783 matches
-
carte care se numește Magicianul Întunericului Tamuli și este un S.F., adică science fiction. Citesc multe cărți de genul ăsta. Urmăresc și seria Gulia roșie. Asta este o bancnotă de 10 000 de yeni falsă (râde). De fapt, e un carnețel pentru adrese, cu calculator. Când mă duc la câte un bar și le dau asta, fetele se minunează, dar de multe ori îmi iese șmecheria. Umbrela. ăsta e un bilet la loto pentru extragerea din săptămâna asta. Medicamente. Și astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
caseta asta am valsurile lui Johann Strauss. Dacă ascult valsuri vieneze în drum spre serviciu, mă simt foarte bine. Dimineața nu ascult. Dacă le pun de la prima oră, mă simt ciudat și nu mai pot munci (râde). Mai am pixuri, carnețele, bilete, batiste, șervețele. Chestii din astea. Și în acea zi, ca de obicei, m-am urcat pe la ușa din mijloc a vagonului al treilea. Pe la Akihabara am simțit un miros ciudat. La stația aia parcă au coborât foarte mulți călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să i-l ofere. Dacă nu ai ce face și ți-a trezit curiozitatea, atunci îl urmezi pe dâra de naftalină care persistă în aer mult timp după trecerea lui. îl vei vedea oprindu-se în dreptul unei case, scoțând un carnețel și verificând atent adresa. își aranjează apoi ținuta, ia o postură cât mai distinsă și bate discret la ușă. Pe perioada așteptării își pregătește atent mimica feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de nisip. Soarele foarte coborât îmi usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se depună și pe el. Apoi a luat un cărucior și și-a pus casa pe cărucior. Și el a mers, a mers, până a ajuns la Muntele Pleșuv. Și a urcat, și a urcat, și a notat într-un carnețel: Capitolul 1: Totul era gri. Și Capitolul 2: Totul era gri. Capitolul 3: Tot era gri. Capitolul 4: Tot era gri. Capitolul 5: Totul era colorat! Capitolul 6: Totul era colorat. Capitolul 7: Totul era colorat. Capitolul 8: Totul nu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
să i-l ofere. Dacă nu ai ce face și ți-a trezit curiozitatea, atunci îl urmezi pe dâra de naftalină care persistă în aer mult timp după trecerea lui. îl vei vedea oprindu-se în dreptul unei case, scoțând un carnețel și verificând atent adresa. își aranjează apoi ținuta, ia o postură cât mai distinsă și bate discret la ușă. Pe perioada așteptării își pregătește atent mimica feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de nisip. Soarele foarte coborât îmi usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ei: — Ai un creion și o hârtie? a răcnit. I-am atins brațul și i-am zbierat că eu am. În mare grabă, ca și cum nu ne-ar mai fi rămas mult timp la dispoziție, am scos din buzunarul tunicii un carnețel și un ciot de creion pe care-l achiziționasem de curând din cancelaria companiei mele din Fort Benning. Am scris, foarte citeț, pe o foaie de hârtie: „Suntem reținuți, pentru nu știu cât timp, de paradă. Ne ducem să căutăm undeva un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
unde nu trebuie, îi pui cătușele. Mike a clătinat din cap, dar măcar, pentru moment, cătușele au dispărut. Cu toate astea, agenții l-au încercuit pe Naji, care abia dacă mai putea să vadă lumina zilei. Donahue și-a scos carnețelul și reportofonul. Când prima întrebare a fost rostită, Irene a ridicat o mână. Sună mai bine când totul e spus ca o poveste, zis ea. Apoi și-a dres glasul și le-a oferit unul din zâmbetele ei de Hollywood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în cer și un inorog studiază cu lupa florile albastre din ierbare urmează stația anii treizeci cu peronul pe partea dreaptă cerșetori cu degete palide răscolesc prin viscere atenție se închid ușile de piatră studentul de la actorie îți notează în carnețel internațional styl asociațiunea arta noul bauhaus velele sunt întinse întru căutare de himere urmează stația anii patruzeci cu peronul pe partea stângă cocoșii de metal cântă recviemul la ore fixe atenție se închid ușile de piatră instrumentistul își cară în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
departe de casă. Stăteam la rând pentru un bilet de voie pentru a putea ieși pe poartă pentru câteva ore. Pedagoga, așa cum ne învățase, mânca semințe de floarea soarelui și scuipa cojile a lehamete în timp ce semna hârtiuțele rupte dintr-un carnețel de vocabular. Îmi amintesc că era o zi călduță pentru un sfârșit de septembrie și mă gândeam că un tricou și o geacă de tercot mi-ar fi fost de ajuns pentru o plimbare prin orașul care avea să mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și singur în cameră, răsturnat cu fața în jos pe salteaua rece, am putut să-mi plâng singurătatea. Știam că nu trebuia să mă mint și chiar de atunci am început să îmi ascund sentimentele față de ea. Am luat un carnețel din valiză și scriind în el tot ce simțeam, am priceput că istoria avea să se repete. Trist și deznădăjduit am adormit îmbrăcat, ascunzându-mi printre așternuturi primele lacrimi. M-a trezit Marius clătinându-mă de umăr ușor. Mai e
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pom oarecare. Părea un peisaj dezolant, dar mie îmi făcea bine fiindcă nu mă mai gândeam la micile mele probleme, îmi aminteau că am înainte o viață întreagă pe care pot să o trăiesc după puteri și dorințe. Aveam un carnețel cu coperți maronii pe care-l purtam mereu în secret la buzunarul de la piept și pe foile lui îmi așterneam năduful sau vorbe alese pe care visam că am să le rostesc odată și-odată în fața alesei, dar eram prea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
abia abținută, venită de sub așternuturi. Drăcoaica, în patul căreia ajunsesem, era chiar Erjika, tipa de anul întâi de la bijuterie... bijuterie și ea, o persoană dezinhibată care, la fel ca Petruș, era mai mare cu câțiva ani decât noi. Fata cu carnețelul", îi spuneam eu, fiindcă avea un jurnal unde își nota toate aventurile pe care le traia cu fel de fel de băieți și trebuie să recunosc că mă încerca o anume teamă că voi fi comparat, studiat și catalogat ca
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în râs, de ce Shumy a sărit din pat ca ars și a plecat val vârtej și nici de ce eu nu aveam curajul să mă dezbrac. Eram inhibat de gândurile mele, nu voiam să fiu un alt nume caligrafiat pe un carnețel plin de autografe, visam la o relație bazată pe iubire, nu la un joc asistat de mulți cunoscuți, ca o gravidă la naștere. Nu mai eram eu și am simțit nevoia să mă ridic și să plec după Shumy. Trebuia
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
stătusem degeaba în pat. N-aveam cum să mă apăr, fiindcă doar câteva minute cât am fost împreună ar fi fost de ajuns pentru a face ca lucrurile să pară adevărate. Numele meu era acum însemnat pe ultima filă din carnețelul plin de păcate. Erjika îi flutura sub nas Creței povestea ei, iar eu nu aveam argumente să o infirm. Fusesem acolo și avusesem parte de primul preludiu din viață. Ce-ai căutat în patul ei? mă întreba Creața printre sughițuri
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
visat în acea seară cavaleri medievali. Când m-am trezit dimineață, parcă nu mai eram copil și cu zâmbetul sincer pe buze am mulțumit pentru că sunt ceea ce sunt, am luat cotorul de la biletul de film și l-am lipit pe carnețelul meu secret, așa cum făceam cu toții odinioară și am scris dedesupt cu litere mici și zgârcite ca mine: „Prețul pentru un vis”... și pe biletul albastru ca de cerneală scria mic dar destul de citeț: “șase lei a se păstra pentru control
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
documente era vorba. Dar zău că nu mai Înțeleg nimic. Pretinzi că nu știi de unde să apuci toată povestea, dar nu pot Înțelege cum de n-a lăsat În urma lui nici un obiect care să ne ajute: jurnal, cărți de vizită, carnețel cu adrese... doar era un om foarte ordonat.... Ceva nu merge aici... Dumneata, soția lui, pretinzi că nu știi nimic și vrei să mă lași să cred că dispariția lui a fost bruscă și accidentală. Dar faptele par să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să folosească mașinile mai mult noaptea? — Nu știu. N-am avut nici un motiv pînă acum să mă preocupe de asemenea detalii. — Oricum, Îți aminești să-l fi văzut pe acesta din fotografie? Am luat fotografia și am băgat-o În carnețel, și apoi În buzunar. Bătrînul răsuflă ușurat din nou, dar l-am luat imediat prin surprindere: — Ți-e chiar atît de frică de mandatarul Cameliei? Pleoapele zbîrcite ale bătrînului, ce eliminau un soi de substanță uleioasă, se Încrețiră și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o pricepeam. Am luat-o În direcție opusă... poate tocmai pentru a o ajunge din urmă... Nu mai eram În căutarea unui drum care să mă lege de trecut. M-am săturat de numere de telefon scrise de mînă prin carnețele. Traficul se Împleticea parcă... PÎnă și camioanele mari Încercau să evite pisica moartă din mijlocul drumului... arăta ca o foaie subțire de hîrtie. Fără să vreau, Încercam să-i caut pisicii strivite un nume și atunci, pentru prima oară după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de Mașini Grele București. Ea aduce pâinea în casă. Consiliere filosofică. Statul de drept. Etici ale virtuții și etici utilitariste. Ce discutați voi de fapt despre drepturi în timpul regimului comunist? Ce libertate? Ce proprietate? Îl notasem cuvânt cu cuvânt pe carnețel. Asta m-a ajutat să-l reproduc întocmai. Nostalgia vârstei de aur. Acum văd că trec din reflex violul la rușini, ca și când ar fi rușinea mea, nu a violatorilor. Eehei, ce netulburat mai curge și sângele limbajului patriarhal prin mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scăzut. Dar nu știu cum să te conving să-l ajuți pe fratele meu. Tăcut, Proculus întinse o mână și luă sacul lui Valerius. Îl deschise și scoase, pe rând, instrumentele chirurgicale, micile vase sigilate, fașele, săculeții de pânză cu plante mărunțite, carnețelul în care Valerius nota noutățile din arta medicală pe care le afla în peregrinările sale prin Europa. La urmă dădu peste panglica albă a Velundei. O puse pe masă, privind-o gânditor, și o desfășură. O netezi delicat cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spus: — Nub Forkner. — Bun, am spus. Cum Spunk Davis dezertase, cum Spunk se supărase și nu mai răspundea la telefoanele noastre, ne-am hotărât să-l trecem pe Nub Forkner pe lista unor posibile rezerve. Mi-am notat numele în carnețel, ca să mă aflu și eu în treabă. — Se scrie o-r-k, moșule, spuse Fielding Mi-am aruncat ochii pe pagină. — Exact așa am scris. — ...Citești mult, John? — Ce să citesc? — Romane. Dar tu? — Sigur că da. De aici îmi vin tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am început eu, dar am fost întrerupți de o voce din spate. Vă pot fotografia, vă rog? spunea cu insistență. Simon s-a întors automat și eu la fel. Aparatul de fotografiat clipi. —Excelent, zise fotograful, jucându-se cu un carnețel. Sunteți onorabilul domn Simon Grenville, nu-i așa? Și numele domnișoarei? Mi-am dat din nou părul de pe față la o parte. —Sam Jones, i-am spus. —Pentru ce este asta? Am presupus că Belinda și Charles au angajat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
logodnei; dar chiar și așa, de ce întreba de nume? —Tatler, mi-a răspuns, părând surprins. Frumoasă poză. Mulțumesc. Se îndepărtă. L-am prins de mână. Uite, nu vreau să folosești poza aceea, am spus grăbită. —De ce nu? Și își îndesă carnețelul înapoi în buzunarul hainei. —Nu vreau, i-am spus aproape disperată. Nu sunt... nu sunt eu. Se uita fix la mine, neînțelegând. — Păi, asta este prima dată când cineva mă roagă să nu-i pun poza, zise el. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]