu v-am spus numele torționarului care m-a chinuit... că am făcut de mai multe ori carceră. Era o secție acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau mai multe carcere și erau și unele foarte strâmte și cu cuie bătute în pereții lor, de pătrundeau înăuntru. Și dacă stăteai în celula aia nu puteai să stai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]