837 matches
-
alternativ nasul la vocalele I, u și la consoanele p, t, f, s. O schimbare vizibilă de sunet indică nasalizarea deschisă care se poate recunoaște și prin aplicarea în fața nasului a unei oglinzi (Glatzels) cât și palparea aripilor nasului pe cartilaje când se pot percepe senzații de vibrare. Pentru recunoașterea nasalității închise sunt suficiente de obicei, cuvinte de examinare bogate în sunete nasale ca: mama, nana, mână, înainte, înapoi, mâine, îngrădit, îngăimat, îndurerat, gând, etc. S-au consemnat tulburările specifice despicăturii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
multiple necesită diagnostic diferențial în primul rând cu metastazele pulmonare. Diagnosticul histologic al acestor tumori parenchimatoase periferice este dificil. Puncția-biopsie transtoracică poate preciza diagnosticul specific benign într-un număr variabil de cazuri: 12-86% din cazuri [18, 58], prin identificarea de cartilaj sau țesut gras (hamartom) sau elemente fungice (infecție). Diagnosticul de benignitate, prin procedee bronhoscopice (biopsie din tumora endobronșică, puncție-biopsie tumorală transbron-șică), se realizează doar în 10% din cazuri [47]. Cancerul este diagnosticat la 29% din pacienții cu puncție-biopsie transtoracică - leziune
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
două ori mai frecvent la bărbați decât la femei [8]. Rata de creștere este de 3,2±2,6 mm/an [62]. Histopatologic hamartomul reprezintă o proliferare benignă de țesut conjunctiv fibros bronșic înconjurat de epiteliu respirator; mai poate conține cartilaj - de unde și denumirea de condrom sau hamartom condromixoid - și țesut grăsos [151]. Din punct de vedere clinic majoritatea pacienților sunt asimptomatici, tumorile fiind periferice. În hamartoamele endobronșice se manifestă sindromul de obstrucție bronșică. Radiologic hamartomul pulmonar apare frecvent ca o
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
hamartom în cazul unei leziuni solitare periferice (fig. 6.66). Bronhoscopia cu biopsie este indicată la pacienții cu tuse, hemoptizii, infecții pulmonare recurente sau atelectazie [151], diagnosticând astfel tumora endobronșică. Puncția-biopsie transtoracică precizează diagnosticul de hamartom prin prezența fragmentelor de cartilaj. Tratamentul chirurgical are indicație de prin-cipiu deoarece au fost citate cazuri de malignizare. Există autori care recomandă urmărirea hamartoamelor mai mici de 2,5 cm diagnosticate histologic prin puncție și intervenție chirurgicală în cazul creșterii dimensionale [31, 129]. Hamartoamele periferice
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
și scăderea hematopoiezei hepatice. Către luna a opta are loc sfârșitul hematopoiezei hepato -spenice. 3. Hematopoieza medulară sau definitivă. Odată cu stabilirea circulației placentare, între luna a patra și a cincea, apare măduva osoasă hematopoietică. Celulele reticuloendoteliale produc lacune, prin resorbția cartilajului scheletului, în care se va dezvolta măduva osoasă, inițial leucopoietică și apoi și eritropoietică. Hematopoieza medulară are loc paralel cu involuția hematopoiezei hepatice. 1.2. Hematopoieza postnatală La naștere, măduva osoasă, este în totalitate hematopoietică, asigurând eritropoieza, granulocitopoieza și trombocitopoieza
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
G Gâtul este relativ scurt. Gura este mărginită de buze, iar împrejurul nărilor tegumentul rămâne nud, formând rinarium-ul. La unele chiroptere, tegumentul din jurul nărilor se cutează formând foițele nazale (formațiuni foliacee) ca niște pliuri, în grosimea cărora se află niște cartilaje subțiri (Fam. Rhinolophidae - partea bazală se numește potcoavă, iar partea superioară ce se prelungește p pe frunte se numește lance, între lance și potcoavă se afl se află șaua, continuată superior prin creasta ș șeii - toate aceste formațiuni folosesc la
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
multor s specii de chiroptere posibilitatea de emitere în timpul zborului a unor sunete de frecvență înaltă numite ultrasunete. Laringele cre numite ultrasunete. Laringele crește în suprafață și volum datorită dezvoltării musculaturii sale. La rinolofi este prezentă o placă anterioară a cartilajului cricoid la care este sudat primul i inel traheal. La rinolofide membranele vibrante vocale sunt așezate pe corzile vocale iar la vespertilionide sunt așezate pe placa ventriculară. Laringele posed Laringele posedă cavități anexe ce servesc pro probabil la ampilficarea sunetelor
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
asemenea camere: o o pereche de camere traheene laterale provenite din modificarea primului inel trahean și o a treia cameră posterioară provenită din m modificarea unor inele inferioare. La vespertilionide este prezent un sac laringian așezat anterior cu pereții fără cartilaje și care se poate aplatiza câ când liliacul nu emite ultrasunete. Plămânii au un volum mare în corelație cu dimensiunile cutiei toracice, în general plămânul d drept este mai mare ca stângul ca urmare a poziției asimetrice a inimii. La
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
derivă din creasta neurală. De-a lunaul măduvei spinării se dezvoltă un lanț de aanalioni simpatici, parasimpatici și ortosimpatici paravertebrali. Din celulele derivate din creasta neurală se dezvoltă și structuri nonneuronale: celulele piamentare ale epidermului (melanocite), unele dintre componentele inimii, cartilajele arcurilor farinaelui. Axial derivă din ectoderm și axul cerebro-spinal. Acesta se va scufunda sub ectoderm, care se reface la suprafața sa în procesul de neurulație. în urma procesului de fuzionare mediană a endodermului embrionar se formează un tub intestinal. Inițial, intestinul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
viitorului mușchi diafraam. în ziua a 22-a are loc la nivelul intestinului anterior o invaainare ventrală - rezultând diverticul respirator (muaure pulmonar; plămân primordial); pe măsură ce diverticulul respirator se dezvoltă, rămâne învelit de mezodermul splahnopleural ce va da naștere vaselor plămânului, cartilajului și țesutului muscular al bronhiilor. între zilele a 26-a și a 28-a muaurele pulmonar suferă un proces de bifurcare în muaurii bronșici primari (drept și stâna), care vor sta la baza formării celor doi plămâni. Procese ce au
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
La vertebratele superioare scheletul nu este format în perioada embrionară și fetală din țesut osos, ci este de natură conjuctivă. Oasele bolții craniene și ale feței se formează din membranele conjunctive, în timp ce restul pieselor osoase ale aparatului locomotor derivă din cartilajul hialin. Osteoaeneza constă în formarea unui complex albuminoido-celular care înlocuiește scheletul cartilaainos sau membranos al embrionului și asiaură în același timp procesul de creștere în lunaime/arosime al osului pe durata vieții intrauterine. Osteoaeneza se realizează în trei faze: 1
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
procese de remaniere și distrucție celulară; în urma acestor procese osul va fi modelat și în final se formează osul adult; 3. concomitent sau după primele faze urmează creșterea în lungime și arosime a osului datorită activității osteogene a periostului și cartilajului de conjugare. Procesele generale ale osteogenezei se produc în momentul în care într-o regiune dată mezenchimul devine un mediu osificabil. Celulele mezenchimale, osteoblastele, cresc în volum și se aranjează în jurul fibrelor conjunctive tinere sau a lamelor cartilaginoase, denumite fibre
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
circulară; traveele cartilaainoase au o formă variabilă. La un moment dat osificarea osului encondral epifizar se oprește la exterior și în acel loc se va forma cartilaaiul articular. Osul encondral epifizar este separat de restul diafizei printr-un disc cartilaainos: cartilajul de conjuaare sau diafizoepifizar. Acesta proliferează numai către diafiză determinând creșterea în lunaime a osului. Acest cartilaj dispare atunci când creșterea scheletului se termină. b) Osificarea prin modelul membranos are loc la nivelul oaselor craniului și ale feței. Acest tip de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
la exterior și în acel loc se va forma cartilaaiul articular. Osul encondral epifizar este separat de restul diafizei printr-un disc cartilaainos: cartilajul de conjuaare sau diafizoepifizar. Acesta proliferează numai către diafiză determinând creșterea în lunaime a osului. Acest cartilaj dispare atunci când creșterea scheletului se termină. b) Osificarea prin modelul membranos are loc la nivelul oaselor craniului și ale feței. Acest tip de osificare presupune transformarea țesutului membranos în țesut osos. Inițial există o machetă conjunctivă, în care fibrele conjunctive
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
elemente anatomice: 1. corpul osului (diafiza): de formă cilindrică, compus dintr-o pătură concentrică de țesut osos compact cu dispoziție în jurul canalului medular ce conține măduvă osoasă; 2. cavitatea medulară: centrală în diafiză; pătrunde în epifize, unde se înaustează; 3. cartilajul diafizo-ep fizar (cartilajul de creștere, de conjuaare): situat la limita dintre diafiză și epifize; evidențiabil până la 22-25 ani; pe seama acestuia se realizează creșterea în lunaime a oaselor lunai; Secțiune lonaitudinală printr-un os luna 1. Os sponaios 2. Măduva osoasă
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
corpul osului (diafiza): de formă cilindrică, compus dintr-o pătură concentrică de țesut osos compact cu dispoziție în jurul canalului medular ce conține măduvă osoasă; 2. cavitatea medulară: centrală în diafiză; pătrunde în epifize, unde se înaustează; 3. cartilajul diafizo-ep fizar (cartilajul de creștere, de conjuaare): situat la limita dintre diafiză și epifize; evidențiabil până la 22-25 ani; pe seama acestuia se realizează creșterea în lunaime a oaselor lunai; Secțiune lonaitudinală printr-un os luna 1. Os sponaios 2. Măduva osoasă 3. Epifiza proximală
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
care este supus oraanismul; - există o anumită formă ereditară a aspectului oaselor, dar care se poate modifica sub acțiunea forțelor musculare externe. PERIOSTUL Periostul este o membrană fibroasă de natură conjunctivă care învelește osul \a exterior, cu excepția suprafețelor acoperite de cartilajul articular. Este de culoare albă-aălbuie, aros de aproximativ 1 mm la nivelul diafizei și de 1-3 mm la nivelul epifizelor. Structura histoloaică este diferită la adult față de tineri. Periostul poate fi descris ca fiind format dintr-o: - pătură densă externă
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
se articuleze direct cu sternul fiind denumite coaste false (costae spuriae). Coastele false se subîmpart în două arupe: - prima arupă, constituită din perechile a 8-a, a 9-a și a 10-a costale, se articulează cu sternul prin intermediul unui cartilaj costal comun cel al coastei a 7-a; aceste coaste sunt considerate coaste false propriu-zise; - coastele a 11-a și a 12-a pereche rămân independente, neajunaând până la stern sunt considerate coaste flotante. Din punct de vedere morfoloaic arcurile costale
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
și a 12-a pereche rămân independente, neajunaând până la stern sunt considerate coaste flotante. Din punct de vedere morfoloaic arcurile costale prezintă două porțiuni: a) una posterioară, osoasă ce formează coasta propriu-zisă, coasta vertebrală; b) una anterioară, cartilaainoasă ce alcătuiește cartilajul costal sau coasta sternebrală. Coastele propriu-zise (os costale) sunt oase late care leaaă coloana vertebrală cu cartilaaiile costale cu care se continuă. Coastele descriu o curbură care privește cu concavitatea înăuntru; această curbură este mai accentuată în două puncte: - unul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
și prezintă 1. Corp vertebral 2. Gâtul coastei 3. Fa]a articulara a tuberculului costal 4. Suprafa]ă costală transversală 5. Apofiză spinoasă 6. Apofiză transversă 7. Fa]a superioară a corpului coastei 8. Șan] pulmonar 9. Capul coastei 10. Cartilajul costal 11. Corpul sternului 12. Incizura costală Fa]a externă este convexă și prezintă unahiurile coastei, deja descrise. Fa]a internă este concavă și vine în raport cu oraanele din interiorul cutiei toracice. Marginea superioară este ascu]ită și la acest nivel
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
inseră ligamentele; -tuberozitatea coastei pe care se descrie o fa] etă articulară ce se articulează cu fa]eta de pe fa]a anterioară a apofizelor transverse ale vertebrelor toracale. Extremitatea anterioară a coastelor prezintă o scobitură eliptică în care se regăsește cartilajul costal. Caracterele individuale ale coastelor COASTA \-a (Figura 22) Corpul acestei coaste are fe]ele orientate în așa fel încât o fa]ă privește cranial și alta caudal. Pe fa]a superioară a acestei coaste și în por] iunea mijlocie
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
de 11-12 cm și diametrul antero-posterior de 5-6 cm. Baza toracelui este formată de marainea inferioară a vertebrei a 12-a toracală, de marainea inferioară a coastei a 12-a, coboară de la vârful acesteia meraând apoi pe marainea inferioară a cartilajului coastelor 10-9-8 care prin cartilajul coastei a 7-a merae până la baza apendicelui xifoid. Se formează astfel un plan înclinat în sus și înainte, care măsoară anteroposterior 12 cm, iar transversal 26 cm. în partea anterioară cartilajele costale formează un
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
antero-posterior de 5-6 cm. Baza toracelui este formată de marainea inferioară a vertebrei a 12-a toracală, de marainea inferioară a coastei a 12-a, coboară de la vârful acesteia meraând apoi pe marainea inferioară a cartilajului coastelor 10-9-8 care prin cartilajul coastei a 7-a merae până la baza apendicelui xifoid. Se formează astfel un plan înclinat în sus și înainte, care măsoară anteroposterior 12 cm, iar transversal 26 cm. în partea anterioară cartilajele costale formează un unahi cu vârful în sus
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
marainea inferioară a cartilajului coastelor 10-9-8 care prin cartilajul coastei a 7-a merae până la baza apendicelui xifoid. Se formează astfel un plan înclinat în sus și înainte, care măsoară anteroposterior 12 cm, iar transversal 26 cm. în partea anterioară cartilajele costale formează un unahi cu vârful în sus, spre apendicele xifoidian, care are deschiderea de 70° la bărbat și 75° la femeie. La făt toracele este ascuțit înainte și șanțurile laterale sunt puțin marcate datorită dezvoltării mai tardive a aparatului
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cele două oase de câte un strat condroaen și apoi cartilaainos. După modul de evoluție 7, 11, 12) al plăcilor mezenchimale se realizează diferite tipuri de articulații prin: - transformare fibroasă ca unire între oase, se realizează articulațiile fibroase; - transformare în cartilaj, se formează articulațiile cu mișcări reduse, articulațiile cartilaainoase; - resorbția țesutului mezenchimal și transformarea în țesut mucos (membrana umedă sinovială) se delimitează fanta (cavitatea) dintre cele 2 cartilaaii rezultând articulațiile mobile. Țesutul situat în jurul acestor articulații se înaroașă, dă naștere capsulei
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]