580 matches
-
a se împărți imperiul. Interesantă este însă succesiunea lui Ludovic I, care a avut 3 fii din prima căsătorie: Lothar, Ludovic și Pépin, și, luând decizia de a-l numi pe primul său născut, Lothaire, ca unic moștenitor al imperiului carolingian, ceilalți doi urmau să primească doar conducerea unor regate sub autoritatea imperială. Acest lucru era contrar cutumei succesorale a francilor care stipula că teritoriul trebuia împărțit în mod egal între fii la moartea tatălui. Situația se comlică și mai mult
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
doilea născut, iar regatul vestic îi revine lui Carol cel Pleșuv, cel mai mic dintre fiii legitimi ai lui Ludovic cel Pios. După împărțirea imperiului între cei trei nepoți ai lui Carol cel Mare prin Tratatul de la Verdun în 843, Carolingienii au continuat să rămână la tron în toate cele trei state create: Francia Occidentală, Francia de Mijloc, și Francia Răsăriteană. O consecință foarte importantă a acestor războie de succesiune este întărirea fără precedent a marii nobilimi feudale, care, în schimbul serviciilor
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
Occidentală, Francia de Mijloc, și Francia Răsăriteană. O consecință foarte importantă a acestor războie de succesiune este întărirea fără precedent a marii nobilimi feudale, care, în schimbul serviciilor militare pentru unul sau altul dintre combatanți, primește domenii întinse și privilegii. Dinastia carolingiană va rămâne pe tron până în anul 987, impunând forme originale de conducere cum ar fi coabitarea a doi regi pentru a nu diviza regatul, forme care însă nu se vor păstra în tradiția succesorală franceză.
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
Herbert al II-lea de Vermandois. El a dobândit titlul de conte palatin, care era tradițional în familia sa, din partea regelui Lothar al Franței. Ca și rudele sale prin alianță, conții de Vermandois, el s-a menținut credincios față de Dinastia Carolingiană în disputa cu Capețienii. Ca urmare a războiului dintre tatăl său și arhiepiscopul Odalric de Reims, pentru castelul de Coucy, Odo a primit castelul de la arhiepiscop. În anii '70 ai secolului al X-lea, în cadrul războaielor pentru controlul asupra Ducatul
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
(, ), cunoscut până în 1047 ca Ducatul Lotharingiei Superioare (, ), a fost un stat medieval din cadrul Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lorena aparține acesteia din urmă, dar la moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia este
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
(, ), cunoscut până în 1047 ca Ducatul Lotharingiei Superioare (, ), a fost un stat medieval din cadrul Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lorena aparține acesteia din urmă, dar la moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia este divizat între fii săi. Lorena aparține regatului fiului său
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
a contelui Friedrich Leopold zu Stolberg. Orientarea istoriografiei ecleziastice catolice începând cu iluminismul și noua ei direcție în perioada romantică". Sub conducerea profesorului de dogmatică Michael Schmaus, obține docența (germ. "Habilitation") la München, cu o lucrare despre mariologie în perioada carolingiană. Între 1959 și 1965 este profesor la Tübingen, unde devine coeditor al revistei "Tübinger Theologische Quartalschrift". În continuare, a deținut, timp de 20 de ani, la München, catedra de profesor de dogmatică și istoria dogmelor (1965-1985). Aici a fost coeditor
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
landurile Germaniei. Între anii 70 și 150 d.Hr. Imperiul Roman a cucerit o mare parte a teritoriului de astăzi al landului Baden-Württemberg. Romanii au fost alungați de alemani începând cu anul 260 d.Hr. După represiunile suferite din cauza Imperiului Carolingian între anii 496 și 746, s-au format ducatele francilor și suabilor. Decăderea celor două ducate până în secolul al XIII-lea a condus la o fragmentare teritorială extremă, în sute de comitate mici, orașe imperiale, zone cu o credință specifică
Baden-Württemberg () [Corola-website/Science/297271_a_298600]
-
încorona singur. Astfel, a izbucnit un conflict între Carol și Papa. Constantinopolul consideră că ceea ce se petrece în Italia era doar o revoltă la adresa autorității imperiale. Împărații bizantini încă considerau Italia ca fiind un teritoriu cuvenit Bizanțului. Pentru papalitate, Imperiul Carolingian era unicul imperiu roman, papa insistând ca regele francilor, Carol cel Mare, să preia titlul de Împărat al Romanilor. Carol a refuzat acest titlu (ulterior, Ludovic cel Pios a acceptat acest titlu). Carol cel Mare percepea puterea imperială ca o
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
făcea parte din familia de principi. După moartea lui Carol, situația s-a schimbat. Ludovic cel Pios a preluat titlul de Imperator Romanorum, fiind încoronat de papă. Conflictul de doctrina dintre Bizanț și Apus s-a menținut până la dispariția Imperiului Carolingian. Conflictul avea să fie reluat în secolul X cu Otto I când a fost încoronat de papă ca împărat al Sfântului Imperiu Român. Donatio Constantini: Papalitatea a apelat la documentul „Donatio Constantini” pentru a demonstra că puterea sa ecleziastică este
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
tronul în jurul anului 1000, acesta fiind educat în stil bizantin, desemnează un nou pontif care își ia numele de Silvestru II. Ulterior, potrivit relatărilor, acesta a profanat mormântul lui Carol cel Mare și a utilizat însemnele imperiale care aparțineau monarhului carolingian. Totodată, a mutat capitala la Roma, care era capitală lumii, după cum biserica romană era mama tuturor bisericilor. Și-a asumat rolul de protector al Bisericii, a creat episcopate și mai ales demnități după modelul celor bizantine, astfel că ambiția lui
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sau Durandal (italiană: "Durlindana"; spaniolă: "Durandarte") a fost sabia lui Roland, nobil în slujba lui Carol cel Mare, din "Ciclul carolingian". Originea sabiei este neclară, fiindu-i conferite diverse proveniențe în Ciclul carolingian. Cele mai multe legende îl numesc făuritor pe fierarul anglo-saxon, Wayland. Potrivit "Cântecului lui Roland", sabia este adusă de către un înger lui Carol, care i-a oferit-o lui Roland
Durendal () [Corola-website/Science/329545_a_330874]
-
sau Durandal (italiană: "Durlindana"; spaniolă: "Durandarte") a fost sabia lui Roland, nobil în slujba lui Carol cel Mare, din "Ciclul carolingian". Originea sabiei este neclară, fiindu-i conferite diverse proveniențe în Ciclul carolingian. Cele mai multe legende îl numesc făuritor pe fierarul anglo-saxon, Wayland. Potrivit "Cântecului lui Roland", sabia este adusă de către un înger lui Carol, care i-a oferit-o lui Roland. În conformitate cu "Orlando Furioso" a lui Ludovico Ariosto, sabia a aparținut cu mult
Durendal () [Corola-website/Science/329545_a_330874]
-
apă la abație. Carol cel Mare, în călătoria spre Romă pentru a fi încoronat imperator în Biserică Sfanțul Petru, se oprește la Farfa și este ospitat de abate. Abate Sicardo (842) ce provine dintr-o nobilă familie înrudit cu dinastia Carolingiana, face o serie de construcții și de modificări, transformând abația într-un complex de mare interes arhitectonic. Farfa din nou se vede amenințată, de această data de către Sarazini, ce vin din Sicilia și se răspândesc în întreaga peninsula. Abația nu
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența Imperiului Carolingian. Judith, fiica lui Carol cel Pleșuv a primit regiunea care avea să devină în 862. Acesta din secolul al XI-lea a devenit o posesie a Regatului Franței. În 1191 restul comitatului a intrat sub autoritatea conților din comitatul vecin
Comitatul Flandra () [Corola-website/Science/314971_a_316300]
-
a anulat sentința lui Ioan al VIII-lea, l-a absolvit pe Formosus de jurământul depus la Troyes și l-a repus în funcția de cardinal. Formosus a devenit papă în anul 891, fiind sprijinit de Arnulf de Carinthia, regele carolingian al Franciei Răsăritene. În alegerile pentru scaunul papal el a fost preferat în defavoarea diaconului Sergiu. În 892 la Ravenna Formosus i-a încoronat ca împărați pe fostul duce de Spoleto, regele Italiei Guido al III-lea și pe fiul său
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
Imperiu Roman (Lotharingia, înainte de înființarea acestuia), până la ascensiunea orașelor state în secolele ale unsprezecelea și al doisprezecelea. În sud a început o perioadă de anarhie. Ducatul de Benevento și-a păstrat suzeranitatea atât în fața Imperiului Bizantin, cât și în fața celui Carolingian. În secolul al nouălea, sarazinii au cucerit Sicilia, și au început să se așeze în peninsulă. Orașele de pe coasta Mării Tireniene au ieșit din sfera de influență bizantină. Diferitele state se luptau continuu între ele până la sosirea normanzilor în secolul
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
sfârșit în 926, când regele Athelstan a anexat Northumbria. Pornind de la statul franc la începutul secolului al nouălea, Carol cel Mare a unificat cea mai mare parte a Franței de astăzi, Germaniei de răsărit și Italiei de nord în cadrul Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a avut loc așa-numita Renaștere carolingiană, declanșată de crearea unui mediu propice studiului. În anii 840 s-a revenit la starea de haos, o dată cu strămarea Imperiului francilor și cu începutul unui nou ciclu de invazii barbare, întâi
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Pornind de la statul franc la începutul secolului al nouălea, Carol cel Mare a unificat cea mai mare parte a Franței de astăzi, Germaniei de răsărit și Italiei de nord în cadrul Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a avut loc așa-numita Renaștere carolingiană, declanșată de crearea unui mediu propice studiului. În anii 840 s-a revenit la starea de haos, o dată cu strămarea Imperiului francilor și cu începutul unui nou ciclu de invazii barbare, întâi din partea vikingilor, apoi din partea maghiarilor. În jurul anului 800 a
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
O dată cu sfârșitul Imperiului Roman de Apus și cu declinul centrelor urbane, numărul învățaților și al știutorilor de carte a scăzut în Occident. Educația a devenit domeniul mănăstirilor și al catedralelor. O revenire a educației clasice a avut loc în Imperiul Carolingian în secolul al optulea. În Imperiul Roman de Răsărit (Bizanț), cultura se afla la un nivel superior celui din Apus. La rândul său, islamul s-a impus în regiunile răsăritene cucerite, și a creat o "epocă de aur" a științei
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
tehnice ale fenomenelor naturale, cât și semnificațiile lor simbolice. Deși în evul mediu timpuriu nu s-au realizat progrese semnificative, în această perioadă s-au pus bazele viitoarelor descoperiri . În jurul anului 800 a crescut interesul pentru antichitatea clasică, în cadrul Renașterii carolingiene. Carol cel Mare a inițiat reforme profunde în educație. Călugărul englez Alcuin de York a elaborat un proiect de dezvoltare a învățăturii, stabilind programe de studiu ale celor șapte arte liberale: "trivium", sau educația literară (gramatică, retorică și dialectică) și
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
și Orientul Mijlociu (în mii de locuitori): Estimările lui Chandler se bazează pe o densitate estimată de 100 locuitori/hectar. Se crede că orașele musulmane aveau densități mai ridicate de populație. Un oraș este definit ca o zonă locuită continuă. Împăratul carolingian Carol cel Gras, adesea bolnav, a provocat o revoltă condusă de nepotul său Arnulf de Carinthia, care a dus la împărțirea Imperiului în regatele Franței, Germaniei și Italiei (de nord) în 887. Profitând de slăbiciunea germană, maghiarii s-au stabilit
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
(în germană "Karl I, der Große", latină "Carolus Magnus", franceză/engleză "Charlemagne"), (n. 742/748 - † 28 ianuarie 814, Aachen), a fost rege al francilor din 768 până la moarte, și fondator al Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a cucerit Italia și a fost încoronat "Imperator Augustus" de papa Leon al III-lea pe 25 decembrie 800, unii istorici văzând aceasta ca o încercare de a reînvia Imperiul Roman de Apus. Imperiul Carolingian a fost în
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
fondator al Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a cucerit Italia și a fost încoronat "Imperator Augustus" de papa Leon al III-lea pe 25 decembrie 800, unii istorici văzând aceasta ca o încercare de a reînvia Imperiul Roman de Apus. Imperiul Carolingian a fost în Europa, într-un anumit sens, un stat rival față de Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol (denumit și Imperiul Bizantin). face parte din dinastia Carolingiană, și este văzut uneori ca părintele fondator atât al Franței cât
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
ca o încercare de a reînvia Imperiul Roman de Apus. Imperiul Carolingian a fost în Europa, într-un anumit sens, un stat rival față de Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol (denumit și Imperiul Bizantin). face parte din dinastia Carolingiană, și este văzut uneori ca părintele fondator atât al Franței cât și al Germaniei, și de unii istoriografi ca "părinte al Europei". A fost primul conducător al unui imperiu în Europa occidentală de la prăbușirea Imperiului Roman cu capitala la Roma
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]