579 matches
-
pentru a cumpără lemn sau vânat. Vechile orașe romane au fost abandonate și invadate de pădure sau au devenit spațiu necultivat. Alte așezări romane au fost reocupate, oferind adăpost. După o peroada de ameliorare economică și socială, odată cu decăderea imperiului carolingian, din secolul IX, stabilitatea europeană dispare din nou. Invaziile vikingilor, arabilor și maghiarilor distrug progresele lente. Vikingii ce au provocat distrugeri, au furat metalele prețioase păstrate în biserici și le-au transformat în monede, intensificându-se schimburile comerciale. Ultimele invazii
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
circulația monetară s-a redus. Apar monede noi, de argint, ca "sceattas" din lumea frizona și din insulele britanice. Odată cu ruralizarea societății, orașele decad ca centre de producție, păstrându-și doar rolul politic și religios. "Dinarul" de argint emis de carolingieni a înlocuit vechea moneda de aur bizantină , devenită din ce în ce mai rară și puțin adecvată unor schimburi de mică valoare, desfășurate pe plan local. După secolul al VII-lea, odată cu expansiunea islamică, comerțul din Marea Mediteraneană dintre Vest și Est dispare. Centrul
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
favorizată de factori economici, politici (încetarea migrațiilor, climatul de stabilitate, procesul de consolidare a autorității monarhice) și cei sociali (restabilirea societății). Relansarea comerțului a fost un factor decisiv, revenindu-și după o perioada de stagnare ce a urmat după apogeul Carolingienilor. Până să ajungă așezări cu statut juridic, majoritatea centrelor urbane au traversat etape intermediare. În prima fază, orașele s-au dezvoltat că suburbii, în apropiere de fortificații, centre locale de putere, ce le asigurau protecția. Dezvoltându-se economic, comunitățile au
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
731, insistând asupra perioadei 597-731. Opera lui Beda este compusă din lucrări cu caracter teologic, științific, literar, muzical etc. Artizanii principali au fost Carol cel Mare și fiul său, Ludovic cel Pios. Are loc o reformă a scrierii, rezultând minuscula carolingiană. Brațul cultural și ideologic al Imperiului Carolingian viza restaurarea simbolică a Imperiul Roman în Occident, în acest fel dezvoltându-se artele (manuscrise, fresce, sculpturi, arhitectura, muzica - cel mai vechi sistem de notație muzicală din Occident). Unul dintre primii istoriografi a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Beda este compusă din lucrări cu caracter teologic, științific, literar, muzical etc. Artizanii principali au fost Carol cel Mare și fiul său, Ludovic cel Pios. Are loc o reformă a scrierii, rezultând minuscula carolingiană. Brațul cultural și ideologic al Imperiului Carolingian viza restaurarea simbolică a Imperiul Roman în Occident, în acest fel dezvoltându-se artele (manuscrise, fresce, sculpturi, arhitectura, muzica - cel mai vechi sistem de notație muzicală din Occident). Unul dintre primii istoriografi a fost Alcuin din York (735-804), călugăr venit
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
primii istoriografi a fost Alcuin din York (735-804), călugăr venit din Anglia, apropiat de Carol cel Mare, a scris teologie, gramatică și poezii și a protejat o nouă generație de intelectuali apărută la curtea lui Carol. Eginhard (770-840), important istoric carolingian, ce a trăit la curtea lui Carol cel Mare, devenind și secretarul lui Ludovic cel Pios. În 828, în timpul războiului civil dintre Ludovic și fiii săi, se retrage la o mânăstire, unde își va scrie opera fundamentală: „Viața lui Carol
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Nithard (790-844), istoric franc, laic, fiul Berthei (fiica lui Carol cel Mare) și al poetului de curte Angilbert, a luptat în războaiele civile de partea lui Carol cel Pleșuv, vărul său, murind în luptă. A fost martor al destrămării Imperiului Carolingian, ca urmare a tratatului de la Verdun. A scris lucrarea „De dissensionibus filiorum Ludovici pii”, ce conține 4 cărți ce acoperă perioada 840-843, dedicată lui Carol cel Pleșuv. Lucrarea este politizată și bine informată, prin care ne-a transmis jurămintele de la
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
O sinteză de istorie a Franței". A susținut că istoria se face numai cu documente. Gabriel Monod (1844-1912 )a inițiat, în 1875, "Revista istorică", fiind prima revistă de specialitate axată pe istoriografie franceză. A fost specialist în epoca merovingiană și carolingiană. Profesorul Karl Lamprecht (1856-1915) a studiat istoria socială și economică medievală, a pus accent pe interdisciplinaritate, iar în cadrul universității din Leipzig a organizat un centru de studiere a istoriei culturale. A fost criticat pentru metodologia să îndrăzneață, pentru interdisciplinaritatea care
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
comunități numeroase în Galia. Invazia arabă a rupt, însă, Mediterana la mijlocul secolului VII. Arabii au cucerit supremația maritimă, cucerind Tunisul - în 698, Spania - în 711. În Occident s-a instaurat economia naturală prin dispariția comerțului. Puterea maritimă a imperiului franc carolingian va fi terestră (continentală) și nu maritimă, preferând Germania în locul Mării Mediterane. În Istoria Belgiei, a dovedit identitatea Belgiei din epoca medievală. În 1927 a scris "Orașul medieval". Johan Huizinga (1872-1945) a fost un istoric olandez, premergător al istoriei mentalităților
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Centrală. S-a dezvoltat de-a lungul Evului Mediu și s-a menținut până la dizolvarea acestuia din 1806, incluzând Germania actuală, teritorii din Italia, Boemia, Burgundia. Imperiul a luat naștere în Francia de est, regat apărut de pe urmă diviziunii Imperiului Carolingian. În 962, Otto I a fost încoronat ca împărat, proclamându-se ca succesor al lui Carol cel Mare. Unii istorici consideră că încoronarea lui Carol cel Mare reprezintă punctul de început al imperiului, pe când alții plasează debutul imperiului la încoronarea
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
intervenit în Italia să preia coroana imperială în 896 atunci când Guy al III-lea de Spoleto i-a contestat supremația și s-a încoronat ca împărat. În 899, Arnulf a murit bolnav, fiind succedat de Ludovic al IV-lea , ultimul carolingian de pe tronul Franciei răsăritene. Fiind minor, starea de nesiguranță în regat s-a accentuat, iar lipsa unui rege puternic capabil să reprime tendințele autonomiste ale ducilor locali a avut efecte negative. În locul lui Ludovic, de problemele statului se ocupau regență
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
afirmat ca un continuator al lui Carol cel Mare. A lăsat în urma sa un întins imperiu conform autorului Cronicii Saxone, Widukind de Corvey. În 936, Henric “Păsărarul” a fost succedat de Otto I ce a continuat și decis recuperarea tradiției carolingiene, afirmând suveranitatea asupra factorilor locali de putere. A fost încoronat printr-o fastuoasă ceremonie la Aachen, fiind uns de arhiepiscopii de Mainz și Cologne. A dus conflicte cu marii notabili ai regatului, Eberhard de Franconia și Eberhard de Bavaria, susținuți
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
și Eberhard de Bavaria, susținuți de frații noului rege, Thankmar și Henric, aliat cu regele Franciei occidentale, Ludovic IV. Otto a dus o politică de forță , alternând-o cu politică alianțelor matrimoniale și optând să intervină în disputele dinastice dintre Carolingieni și Robertini de la apus de Rin. Nu a reușit să-i aducă definitiv pe duci sub ascultare, continuând să se revolte. Otto a dus campanii în Italia. S-a preocupat de întărirea granițelor stăpânirii sale și de extinderea acestora, prin
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
iarăși obiectul partajării între succesori, revenindu-i lui Carloman. După suirea acestuia pe tronul francilor în 882, regatul revine la statutul de stat inclus în domeniile regilor francilor, devenind, în timp, odată cu dezvoltarea ducatului Aquitaniei și fărâmițarea feudală specifică epocii carolingiene, doar un titlu. Ultimul rege al Aquitaniei a fost numit Ludovic al V-lea cel Trândav de către fratele său Lothar, odată cu asocierea la domnie în 979, însă renunță trei ani mai târziu, pentru ca, în 986 să urce pe tronul Franței
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
Ultimul rege al Aquitaniei a fost numit Ludovic al V-lea cel Trândav de către fratele său Lothar, odată cu asocierea la domnie în 979, însă renunță trei ani mai târziu, pentru ca, în 986 să urce pe tronul Franței. Odată cu acesta Dinastia Carolingienilor se stinge iar noua familie ce succede la tron renunță definitiv la titulatura de rege al Aquitaniei. Regi și duci din perioada Merovingiană Dinastia Carolingiană
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
trei ani mai târziu, pentru ca, în 986 să urce pe tronul Franței. Odată cu acesta Dinastia Carolingienilor se stinge iar noua familie ce succede la tron renunță definitiv la titulatura de rege al Aquitaniei. Regi și duci din perioada Merovingiană Dinastia Carolingiană
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
Castelul vechi ("Altes Schloss") este menționat pentru prima dată într-un document din 1113, dar este cu siguranță mult mai vechi. Se crede că regele merovingian Dagobert I a construit aici o fortificație în secolul al VII-lea pe care carolingienii care i-au urmat au folosit-o ca palat regal și imperial. În 1268, după ce a trecut din mâinile Guelfilor în cele ale Hohenstaufenilor, castelul a fost preluat de către prinții-episcopi din Konstanz, care l-au folosit ca reședință de vară
Meersburg () [Corola-website/Science/304686_a_306015]
-
să conducă un teritoriu asemănator cu cel al lui Athelstan, reușind să consolideze regatul până la momentul venirii la tron a fiului său, Ethelred Nepregătitul în 978. În secolul al X-lea în vestul Europei s-au produs importante schimbări. Autoritatea Carolingienilor era din ce în ce mai firavă, fiind înlocuită de capețieni în Francia de Vest și de regii din Saxonia în Francia de Est, aceștia devenind sfinți împărați romani. În același timp, era probabil cel mai dezvoltat regat al vremii; regii englezi deținând mult
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
o dinastie de conducători, care au pornit de la stadiul de prefecți și au ajuns în cele din urmă regi ai francilor (751). Unul dintre cele mai importante lucruri este faptul că această dinstie a reînviat ideea unui împărat în Occident. Carolingienii i-au succedat Dinastiei Merovingiene și s-au aflat la putere în unele regate până în 987. Numele "carolingian" vine de la Carol Martel, care i-a învins pe mauri în bătălia de la Tours în 732. Cel mai cunoscut membru al dinstiei
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
regi ai francilor (751). Unul dintre cele mai importante lucruri este faptul că această dinstie a reînviat ideea unui împărat în Occident. Carolingienii i-au succedat Dinastiei Merovingiene și s-au aflat la putere în unele regate până în 987. Numele "carolingian" vine de la Carol Martel, care i-a învins pe mauri în bătălia de la Tours în 732. Cel mai cunoscut membru al dinstiei este Carol cel Mare, sau "Charlemagne" (în latină, "Carolus Magnus"), care a fost încoronat împărat roman în 800
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
Carol Martel, care i-a învins pe mauri în bătălia de la Tours în 732. Cel mai cunoscut membru al dinstiei este Carol cel Mare, sau "Charlemagne" (în latină, "Carolus Magnus"), care a fost încoronat împărat roman în 800. Ultimul împărat carolingian a murit în 899 înainte de a trece un secol de la intrarea în familie a acestui titlu. Prăbușirea dinstiei a fost mai rapidă decât ridicarea ei. Se crede că dinastia a fost fondată de Sfântul Arnulf din Metz, episcop al acestui
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
a se împărți imperiul. Interesantă este însă succesiunea lui Ludovic I, care a avut 3 fii din prima căsătorie: Lothar, Ludovic și Pépin, și, luând decizia de a-l numi pe primul său născut, Lothaire, ca unic moștenitor al imperiului carolingian, ceilalți doi urmau să primească doar conducerea unor regate sub autoritatea imperială. Acest lucru era contrar cutumei succesorale a francilor care stipula că teritoriul trebuia împărțit în mod egal între fii la moartea tatălui. Situația se comlică și mai mult
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
doilea născut, iar regatul vestic îi revine lui Carol cel Pleșuv, cel mai mic dintre fiii legitimi ai lui Ludovic cel Pios. După împărțirea imperiului între cei trei nepoți ai lui Carol cel Mare prin Tratatul de la Verdun în 843, Carolingienii au continuat să rămână la tron în toate cele trei state create: Francia Occidentală, Francia de Mijloc, și Francia Răsăriteană. O consecință foarte importantă a acestor războie de succesiune este întărirea fără precedent a marii nobilimi feudale, care, în schimbul serviciilor
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
Occidentală, Francia de Mijloc, și Francia Răsăriteană. O consecință foarte importantă a acestor războie de succesiune este întărirea fără precedent a marii nobilimi feudale, care, în schimbul serviciilor militare pentru unul sau altul dintre combatanți, primește domenii întinse și privilegii. Dinastia carolingiană va rămâne pe tron până în anul 987, impunând forme originale de conducere cum ar fi coabitarea a doi regi pentru a nu diviza regatul, forme care însă nu se vor păstra în tradiția succesorală franceză.
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
încoronat la Esztergom cu o coroană primită de la papa Silvestru al II-lea. Ca rege creștin a înființat zece episcopii pe teritoriul regatului său, și a susținut răspândirea creștinismului. În plan administrativ a împărțit țara în comitate (în ), după model carolingian. Istoria politică a Ungariei a evoluat alături de cea a Poloniei și Boemiei. Regatul Ungar a deținut suzeranitatea asupra Moldovei și Țării Românești (Ungrovlahia), pe care nu și-a putut-o menține efectiv. Între 1241-1242 Ungaria a fost asaltată și înfrântă
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]