686 matches
-
să demonstreze astfel câtă ticăloșie se poate afla sub aparența de onorabilitate, de câte vicii și crime e în stare protipendada bucureșteană. Deși știe să adiționeze destul de abil scene din varii medii, să găsească detalii sugestive, să dea uneori substanță caricaturală adecvată unor chipuri, schematismul etic este evident, contrastele apăsate, didacticismul - obositor. Sunt tare obișnuite ale literaturii vremii, pe care romancierul nu le poate ocoli. Bunăoară, iubirii dintre un tânăr boier și o fată de proveniență umilă i se împotrivesc intrigi
BUJOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285923_a_287252]
-
exagerează emoțiile, extaziindu-se dinaintea câte unei pânze, salutând vreo nouă cunoștință, sfidând, din priviri, un trup sau un chip... Un chelner s-a apropiat, aducând șampanie. Am luat un pahar și mi-am zis, zâmbind, că acest Occident aproape caricatural era astfel pentru că-l vedeam pentru prima oară. Îl vedeam încă pe deasupra Zidului. Nu putea fi decât teatral. La celălalt capăt al sălii, prin mișcarea de du-te-vino a mulțimii, îl zăream pe Șah, în costum de culoare închisă, papion, ținându
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
spirituale și liturgice. Neafișând nici o intenție polemică și cu atât mai puțin „novatoare” (În acest sens a fost deformat ulterior), Conciliul Încheie totuși o perioadă nefastă (dar necesară, Întrucât era impusă de contextul vremii), dominată de un tomism dogmatizat, steril, caricatural. După Vatican II, Biserica intră, din nou, În rezonanță cu lumea și cu istoria lumii noastre, deschizându-se, În același duh patristic, atât spre celelalte religii, cât și spre curentele pe care, până atunci, le tratase cu un radicalism neîngăduitor
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
adevărat științific al gândirii creștine”. Prin urmare, el nu poate admite o alternativă la modelul tomist. Dar problema nu este opera sfântului Toma, cunoscută și Înțeleasă foarte bine de „tabăra adversă”, ci reducerea acestei opere la o dogmatică fără viață, caricaturală. Labourdette denunță Încercarea „noii teologii” de a-l minimaliza pe Toma și de a-i recupera, În același timp, pe Părinții Bisericii: „Ceea ce noi regretăm la mulți dintre ei (la acești teologi - n.n.) este că scoaterea la lumină a bogățiilor
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
noii obiectivități”, Peter Altenberg, pictorul Egon Schiele), fragmente de poeme, tablouri de un realism dur, dar și altele, fantastic-onirice ori halucinante. Straniul și un comic hâd întovărășesc dialogul lui Ramses cu propria-i conștiință. El însuși este o reușită figură caricaturală. Personajul, slăbănog, strâmb, evoluează între tragic și ridicol, când înspăimântat de el și de „carnea grea și multă”, când autopersiflându-se și scoțând „panglici pe nas și pe gură”. Capriciile lui, pe măsura ritualurilor golite de noimă ale existenței, capătă, nu
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Însemnările unui belfer. Rememorarea avatarurilor unei cariere hărțuite de neșansă îi declanșează cusurgiului, care este poate un idealist înfrânt, reacții depresive și înverșunări propulsate în sarcasmul congestionat până la vorba crudă. Dascălul persecutat de frustrări își răzbună, zugrăvind în accente virulent caricaturale „vicleimul fără perdea” al școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
Unde stă norocul, Un scos din pepeni, La urlătoare, Forța publică, În clasa a doua, Petrecere între prieteni, Cunoștință veche) sunt satirizate cu forță prostia, necinstea, infatuarea, imixtiunea deplasată, viețuirea automată, iresponsabilă. În micile târguri, lipsa de ocupații utile, imitarea caricaturală a obiceiurilor și modelor din marile orașe, ecoul disproporționat al unor insignifiante întâmplări, morala îngustă și agresivă, curiozitatea avidă, bârfa, conflictele de orgolii ilare constituie fundalul evoluției unor personaje reprezentative (Balul prefecturii, Provinciale, Carré de dame). În general, B. pare
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
nu ar avea destul spirit să se ia și pe sine peste picior și să dea răutăților o formă cât de cât hazlie. Câteodată se folosește de maniera șansonieră a lui Béranger. Dintre satirele sale, între care câteva sugestive șarje caricaturale, se detașează aceea, în metru popular, intitulată Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țară la București (scrisă în 1838, apărută în 1860), unde sunt vizate năravuri și instituții ale vremii. B. a mai compus fabule, cu pronunțat
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
din I. Creangă, se sprijină pe folclor. Vorba de spirit și șarja grotescă, agrementată cu proverbe și expresii populare, asociațiile paradoxale și reducerea la absurd constituie arsenalul de modalități preferate. Un accent stăruitor, uneori prea ostentativ, cade pe latura anecdotică (caricaturală) a lucrurilor și pe umorul de situație. Partea cea mai durabilă a scrisului lui C. sunt parodiile, unde autorul își demonstrează talentul de a „imita” cu fidelitate modul poetic al unor autori (A. Lupan, N. Costenco, Em. Bucov, P. Cruceniuc
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
pestriț al mahalalei bucureștene, plămadă de pitoresc, ridicol și vulgaritate, unde mica burghezie cu pretenții se străduiește să imite, cu ifose și fandoseli, protipendada. Acțiunea, cu un curs firesc, e condusă cu destulă iscusință. Personajele au nume sugestive, cu tentă caricaturală. Nu lipsit de un anume antren, dialogul este presărat cu ticuri și formule caracteristice, dintre care unele vor reveni în comediile lui I.L. Caragiale. SCRIERI: Scrieri, Iași, 1840; O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi, pref. Mihail Kogălniceanu, Iași
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
Jahve, stăpânul pământului în care fuseseră strămutați. Au învățat legea zeului noii lor patrii. Își mușcă buzele cu furie, o furie neputincioasă de data asta. Atunci, el de ce nu poate crede - măcar în glumă, sau de formă - în aceste religii caricaturale după care se dă în vânt populația Romei? În fanaticii Belonei de exemplu, care se întrec în răcnete, înveșmântați în negru din cap până-n picioare, și-și fac răni la brațe și la șale cu o secure, ca să ofere prinos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se numesc, nici eu nu știu de ce, murmillones, adică peștișori de mare... — Dar coiful nu le acoperă fața! se îngrozește călărețul. Și n au nici măcar cnemide să-și protejeze picioarele... Soldatul din el se răzvrătește împotriva unui asemenea echipa ment caricatural. — Asta îi obligă să fie mai dibaci în a para loviturile cu scutul, îl liniștește celălalt. Tac după aceea amândoi și trag cu urechea la Rufus, care dă ultimele instrucțiuni: — Tu, dimacherus, vino să te lupți cu veles! Ai priceput
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a urâtului în forma unor șabloane umane. Literatura fantastică aduce un extraordinar sprijin exprimării grotescului sub formă comică, introducând o perspectivă mult mai accesibilă lectorului prin stabilirea de convenții între instanța narativă și cititorul abstract. La nivelul acestor creații, elementele caricaturale, urâtul hiperbolizat și pamfletul de orice tip pot fi exagerate, tușate în linii cât mai expresive până la violente, având libertatea de pătrundere în universuri limitate prin redarea lor în manieră comică. Scriitori din literatura universală dar și română utilizează satira
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
dintre efort și consecințe ori dintre intenții și rezultate, toate acestea sfârșesc prin a provoca râsul. Pe fondul acesta, identitatea personajului comic se realizează printr-un proces de simplificare, care cultivă exagerarea ilară, diformitățile fizice, disproporțiile, anormalul grotesc sau îngroșarea caricaturală. Opoziția dintre ceea ce este mecanic, stereotip și ceea ce este viu se poate baza tocmai pe existența unor personaje reduse la o esență comică, lipsite de complexitate, mai mult sau mai puțin artificiale. Chipul zugrăvit trebuie să surprindă printr-o singură
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
și dependent de lumesc al ființei. Conexiunea cu umanul este sugerată și de afirmațiile personajului central, dirijat de intenționalitatea narativă, care îl numește „namilă de om”, facilitând continuitatea comică a contextului, pornită din necesitatea convertirii grotescului în text cu aspect caricatural și alimentarea concepției lectorului cu pasaje pline de haz.Este mascată tragedia degenerării umanului în himeric prin intermediul modalității de abordare a situației personajelor pantagruelice, aceasta fiind una degajată, ornamentată cu folcloric și hiperbolizată într-o manieră lejeră. Limbajul specific oralității
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
sau porecla a înlocuit numele; li s-a degradat și condiția civilă, nu mai sunt căsătoriți ci practică o tulbure stare de concubinaj, de „amantlâc”38. În construirea acestor personaje Caragiale a folosit o tehnică de tipizare cu multe implicații caricaturale din arta comediei populare și din arta circului. În D-ale carnavalului „amanții înșelați” adoptă măștile, joacă de bună voie roluri false, sunt luați la bătaie de adversari care nu-s ai lor, urmăresc vinovați închipuiți, în timp ce vinovații adevărați trec
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
categorie socială - mica burghezie izolată de viață vie”<footnote B. Elvin, op. cit., p. 114. footnote>. Comicul izvorăște din lansarea fanteziei bătrânului într-o evaziune fără limite în fața admirației ambiguie a consoartei. În postura de atotștiutor, Conu Leonida devine o „enciclopedie caricaturală” de idei, de teorii despre revoluție: republica, mitul lui Garibaldi, „fandascia”. Definițiile lansate de Leonida au o multiplă semnificație și funcție: comică, dramatică, politică. Ele au fost analizate pe larg de Mircea Tomuș în Opera lui I. L. Caragiale. Se observă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ori imaginează urâtul, iar iubitorul de artă îl acceptă, în speranța accederii, prin el, la starea contrarie: frumosul. Nostalgia frumosului este dinamul insistenței artei asupra formelor urâtului. În Estetica urâtului, Karl Rosenkranz subordonează categoriei urâtului conceptele de hidos, absurd, dezgustător, caricatural, meschin, josnic, grosolan, disarmonic, întâmplător, bizar, scârbos, rău, diabolic, etc. Bizareria spre exemplu tinde spre comic prin aceea că “ exagerează individualizarea în așa fel încât pare urâtă sau cel puțin se plasează în imediata vecinătate a urâtului”. Bizarul reunește “din
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
exemplifica, amintim natura comediei dell’arte ce nu poate fi evidențiată de limbaj, ci mai degrabă de jocul actorilor, de fapt de mișcările extraordinare ale acestora. Cel mai talentat ilustrator al comediei dell’arte este Jacques Callot, cu ciclul său caricatural intitulat Balli di Sfessania. Punând în contrast, în aceeași compoziție, elementele umane cu cele animale, Callot intenționa să ironizeze omul și activitățile sale derizorii, ascunzând în spatele ciudățeniilor și al nesemnificativului aluzii serioase referitoare la esența umanității. Urâtul a fost deseori
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de-a face cu o caricatură grotescă. Nu numai că raportul normal dintre față și nas a fost inversat, dar nasul a căpătat o calitate aproape autonomă, asumându-și o existență separată. Cu alte cuvinte, există o “regulă” pentru exagerarea caricaturală - o regulă a anormalității. Atunci când această normă este depășită excesiv, caricatura încetează de a mai fi amuzantă, pentru a deveni dezgustătoare și înfricoșătoare, motiv pentru care se apropie de tărâmul monstruosului. Multe dintre caricaturile lui Daumier, Grandville sau George Grosz
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
confruntările din timpul demonstrațiilor și să stabilim într-un cadru legal un fel de linie de demarcație între propaganda comunistă extremistă și activitatea politică de stânga legitimă. O pauză, o ridicare din umeri, mâinile ridicate într-un gest de frustrare caricatural. — Domnișoară De Haven, eu sunt polițist. Adun probe pentru a scăpa de hoți și asasini. Nu-mi place misiunea pe care o am, dar cred că ea trebuie îndeplinită și voi face tot ce-mi stă în putință ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nory, dar degeaba, el rămâne tot un teoretician de nevoie. Cine Dumnezeu ar putea aplica cu Rim? Halal bucată anatomică! Nory era o nebunatecă, dar, de fapt, Rim rămânea pentru publicul spectator, în adevăr, mereu un om grav, onest, ascetic, caricatural și savant. Și poate el nu era nimic din toate astea! Amintindu-și anecdota lui Nory, Mini hotărî, după privirea de ansamblu, că doctorul Rim, ca și atâția, avea un trup sufletesc care contrazicea pe cellalt. Arareori cele două trupuri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
altă fată i-a urmat exemplul. Una după alta, toate petrecărețele au adoptat expresii de o seriozitate academică, și-au îngustat ochii ca și când ar fi absorbit un pasaj teribil de profund și și-au încruntat ușor sprâncenele într-o poză caricaturală a intensității școlărești. Patrick exulta. Una dintre fete își ținea cartea cu susul în jos, dar nimănui nu i-a păsat. știam că era o ședință foto absolut inocentă, dar, cu toate astea, m-a făcut să-mi abandonez paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
interpretând scena asta. Ea mai interpretează o dată pasajul respectiv. El privește. O întrerupe și îi cere: Modulează fraza așa. Ce-ar fi să îndulcești un pic tonul? O, Torvald, nu sunt copilul tău. Nu te lovi peste piept, e prea caricatural. Ratează o măsură. Menține tensiunea. Răsucește-ți capul spre fereastră, apoi spre ușă, acum vorbește. Ea îi urmează indicațiile regizorale, improvizând în același timp. E într-o bluză albastră, simplă, trupul ei e înalt și zvelt. E plină de dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
părul ei, ești foarte bine, draga mea, fii pe pace, totul va fi bine, iar Noga răsuflă din nou ușurată, tot ceea ce eu încercasem să îi ascund îi era acum dezvăluit cu atâta sălbăticie, aveam impresia că este o copie caricaturală a mea, așa că am trimis-o, du-te și îmbracă-te, deja este opt fără un sfert, iar în timp ce Noga este la baie, descopăr înspăimântată privirea îngrijorată a Zoharei. Starea ei nu este bună, îmi șoptește ea, este foarte încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]