808 matches
-
ești unul foarte bun atunci când ești capabil să produci o analiză pertinentă. „Naivitatea” necesară cercetătorului Nicolae Turcan: Atitudinea unui cercetător (de tipul celui pe care Îl propune domnul Pop) trebuie să fie cumva o atitudine de Începător absolut, o atitudine carteziană. El ar trebui să se Îndoiască de tot ce Înseamnă sufletul lui, de cultura pe care o Înmagazinează, de tot ce e Între el și lucrul respectiv, de Întregul său orizont cultural care se interpune Între el și obiectul cercetării
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
devenit Între timp el, ea sau poate nimeni. După mult chin, ating un punct În sfârșit stătător, În care Înțelegem cu toții cum vine treaba cu Măcățel. Iar ea Îi spune mâță. Un asemenea gest ar trebui interzis prin lege. Dumnezeul cartezian, dăruitor al conceptelor și garant al adecvării lor, ar trebui să trimită un trăsnet cât de mic. Sau măcar eu ar trebui să-mi Întorc capul dinspre ecran și să-i spun cu toată seriozitatea: - Draga mea, acesta este un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
țin neapărat să pun o etichetă, dar mi se pare că avem de-a face cu simptomul postmodern al nevoii de a sparge cloison-ările, de a străpunge zidurile etanșe dintre domenii, dintre două mari compartimente ale sufletului: dintre o spiritualitate carteziană, ascetică, cum spuneam, pe de o parte, și o viață care Își cere dreptul de a se mișca, de a fi trăită. Chiar asta ne prevenea Cornel - mă rog, Își prevenea cititorul, dar acum mă identific acestui cititor -, chiar asta
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Humboldt și romanticii apar după vreo două secole În care imaginația de tip renascentist, neoplatonică, hermetică, văzută ca o anima mundi, ca o phantasticon pneuma, ca o forță generatoare și creatoare de imaginar a fost umilită de seria de filosofi cartezieni. Descartes, Spinoza, Leibniz și toți urmașii lor au depreciat și au reificat imaginația, transformând-o Într-un instrument auxiliar al rațiunii sau Într-o facultate care bruiază rațiunea. În secolele XVII-XVIII imaginația era considerată „nebuna casei”. Cornel a discutat foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tema internă, cu caracterul personajelor și cu microuniversul psihic și social cuprins în dramatugia autorului. Dacă izbutim să trecem de stratul cu adevărat stupefiant și năucitor al expresiei lingvistice, vom descoperi o structură literară absolut coerentă, de o logică neîndoielnic carteziană, în care principiile verosimilității, unității psihologice și de caracter, al concordanței tematice și de mentalitate sunt cu multă acuratețe și acribie respectate. Coerența este o operă de o disciplină internă perfectă, nici un personaj nu se dezvoltă de capul lui, ci
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
perete plan parametrii principali ai mișcării sunt: debitul sursei punctiforme Q , intensitatea vârtejului punctiform Γ și coordonatele punctului de amplasare al sistemului sursă-vârtej [ ]00,yx . - Modulul Flow Domain. Permite selectarea domeniului de curgere prin limitele acestuia după cele două coordonate carteziene. În plus, utilizatorul are posibilitatea să modifice numărul de puncte în care se va efectua discretizarea domeniului de curgere. Pentru cazul analizat domeniul de curgere inițial pentru care s-au realizat simulările este: [ ]1,1+−=x , [ ]1,1+−=y . Matricea
PFSIM : Simularea numerică a mişcărilor potenţiale by Dănuţ Zahariea () [Corola-publishinghouse/Science/91506_a_93190]
-
sau al tipului de linie. Astfel, liniile echipotențiale sunt roșii (punctate), iar liniile de curent sunt albastre (continue). Alte elemente care se regăsesc pe aceste reprezentări sunt etichetele axelor ( x pentru abscisă și y pentru ordonată, conform sistemului de coordonate carteziene utilizat în cazul mișcărilor potențiale planeă și rețeaua grid formată dintr-o mulțime de linii punctate paralele cu abscisa și ordonata trasate la valori particulare ale domeniilor de variație ale lui x și y . - Modulul Plot Format. Permite formatarea reprezentării
PFSIM : Simularea numerică a mişcărilor potenţiale by Dănuţ Zahariea () [Corola-publishinghouse/Science/91506_a_93190]
-
39.b) este: (3.17) sau, pentru cazul sursei plasată în punctul , (figura 3.39.c): (3.18) În cazul general, al potențialului exprimat prin relația (3.18) potențialul vitezei ϕ , funcția de curent ψ , precum și componentele vitezei în coordonate carteziene se exprimă prin relațiile: ( Ă ( (3.19) (3.20) în care 0r și 0θ se exprimă prin relațiile: (3.21) 3.3.2. Interfața de lucru Interfața grafică de lucru pentru studiul mișcării potențiale plane generată de un sistem sursă-vârtej
PFSIM : Simularea numerică a mişcărilor potenţiale by Dănuţ Zahariea () [Corola-publishinghouse/Science/91506_a_93190]
-
cade din nou cumplita concluzie: „Și aceasta este o deșertăciune.” Tipul acesta de demers îl vom regăsi oarecum la Descartes, în căutarea ideilor clare și distincte, aflate în exterioritatea îndoielii. Descartes urmărea o întemeiere a cunoașterii, iar prin metoda îndoielii carteziene adevărul poate fi fundamentat. La Ecleziast, nu îndoiala este sita de cernere a ceea ce e prețios de ceea ce e neprețios, ci deșertăciunea, inutilitatea, înscrierea dureroasă în clipă. Aici nu se caută un temei epistemologic, ci unul ontologic. Finitudinea îi așteaptă
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
fost derivată din filosofia lui Descartes, totuși influența acesteia asupra literaturii epocii nu este nici atât de profundă, nici atât de amplă precum se crede, după cum sugera Ion Constantinescu: "între cartezianism și clasicism nu există raporturi ca de la cauză la efect: spiritul cartezian a "corespuns", a convenit spiritului clasic, care l-a acompaniat, i-a consolidat prestigiul, fără a-l determina cu adevărat."31 Se sugerează în această direcție faptul că rațiunea apărea ca element director al creației încă de la Horațiu, care scria
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe care o au. Astfel, se face mai pregnant apologia rațiunii noua metodă de gândire introdusă de Descartes este considerată superioară tuturor celor anterioare, constituind o cucerire supremă a modernilor, cucerire ce dă un avantaj net acestora. Desigur, principiul rațiunii carteziene a avut contribuția sa particulară în constituirea doctrinei clasice propriu-zise, însă Fontenelle îl reia în scop polemic pentru a ataca ideea autorității absolute: "autoritatea a încetat să mai aibă mai multă greutate decât rațiunea ceea ce fusese primit fără opunere, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
două Spirite opuse, al Binelui și al Răului. În domeniul istoriei religiilor sensul termenului a devenit, pe parcurs, mai tehnic decît este În filozofie, unde desemnează de obicei opoziția Între suflet și trup ori Între formă și materie, sau opoziția carteziană dintre Intelect versus Întindere, ca În lucrarea clasică a lui A.O. Lovejoy, Revolt against Dualism. La o considerare mai atentă se vădește că dualismul filozofic nu este decît un caz particular al uzului mai amplu pe care termenul Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
în măsura în care unele elemente metodologice, conceptuale sau teoretice din alte domenii ale cunoașterii științifice pot constitui un sprijin pentru înțelegerea mediului social în care ne plasăm în contemporaneitate. Spre exemplu, deși în teoria sociologică nu sunt uzitate ca atare paradigmele aristoteliană, carteziană și newtoniană decât, eventual, la nivel de analiză asupra metodologiilor de cercetare (unde cele două orientări sunt privite, de obicei, într-o poziție de contrast), acestea par să ofere, din perspective diferite, un spectru pentru dezvoltarea teoriilor socioumane în general
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de analiză asupra metodologiilor de cercetare (unde cele două orientări sunt privite, de obicei, într-o poziție de contrast), acestea par să ofere, din perspective diferite, un spectru pentru dezvoltarea teoriilor socioumane în general. În contextul lucrării de față, paradigma carteziană (care pare să descindă, prin diverse filiere cognitive, din paradigma aristotelică) îmi pare un model teoretic și explicativ extrem de relevant pentru dezvoltarea teoriei sociale. Teoria de sorginte aristotelică și carteziană pune accent pe ideea de formă și, implicit, de structură
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
teoriilor socioumane în general. În contextul lucrării de față, paradigma carteziană (care pare să descindă, prin diverse filiere cognitive, din paradigma aristotelică) îmi pare un model teoretic și explicativ extrem de relevant pentru dezvoltarea teoriei sociale. Teoria de sorginte aristotelică și carteziană pune accent pe ideea de formă și, implicit, de structură, iar paradigma neoaristotelică este cea care ghidează demersul teoretic prezentat în această lucrare. Într-adevăr, recentele teorii morfologice, fundamentate pe ideea de formă și elaborate de-a lungul secolului trecut
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
și a încercărilor de cenzură a imaginarului / 126 2.3.3. Idolii baconieni și cenzura totală / 129 2. 4. Cenzura metodică a imaginarului / 138 2.4.1. Francis Bacon și necesitatea unei noi metode / 139 2.4.2. Cenzura metodică carteziană reprezentată de Reguli despre îndreptarea intelectului / 144 2.4.3. Între Discurs asupra metodei și Meditații. De la o pragmatică a metodei la o cenzură totală / 147 2. 5. Meditațiile carteziene și cenzura metafizică / 150 2.5.1. Meditationes de prima
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
necesitatea unei noi metode / 139 2.4.2. Cenzura metodică carteziană reprezentată de Reguli despre îndreptarea intelectului / 144 2.4.3. Între Discurs asupra metodei și Meditații. De la o pragmatică a metodei la o cenzură totală / 147 2. 5. Meditațiile carteziene și cenzura metafizică / 150 2.5.1. Meditationes de prima philosophia și reforma metafizică a imaginarului modern / 151 2.5.2. Meditația întâi și pregătirea pentru cenzură / 153 2.5.3. Meditația a doua și trecerea de la cenzura egotică a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
diversitatea acesteia / 184 3.3.3. Clasificarea științelor din De Dignitate et Augmentis Scientiorum un început al modernității / 186 3.4. Reconstrucția metodică / 194 3.4.1. Inducția baconiană și încercarea de construcție a ipotezelor / 195 3.4.2. Metoda carteziană și rolul matematicii în cadrul științelor / 200 3.4.3. Isaac Newton și metoda la începuturile fizicii / 203 3.5. Dezvoltarea imaginarului utopic ca formă a predicției care se autorealizează / 205 3.5.1. Ce este predicția care se autorealizează? / 207
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de a defini imaginarul. Prima direcție este de origine psihologică și își are rădăcinile în psihologia percepției. Modalitatea în care se formează imaginea individuală este foarte importantă pentru construcția imaginarului. Direcția aceasta este susținută și de înțelesul medieval și ulterior cartezian dat imaginației 9. ("A închipui nu e nimic altceva decât a contempla forma lucrului corporal sau imaginea"10). Identitatea dintre imaginație și imagine reprezintă un argument în plus pentru a include în aria studiilor privind imaginarul și analiza universului perceptual
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Pornind de la experiment el dezvoltă o metodologie care să ducă spre o construcție a realității cât mai apropiată de imediat. Empirismul său este absolut necesar pentru a construi ceva după cenzura totală realizată prin idoli. 2.4.2. Cenzura metodică carteziană reprezentată de Reguli despre îndreptarea intelectului Dacă în cazul lui Francis Bacon cenzura metodică este clar ordonată, dincolo de cea a idolilor, iar inducția sa a fost elaborată în mod clar și distinct, în cazul lui Descartes dezvoltarea metodică este mai
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
René Descartes. Există o mare diferență între cenzura realizată în cadrul Regulae ad Directionem ingenii, lucrare scrisă ca introducere a Geometriei în 1628, dar publicată abia în 1701 și lucrarea publicată în 1637 Discurs de la methode. Putem vorbi în cazul filosofiei carteziene despre două tipuri de cenzură: cea clară sistematică, generală prezentată în Regulae și cea particularizată din cadrul Discursului. Diferența dintre cele două lucrări despre metodă nu sunt doar de ordin stilistic. În primul caz este vorba despre o înșiruire de reguli
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dar și din punct de vedere conceptual, așa cum vom dezvolta ulterior. Totuși cele două lucrări împreună cu Geometria, Le Monde, dar și cu Meditationes de Prima Philosophia sunt complementare, alcătuind un întreg. Chiar dacă lucrările cu un caracter metodic sunt distincte, metoda carteziană este conturată și se regăsește în întreaga sa operă. Dar așa cum am precizat anterior o primă lucrare cu caracter metodic este Regulae ad Directionem ingenii, care, chiar dacă este neterminată, cuprinde în esență viziunea metodică a lui Descartes. Aceasta cuprinde un
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
poate ajunge pe două căi: "prin experiență și prin deducție"98, experiență care echivalează cu inducția. Ulterior el va mai adăuga intuiția ca formă de cunoaștere, fiecare dintre aceste părți componente având scopul său. Principiul de la care pornește întregul demers cartezian este construit pe doi piloni: cel al simplității și cel al clarității. Regula a IX-a include cele două principii: "Pătrunderea minții noastre trebuie îndreptată asupra lucrurilor celor mai neînsemnate și mai ușoare, iar printre acestea e bine să zăbovim
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o cenzură totală Diferența dintre cele două lucrări despre metodă este fundamentală. Prima lucrare urmărește să constituie o metodologie pornind de la o seamă de reguli ce trebuie respectate pentru ca intelectul nostru să se îndrepte spre cunoaștere. Dincolo de aceasta, celelalte lucrări carteziene urmăresc o pragmatică a metodei, în sensul aplicării acesteia într-un context clar delimitat. Faptul că Regulae ad Directionem Ingenii nu a fost publicată arată că dezvoltarea metodică carteziană se realizează în primul într-o componentă pragmatică elementele teoretice fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
intelectul nostru să se îndrepte spre cunoaștere. Dincolo de aceasta, celelalte lucrări carteziene urmăresc o pragmatică a metodei, în sensul aplicării acesteia într-un context clar delimitat. Faptul că Regulae ad Directionem Ingenii nu a fost publicată arată că dezvoltarea metodică carteziană se realizează în primul într-o componentă pragmatică elementele teoretice fiind doar enunțate în diverse contexte, dar nepublicate pentru publicul larg. Între toate lucrările filosofului francez, Discours de la methode poate fi considerat a fi cea care surprinde cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]