829 matches
-
și în anul 1656 „Plano de Madrid”. Francisco Ferrer elaborează în 1696 “Mapa General de Espana”. În Țările de Jos, începând cu anul 1602 (anul înființării Companiei Olandeze a Indiilor Orientale), se regăsesc cei mai desăvârșiți cartografi ai acelor timpuri, cartografi care formează o adevărată hegemonie cartografică olandeză. Amsterdamul devine centrul european al producției de hărți. În fapt, acest lucru a fost posibil prin activitatea deosebită desfășurată de trei familii-firme: Hondius, Janson și Blaeu. Compania sus-amintită și-a înființat propriul serviciu
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
datorăm proiecția loxodromică. Marea hartă a Europei realizată de Mercator în anul 1554 prezintă o mare precizie în comparație cu hărțile anterioare. Mercator corectează longitudinea Mediteranei cu 9˚. În anul 1594 el publică opera sa completă, atlasul său fiind un exemplu pentru cartografii lumii. În același an, el trece în neființă. Mercator a fost primul care a utilizat cuvântul „atlas” pentru a desemna o colecție de hărți. Atlasul lui Mercator a avut succes imediat după publicarea lui. Consacrarea definită a fost însă dobândită
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Filip al II-lea de Spania, poziție care i-a permis accesul la cunoștințele exploratorilor portughezi și spanioli. Acest lucru a fost fructificat prin actualizarea operei sale în anul 1612. Willhelm Janszoon Blaeu a fost fondatorul unei familii celebre de cartografi, constructori de instrumente și editori care a dominat sec. al XVII-lea. Născut la Alkmaar, a studiat cu celebrul astronom Ticho Brahe. S-a stabilit la Amsterdam în anul 1598. În anul 1630 a publicat un atlas grandios în 11
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
timpuri) regiunile polare. Sudul primește denumirea de Terra Australis incognita (păstrând tradiția Ptolemeică). Sunt bine reprezentate regiuni cum ar fi: America de Sud, Africa, Asia, Marea Roșie, insulele din Pacific, etc. Ediția din 1593 a atlasului devine foarte populară. Lucas Waghenaer, pilot și cartograf, publică în anul 1583 primul atlas nautic numit „Spiegel der Zeevaerdt”. Hendrick Donker (1663) publică un reușit Atlas maritim pe care este bine conturată Australia. Federick de Wit (descendent al familiei Bleau), matematician și cartograf olandez, publică de asemenea o
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
populară. Lucas Waghenaer, pilot și cartograf, publică în anul 1583 primul atlas nautic numit „Spiegel der Zeevaerdt”. Hendrick Donker (1663) publică un reușit Atlas maritim pe care este bine conturată Australia. Federick de Wit (descendent al familiei Bleau), matematician și cartograf olandez, publică de asemenea o lucrare „Atlas” în stil baroc, lucrare considerată precisă și inovativă. O contribuție remarcabilă în dezvoltarea cartografiei o are și familia Hondius. „Nouvel Atlas o Teatre du Monde” publicat în 1656 la Amsterdam avea inițial cinci
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
succesorul lui Mercator), fiul acestuia Henricus și mai apoi Jan Janson. Ediția definitivă a atlasului îmbogățit și completat de fiecare generație avea la ultima editare (1658-1661) un număr de 11 volume. În aceeași perioadă, în Anglia, printre cei mai reprezentativi cartografi menționăm pe John Norden care a elaborat o hartă amănunțită a ținutului Hartfordshire în lucrarea „Speculum Britanniae” dedicată reginei Isabel a I-a. Norden introduce numeroase inovații. El reprezintă bine edificiile, spitalele, casele nobililor, morile, etc., el fiind precursorul cartografiei
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
aici nu putem vorbi în această perioadă de afirmarea unei școli cartografice. În alte țări europene eforturile cartografice au fost mai degrabă individuale, rezultând din situații circumstanțiale și nu în urma unui program strategic. În aceste sens putem menționa strădaniile unor cartografi cum ar fi: N. Claudianus (harta Boemiei, 1518), B. Wapowski (harta Poloniei, 1530), Ziegler (Scandinavia, 1532), Anton Vied (Moscova, 1542), Herberstein (Rusia, 1549), Lazius (Austria și Ungaria, 1561), Fabricius (Moravia, 1569), Oeder (Saxonia, 1586-1609), Schickhart (Wurttemberg, triangulație, scara 1:130
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
care înainte nici nu puteau fi visate. Din punct de vedere conceptual, în acest secol, are loc o eliberare definitivă de influența Ptolemeică. În acest secol, arta cartografică devine știință cartografică. Încetul cu încetul, nu va mai fi permisă libertatea cartografilor de a improviza compoziții ornamentale care să estompeze lipsa cunoștințelor geografice (așa cum se proceda în perioada clasică a lui Ortelius). Cartografic vorbind, caracteristica sec. al XVIII-lea, reprezentarea altimetrică (curbele de nivel) alături de simbolistica cartografică, fac încetul cu încetul ca
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
a lui De l′Isle i se poate alătura exactitatea topografică promovată de Jean Baptiste Bougnignon d’Anville. Acesta a realizat „Nouvelle Atlas de la Chine”, material cuprinzând 46 de hărți care fructifică cunoștințele misionarilor iezuiți. Jean Dupain Triel, topograf și cartograf, publică în anul 1791 o hartă a Franței în care reprezentarea reliefului este realizată prin curbe de nivel cu echidistanța de 10 toise, însoțită de un profil NS. Alți autori francezi care au publicat atlase remarcabile, au fost: Nicolas de
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
metric zecimal, precum și apariția proiecțiilor Bonne, Lambert și Euler, ne îndreptățesc să afirmăm că în Europa sec. al XVIII-lea, Școala franceză de cartografie a avut un aport considerabil la dezvoltarea acestei științe. În Țările de Jos, experiența acumulată de cartografi în secolele anterioare conduce la realizarea unui produs cartografic de o importanță deosebită pentru vremea respectivă și nu numai. Astfel, Cruquius utilizează pentru prima dată izobatele pentru reprezentarea batimetriei estuarului Merwede (Meusa și Waal). Lucrările încep în anul 1728 și
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
(în latină Maginus) (13 iunie 1555 - 11 februarie 1617) a fost un astronom, astrolog, cartograf și matematician italian. S-a născut la Padova și a absolvit studii de filosofie la Bologna în 1579. Tatăl său era Pasquale Magini, un cetățean al Padovei. Dedicându-se el-însuși studierii astronomiei, a scris în 1582 lucrarea "Ephemerides motuum coelestium
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
sferei și aplicațiile trigonometriei, pentru care a inventat metode de calcul. A cercetat problema oglinzilor și a publicat studii despre teoria oglinzilor sferice concave. De asemenea, el a publicat un comentariu asupra lucrării "Geographia" (Köln, 1596) a lui Ptolemeu. În calitate de cartograf, activitatea sa de o viață a fost pregătirea lucrării "Italia" sau "Atlante geografico d'Italia" (Atlasul geografic al Italiei), tipărit postum de fiul lui Magini în 1620. Acesta urmărea să includă hărți ale fiecărei regiuni italiene cu nomenclatura exactă și
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
Beijing, ca șef al consiliului de matematică și director al observatorului imperial chinez. Verbiest a devenit prieten apropiat al împăratului Kangxi, care a solicitat frecvent învățătura sa în geometrie, filosofie și muzică. Verbiest a lucrat de asemenea ca diplomat și cartograf, precum și ca translator. stăpânea latina, germana, olandeza, spaniola, ebraica și italiana. A scris mai mult de treizeci de cărți. În timpul anii 1670 a proiectat ceea ce unii pretind a fi primul vehicul autopropulsat vreodată - mai multe cerere acest lucru ca primul
Ferdinand Verbiest () [Corola-website/Science/331728_a_333057]
-
ajutat să parcurgă râurile rapide, ca Missouri (fluviu).De asemenea, ei au întâlnit șefi de triburi care erau dornici să schimbe produse locale pe arme și alte produse manufacturate. Jedediah Smith , un vânător, , comerciant de blană, deschizător de drumuri, autor, cartograf și explorator al Muntiilor Stâncoși, al coastei americane de vest și sud-vest în secolul al 19-lea, a fost un erou american redescoperit.A fost primul om alb care a călătorit pe uscat de-a lungul frontierelor Marelui Lac Sărat
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
Michael Florent van Langren (botezat la 27 aprilie 1598, Amsterdam - mai 1675, Bruxelles) a fost un astronom și cartograf olandez. Numele său latinizat este Langrenus. a fost cel mai tânăr membru al unei familii de cartografi olandezi. Bunicul său, Jacob Floris van Langren, s-a născut în Gelderland, dar s-a mutat la Țările de Jos de Sud și
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
Michael Florent van Langren (botezat la 27 aprilie 1598, Amsterdam - mai 1675, Bruxelles) a fost un astronom și cartograf olandez. Numele său latinizat este Langrenus. a fost cel mai tânăr membru al unei familii de cartografi olandezi. Bunicul său, Jacob Floris van Langren, s-a născut în Gelderland, dar s-a mutat la Țările de Jos de Sud și, mai târziu, la Amsterdam, unde s-au născut fiii săi, Arnoldus și Henricus. În mod neobișnuit, fiecare
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
1609. El a primit titlul de „Sphérographe de leurs Altesses” și i s-a acordat o subvenție de 300 de livre pentru a acoperi cheltuielile determinate de mutarea lui. nu a avut parte de o educație universitară. El a devenit cartograf și inginer. A lucrat pe postul de matematician și cosmograf regal al suveranului Filip al IV-lea al Spaniei și a fost ajutat în munca sa de către înaltul patronaj al Infantei Isabella Clara Eugenia a Spaniei. Printre contribuțiile sale au
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
1960, Gentse Feesten au devenit o tradiție modernă. O mare sărbătoare neoficială este și ziua Sfântului Nicolae, o sărbătoare pentru copii, și, la Liège, pentru studenți. Înflorirea Europei Occidentale în secolul al XVI-lea a fost bazată și pe lucrările cartografului Gerardus Mercator, ale anatomistului Andreas Vesalius, ale botanistului Rembert Dodoens și ale matematicianului Simon Stevin printre cei mai influenți oameni de știință. Chimistul Ernest Solvay și inginerul Zenobe Gramme (École Industrielle de Liège) sunt cunoscuți pentru procesul Solvay și, respectiv
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
cultură similară celei chinezești descoperă un nou continent spre răsărit, populat de un popor similar celui mayaș. Într-un cadru puternic ficționalizat, seria ridică problema unei istorii paralele în care nu europenii, ci chinezii ar fi descoperit America. Qiro Anturași, cartograful regal din Nalenyr, este elementul de bază al reputației căpătate de Casă Anturași ca fiind cea mai bună desenatoare de hărți din lumea cunoscută. Hărțile ei sunt folosite de negustori și prinți, iar expedițiile organizate de ea și finanțate de
Atlasul secret () [Corola-website/Science/331202_a_332531]
-
niciodată în mâini dușmane, Qiro stă închis în reședința să Anturasikun din Moriande, capitala Nalenyrului, la ordinul și sub protecția familiei princiare din principat. Acolo, el continuă să supervizeze afacerea familiei, antrenându-și rudele de orice grad în meseria de cartograf de mai bine de o jumătate de veac. Acum, familia se află în fața unor descoperiri epocale, care i-ar duce reputația dincolo de orice închipuire în fața cartografilor rivali. Misiunea ei se dovedeste crucială pentru evoluția relațiilor dintre Nalenyr și vecinii săi
Atlasul secret () [Corola-website/Science/331202_a_332531]
-
continuă să supervizeze afacerea familiei, antrenându-și rudele de orice grad în meseria de cartograf de mai bine de o jumătate de veac. Acum, familia se află în fața unor descoperiri epocale, care i-ar duce reputația dincolo de orice închipuire în fața cartografilor rivali. Misiunea ei se dovedeste crucială pentru evoluția relațiilor dintre Nalenyr și vecinii săi nordici - agresivul principat Deseirion și Helosunde, principatul care a servit că tampon între cele două. Mare parte din Helosunde se află acum sub ocupație deseiană, în timp ce
Atlasul secret () [Corola-website/Science/331202_a_332531]
-
instrument, Keles trebuie să redescopere traseului "Drumului mirodeniilor" din perioada de dinainte de Urgie, demers care-l va purta în zonele în care antică magie dezlănțuita încă face ravagii. Nirati, sora lui Jorim și a lui Keles, nu are abilități de cartograf, așa încât rămâne în Nalenyr, unde se îndrăgostește de un exilat helosundian. Dacă Jorim descoperă în est un nou continent, ai cărei locuitori așteaptă sosirea unui zeu plecat spre apus (despre care cred ca este Jorim), Keles devine țintă prințului din
Atlasul secret () [Corola-website/Science/331202_a_332531]
-
se îndrăgostește de un exilat helosundian. Dacă Jorim descoperă în est un nou continent, ai cărei locuitori așteaptă sosirea unui zeu plecat spre apus (despre care cred ca este Jorim), Keles devine țintă prințului din Deseiron (care-și dorește un cartograf Anturași la curtea să), iar Nirati este ucisă de iubitul ei și spiritul sau se retrage într-o lume imaginara pe care și-o crease încă din copilărie cu ajutorului bunicului său. Între timp, în perioada ce a urmat devastării
Atlasul secret () [Corola-website/Science/331202_a_332531]
-
100 de oameni pe insulă, Grenville plecase în Anglia la sfârșitul lui august promițând că se va întoarce pâna la sărbătorile de Paști din 1586. Coloniștii, aflați sub conducerea guvernatorului Ralph Lane și numărându-l printre ei pe artistul și cartograful expediției, John White, au explorat împrejurimile în căutare de resurse minerale. În scurt timp însă au avut de înfruntat triburile locale de indieni, iar hrana s-a împuținat. Îngrijorați de întârzierea lui Grenville, coloniștii au profitat de ocazie pentru a
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]
-
ca cea mai mare călătorie din istoria Arcticii în sănii trase de câini, prilej cu care vizitează și studiază toate grupurile de eschimoși din Groenlanda până la strâmtoarea Bering. Pleacă (7 septembrie 1921) din Upernavik, de pe coasta vestică a Groenlandei, împreună cu cartograful Peter Freuchen, arheologul Therkel Mathiassen, etnologul Kaj Birket-Smith și alții. Străbate strâmtoarea și golful Hudson, prima iernare realizând-o la vest de acesta, unde trăiește în mijlocul eschimoșilor caribu, a căror viață era legată de migrațiile renilor, care nu cunoșteau pescuitul
Knud Rasmussen () [Corola-website/Science/311147_a_312476]