837 matches
-
multe tergiversări, Ovidiu acceptă să învețe pentru examenul ce trebuia dat în vederea obținerii permisului de conducere de parcă le făcea un hatâr. Luând aminte la eșecul primului mariaj proiectat, Sidonia se dovedea a fi de data asta extrem de vigilentă. Ovidiu și Carmina erau pionii ei principali, jocul consta în găsirea unor posibilități cât mai atractive și mai picante de a-i apropia pe cei doi tineri, un joc sinuos, plin de piedici imprevizibile, simțurile o avertizau la sigur atunci când se apropia vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea pe nimeni care să-i insufle eventual cine știe ce veninuri și apoi, ce mai, Ovidiu însemna pentru ea, fără doar și poate o partidă. Drumul către satul unde locuia Fana a fost unul dintre puținele plimbări pe care Ovidiu și Carmina le-au făcut împreună numai ei doi fiind. Din prag Sidonia i-a avertizat, să fiți cuminți, le-a zâmbit cu multă îngăduință, gândind că nu era deloc cazul să-i respecte indicația, ba, chiar, dimpotrivă și nu a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fracțiune de secundă, ca să se arate Carminei paralizată de îngrijorare, chinuită și plină în același timp de speranțe. Știi ce am discutat noi, îi reaminti Carminei și-i mângâie brațul abia atingând-o cu vârful degetelor. Știu, i-a răspuns Carmina și i-a zâmbit încrezătoare, să fiu foarte atentă. E vreun complot organizat împotriva mea, s-a alertat Ovidiu, privindu-le cu îngăduință superioară în timp ce-și rotea cheile mașinii pe deget. Nu, nici vorbă, i-a răspuns Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina și i-a zâmbit încrezătoare, să fiu foarte atentă. E vreun complot organizat împotriva mea, s-a alertat Ovidiu, privindu-le cu îngăduință superioară în timp ce-și rotea cheile mașinii pe deget. Nu, nici vorbă, i-a răspuns Carmina și au început să coboare scările. Mama ta este foarte îngrijorată în privința Fanei, asta-i. Ei, a scuturat mâna a plictiseală Ovidiu, fleacuri de-ale mamei. Fana se simte foarte bine, ca în rai. Maman nu face decât să dramatizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a așteptat liniștit momentul și fără să-și întrerupă fluieratul, când a avut liber a apăsat pe accelerator și a depășit. Pe urmă și-a continuat drumul ca și cum nu se întâmplase nimic. Cât e de tenace, s-a gândit atunci Carmina și n-a știut dacă trebuia să-l admire pentru această calitate. Apoi repetă pentru ea: tenace, tenace, tenace și-și promise că va consulta dicționarul ca să se convingă de exactitatea noțiunii. Și din nou îi reveni în memorie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie. Pe Fana au găsit-o în curte, citea o carte sub un umbrar de vie. A sărit din șezlong sprintenă, toată numai zâmbete. Ce surpriză, ce surpriză, tu aici, Carmina, exclamă! Avea o rochie albastră cu guleraș alb încheiată în capse. Soarele îi rumenise obrajii arăta foarte bine. Îi sărută pe amândoi. Nici tu, Ovidiu nu ai mai venit de mult pe la mine, mă bucur așa de mult să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
face Fana în timpul înfierbântatei campanii agricole, zise el într-un târziu. Ce citești? Fana surâdea și cu sufletul. Avea acum o frumusețe aparte, sigură, calmă. Nu mă așteptam să veniți, nici prin gând nu-mi trecea. Și pe urmă, tu, Carmina nu m-ai văzut de atâta vreme, cine să-și poată imagina că vei veni aici, sau că te voi mai întâlni vreodată? Lângă ei apăru ca din pământ o fetiță, cu părul blond, cu breton tăiat rotund pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dau de mâncare, să vă fac o cafea. I-a invitat într-un hol larg acoperit cu persan albastru, având un chenar complicat la mijloc, i-a poftit să șadă și a dispărut pe una dintre ușile de stejar masiv. Carmina s-a așezat într-un fotoliu, Ovidiu pe canapea. Biblioteca aflată între uși era înaltă până în tavan, plină de cărți polițiste. Pe masa mică, scundă, trona o vază încărcată cu flori de câmp. Pe luciul ei se scuturaseră câteva petale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
canapea. Biblioteca aflată între uși era înaltă până în tavan, plină de cărți polițiste. Pe masa mică, scundă, trona o vază încărcată cu flori de câmp. Pe luciul ei se scuturaseră câteva petale mici, movulii. Am să-i spun Sidoniei, gândi Carmina, despre aerul prea sever din holul de primire, despre florile de câmp și despre funda lucioasă ce ține trasă într-o parte draperia de pluș albastru, despre părul blond al Elei și despre mirosul plăcut ce plutește prin aer. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina, despre aerul prea sever din holul de primire, despre florile de câmp și despre funda lucioasă ce ține trasă într-o parte draperia de pluș albastru, despre părul blond al Elei și despre mirosul plăcut ce plutește prin aer. Carmina tresări surprinsă de privirile lui Ovidiu. Unde erai cu gândul? o întrebă el și se lăsă să alunece într-o parte pe canapea până ce cotul i se sprijini de margine. Știi, mama e de părere că nu-i cazul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privi mirată, cu obrajii aprinși, ca de purpură, el continuă, să ne căsătorim adică. Cum sta așa, într-o parte, cu genele plecate, grele de-o lene interioară. Ovidiu părea a fi întruchiparea plictisului. Și tu ce zici? îl întrebă Carmina și-și privi unghiile. Ovidiu era ca un dar al Sidoniei, îl primea fără să se bucure sau să se întristeze, nu simțea nici o chemare specială pentru el. Ovidiu își ridică în sfârșit pleoapele și o privi pentru câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o privi pentru câteva clipe. Apoi își înălță privirea către tavan. Cu mâna dreaptă își pieptăna absent o șuviță de păr. Poate are dreptate, mai știi? Zâmbi amuzat de parcă spusese o anecdotă. Ei, ce zici? Nu știu, îi răspunse iute Carmina, nu știu și continuă în gând: Niciodată nu am visat că o cerere în căsătorie poate lua o astfel de formă. Apoi rosti cu voce tare: Mi se pare că suntem nepregătiți pentru asta. Propunerea ta pare să vină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta o fi felul nostru de a fi și deci nu trebuie să intervină cineva din afară ca să rezolve relația dintre noi într-un fel sau altul. Tu nu te simți bine cu mine? Ba, da, îi răspunse ea repede. Carmina îl privi concentrată. Cred că nu e cazul să ne căsătorim, spuse în gând atâta vreme cât nu simțim nevoia s-o facem. Dacă ne-am iubi totul ar fi altfel. DRAGOSTEA VINE DE-A VALMA, așa a spus Sidonia iar nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gaz metan, un congelator, dulapuri suspendate prin geamul cărora puteau urmări mai multe servicii de vin și cafea scumpe. Fana se mișca de acolo, acolo cu o dezinvoltură controlată, parcă ocupase de când lumea spațiile acelea. Bănuia că o frapează pe Carmina și gândul parcă îi dădea aripi, le povesti foarte amuzată de micile ei dificultăți de ordin casnic, de grijile pe care și le face, de țăranii ce-i vin pe cap cu fel de fel de probleme și despre discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aș plăti nici reparațiile la încălțăminte cu banii din salariu, deși, dacă ar fi doar după mine aș primi și nu de dragul banilor, ci așa, ca să am o ocupație în plus, un orizont mai diversificat. Pozează, își spuse în gând Carmina, acum pozează, poate nu total dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce trebuiau legate între ele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pat, își scoate masca, o lasă să cadă jos, pe covorul grena, ca să rămână lângă el goală, indecent de goală, acoperită numai cu un strat subțire, transparent de celule primordiale... Iar nu fusese atentă, iar se lăsase târâtă de imaginație. Carmina se concentră și o ascultă pe gazdă vorbind, lucruri mărunte, de fapt, pe care Fana le făcea să devină interesante, prin minuțiozitatea descrierii, avea o voce puțin răgușită, cântată, foarte plăcută auzului, știa că Fana se simte în elementul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în elementul ei când vorbea, buzele de un roșu aprins, natural, se rotunjeau frumos atunci când rostea vocale, avea mare grijă în alegerea cuvintelor, mișcarea sprâncenelor, a ochilor, a mâinii cu degete lungi, subțirele. Ce minunat mai era s-o asculți! Carmina simțea că pică din nou sub vraja acelui glas, o ascultă și, undeva în interior, se destinse, o stare de confort psihic, de parcă lumea nu ar mai fi de jur împrejur, și nici un rău n-ar fi posibil să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lumea nu ar mai fi de jur împrejur, și nici un rău n-ar fi posibil să se întâmple, un univers aparte, creat automat, o transă ce făcea să se oprească în loc timpul. O, Dumnezeule, era ca un drog și ea, Carmina, mai încercase odată să i se opună, brutal, fără milă, îndepărtând-o pe Fana, focarul viciului. Trece timpul, îi spusese atunci Carmina, ne vom obișnui, să ne vedem zi de zi ca două pupeze, să vorbim despre o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
automat, o transă ce făcea să se oprească în loc timpul. O, Dumnezeule, era ca un drog și ea, Carmina, mai încercase odată să i se opună, brutal, fără milă, îndepărtând-o pe Fana, focarul viciului. Trece timpul, îi spusese atunci Carmina, ne vom obișnui, să ne vedem zi de zi ca două pupeze, să vorbim despre o mulțime de lucruri și despre nimic și să nu ne alegem cu nimic din asta. Ne aflăm într-un fel de criză din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
le-a făcut cu mâna și șuvițele blonde s-au clătinat pe frunte. Să mai veniți oricând aveți voi chef, le strigase Fana, cu vocea ei cântată, plină de chemare și, înainte chiar de a ieși cu mașina din curte, Carmina se gândi, încurcată, la Sidonia, ce-o aștepta cu sufletul la gură să-i spulbere temerile. Cu ceafa sprijinită de suportul scaunului, cu ochii grei, parcă lăsați spre obraz, Ovidiu conducea în tăcere, lent, fără să forțeze comenzile, femeia avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luncii, pe urmă tot mai sus către strălucirea seacă a soarelui din acel sfârșit de septembrie. Într-adevăr, imediat după vizita făcută Fanei, aflând de la Ovidiu de propunerea de căsătorie rostită, în sfârșit de Ovidiu, și lăsată în suspensie de Carmina, știind bine că felul de a fi al lui Ovidiu, flegmatic, plictisit, contribuise la acest nou, posibil eșec, Sidonia se repezi cu elan, cu efervescență, să completeze golurile create de fiul ei. Începu prin a aduce vorba de căsătoria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei relații erau reînviate, voia să obțină cât mai urgent o locuință convenabilă pentru tânăra pereche. Sidonia își dădu seama că îi va fi destul de ușor să ducă lupta, era suficient să apese pe butonul soneriei, în prag îi apărea Carmina, singură, fără nici un ajutor, o primea cu multă plăcere. Carmina pe atunci chiar credea în sufletul deschis la Sidoniei. Ovidiu care o secunda de obicei era și el tratat ca un oaspete de seamă. În cele din urmă, pentru că observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o locuință convenabilă pentru tânăra pereche. Sidonia își dădu seama că îi va fi destul de ușor să ducă lupta, era suficient să apese pe butonul soneriei, în prag îi apărea Carmina, singură, fără nici un ajutor, o primea cu multă plăcere. Carmina pe atunci chiar credea în sufletul deschis la Sidoniei. Ovidiu care o secunda de obicei era și el tratat ca un oaspete de seamă. În cele din urmă, pentru că observase că fata era de-o sinceritate absolută, decise să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pătrunse în bucătărie, îl auzi cum deschide frigiderul și cum își toarnă din sticlă o cană cu vin alb. Bea, se gândi Sidonia și își descheie bareta la pantofi, bea singur, ca tată-său. Apoi își aminti că mâncaseră la Carmina o varză cu ceafă de porc. În definitiv, concluzionă ea, chestiunea e ca și aranjată, fata se arată de acord în principiu, numai că de îndată ce i se pomenea de părinți se retrăgea în carapace, amâna de la o duminică la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
complăcea să zacă sub masca aia sictirită ce se așternea pe fața lui ca o grimasă? Pentru că ea nu avea voie să creadă că toată existența lui Ovidiu se mărginea la atât, că va veni o zi când fata aia, Carmina, va înțelege că fusese trasă pe sfoară și-i va trânti în față adevărul. Oh, murmură Sidonia, dacă o fi să vină ziua aia, Carmina cel puțin n-o să pice de la mari înălțimi, ea este mult mai echilibrată decât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]