4,513 matches
-
explozie de culori și de forme, aranjate minuțios de-a lungul aleilor și în sere, ne-au încântat ochiul și sufletul timp de câteva ceasuri. Mici sau mari, roz, albe, galbene sau mov, cu petale rotunjite sau țepoase țâșneau în cascade, în jurul nostru. - Mami, aici, uite ce frumoase sunt astea! Ba nu, aici sunt preferatele mele, striga Eva, alergând pe alei. Zâmbeam, bucuria ei era molipsitoare. Au fost cele mai colorate ore din ultima vreme. Petrecute împreună cu fetița mea. Ți-am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
inedite ipostaze. Localitatea are avantajul de a dispune de atracții turistice de mare originalitate, dintre care amintim cel mai vechi asezământ religios- biserica cu hramul “Sfântul Nicolae”, conacul Toma Cantacuzino. Minunatele dantelării din piatră create de natură în cheile Proviței, cascadele din Valea Căruntei, miniaturalele chei ale pârâului Belia, frumoasa Vale a Prahovei mai ales în amonte de stația SNCFR Breaza sunt locuri în care turiștii revin deseori atrași ca un magnet de acest pitoresc colț de țară. În Breaza se
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
rămăsese demult în urmă și aproape că nu și-au dat seama cînd au început să urce o pantă din ce în ce mai abruptă. Nu puteau merge pe albia pîrîului, întrucît trebuiau trecute multe praguri de piatră, peste care apa se arunca în cascade. Ajunși pe un tăpșan fără verdeață, dar cu nenumărate vîrfuri de cremene de diverse culori, zăriră, nu departe înaintea lor, un perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra Domniței! strigă fericit Bărzăunul bătînd din palme și arătîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prin unele porțiuni, acolo rămînea. Doar sălbăticiunile muntelui dacă mai umblau. De la o vreme, începură să meargă pe albia pîrîului, despre care se spunea că izvorăște chiar din peșteră. Din loc în loc, apele se prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
porniră... Creierul fiecăruia însă devenise o vatră de jeratic unde se frigeau păstrăvi mulți și mari, iar zgomotul neîncetat al apei îi făcea să întoarcă mereu capul spre bulboana unde se zbenguia atîta ispită. Și parcă nici țancurile munților, nici cascadele cu multicolorele lor jocuri de ape, nici vulturii care se legănau peste culmi nu mai aveau farmecul dinainte. Nimic nu-i mai atrăgea așa de mult. Iar dintre toți, cel mai tăcut și mai posac devenise Nuțu. Mergea în urma tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și înroșindu-se de groază. Ce cutremur, dom'le? îl contrazise imediat Bărzăunul. Nici atîta minte n-ai?... Tu nu-ți dai seama că ăstă-i zgomotul unei ape care cade de la înălțime?... Înseamnă că pe-aici, pe undeva, este o cascadă, ori cam așa ceva. Se uitară în toate părțile, dar nu zăriră nimic. Nici urmă de cascadă. Ascultară iar, cu mare atenție, își dădu cu părerea fiecare, se contraziseră cu vorbe nu prea domoale, dar tot nu ajunseră la vreun rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-ai?... Tu nu-ți dai seama că ăstă-i zgomotul unei ape care cade de la înălțime?... Înseamnă că pe-aici, pe undeva, este o cascadă, ori cam așa ceva. Se uitară în toate părțile, dar nu zăriră nimic. Nici urmă de cascadă. Ascultară iar, cu mare atenție, își dădu cu părerea fiecare, se contraziseră cu vorbe nu prea domoale, dar tot nu ajunseră la vreun rezultat. Avioane nu puteau fi, că ar fi trecut de mult. Mașini grele... ce să caute mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui. Se crede că cel puțin o zecime din sufletul Universului i s-a dat omului. De aceea și eu cred că sufletele nu mor niciodată pentru că sufletul nu îmbătrănește, este nemuritor și se transmite din generație în generație prin cascada numită genetică. și iar mă întreb: cum o să fie transmis sufletul, conștiința umană, ele nu pot fi fabricate în laborator! Ele nu pot fi fabricate decăt de natură prin procreație, evoluție și genetică, de către femeia de profesie mamă. Cine o
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sfârșit marea neliniște a regelui Lear după ce, purtând pe Cordelia ucisă în brațe, strigă naturii răsculate un adevăr infinit de tragic: " Nimeni nu este de vină, nimeni !" Suflați voi, vijelii, până ce vă crapă obrajii ! Urlați ! Și izbucniți, voi, ploilor în cascade, Potopiți clopotnițele noastre !... Voi, flăcări de pucioasă, iuți ca gândul, Iscoade ale trăsnetelor ce despică puternicii stejari, Ardeți cărunta-mi țeastă! Tu, tunet, care zgudui tot, Turtește-a lumii groasă rotunjime, Sparge al firii teasc, distruge dintr-odată Toate semințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fier și am intrat. Totul era stins. Lea a murit într-un sezon de grădină japoneză, cu pești roșii în geana de lac artificial, orhidee galbene și mov căscându-și gurile lipsite de parfum în firida de lângă scară și o cascadă miniaturală țârâind în fundul curții, dintre pietre cenușii, teșite. Când ne-am dus noi acolo, se veștejiseră toate. Se trecuseră brusc. Parcă nici n-ar fi fost. Casa de la numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
chelnerilor în frac, a furni zorilor de coniac, și de fețe de masă, și de prosoape... Numai gândul la vasul acesta al acvariilor cu pisici de mare, raci tran dafirii și păstrăvi uriași, pentru care stăpânul lui a creat mici cascade artificiale și curgeri de apă printre pereții de sticlă, îi dă fiori lui Evgheni. Se vede bătrân și desculț, luând-o de la capăt și obișnuindu-se (oare a câta oară?) cu hachițele unui stăpân mai tânăr decât zănaticul ăsta care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o altă lespede de marmură, din alt serai... Nopțile se umplu de coșmaruri în care vizigota cu oasele frânte îi retează ea însăși grumazul, îi scoate ochii și pune în locul lor două perle mari, lăsându-și râsul să cadă în cascade peste trupul lui, de-acum fără viață. Zorii vin încăr cați de o căldură mută și sărată, ghemuită în piept. Mâna care fâlfâie e de-acum opiumul lui. Încercănat, Musa iubește ca eroii din povești, din cărți, din fanteziile pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îi oferise șerbet de lămâie. El se foise preț de multe minute lungi, prinzând, din când în când, copilul din zbor, ciufulindu-l și dându-i, apoi, din nou drumul în grădina cucerită de soare și de râsul lui în cascade. Îl urmă reau amândoi cum se pierde cu totul într-o tufă de lavandă când cuvintele își luaseră locul printre cireșe... Există un vas... se cheamă Thule. Caută mereu fur nizori. Plătesc bine. Și știu că tu... voi aveți nevoie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui nu aveau nimic de luptător în ele. Erau negre și simple, fără podoabe. El însuși era semeț și slab și adevărul e că, atunci când și-a dus mâna la piept, nimeni nu a bănuit că inima lui exploda în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui prinț, năruite, apoi, de amintirea ascuțită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aici, în această pădure l-a descoperit haita de lupi în acea dimineață binecuvîntată. Trebuie să se găsească cineva, pasăre, animal sau tîrîtoare, care să fi văzut, să fi auzit, să știe mai mult decît știa el. Se îndrepta spre cascadă. Auzi de departe vuietul căderii de apă: întîi ca un murmur surd, mai apoi amplificat, ca un tropot de cai sălbatici alergînd fără țintă peste podișuri nesfîrșite; pe măsură ce se apropia, tunetul ei ca de furtună dezlănțuită se transforma în urlet
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vuietul căderii de apă: întîi ca un murmur surd, mai apoi amplificat, ca un tropot de cai sălbatici alergînd fără țintă peste podișuri nesfîrșite; pe măsură ce se apropia, tunetul ei ca de furtună dezlănțuită se transforma în urlet. Atît de aproape de cascadă nu ajunsese niciodată. Marele Arus le hotărîse clar: zona era cu desăvîrșire interzisă puilor. Lupino trebui să recunoască: poate curiozitatea de a admira, în sfîrșit, pe de-a-ntregul, impresionanta prăvălire de apă îl împinsese să aleagă această direcție de drum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să recunoască: poate curiozitatea de a admira, în sfîrșit, pe de-a-ntregul, impresionanta prăvălire de apă îl împinsese să aleagă această direcție de drum. Și nu regreta cu nimic: priveliștea era pe măsura așteptărilor! Zorii proaspăt mijiți îi descopereau încet cascada imensă, căzînd de undeva, de deasupra, mult dincolo de cît, încordat, putea privi. Se prăvălea dintr-o uriașă gură căscată deopotrivă spre cer și spre pămînt. Lupino privi cu nesaț. Picuri invizibili și ceața mai deasă, pe măsură ce se apropia îi îmbrăcaseră
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
deasă, pe măsură ce se apropia îi îmbrăcaseră blana într-o pelerină de umezeală pătrunzătoare. Stătu neclintit, fascinat pentru totdeauna, pînă ce realiză că trebuie să-și grăbească înaintarea. Îi era, de-acum, frig de-a binelea. Trebuia să se strecoare pe sub cascadă, așa cum auzise de nenumărate ori de la lupii tineri că se trece dincolo, și să iasă undeva departe, pe celălalt mal. Avea nevoie de lumina și de căldura soarelui. Nu mai amînă: păși hotărît, una cu peretele de piatră, strecurîndu-se exact
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Coti după o stîncă, apoi după încă una. Cu groază, Lupino observă gheață alunecînd odată cu torentul. Mai sus, pe rîu, gheața cedase și acum se rostogolea în mii de calupuri neregulate, care se spărgeau cu zgomot înfiorător cînd atingeau baza cascadei. Bucăți mari și stropi imenși de apă săreau în toate părțile. Înaintarea devenise imposibilă. Lupino cugetă: să renunțe? Rîul se lățea înspre vale, imposibil de traversat. Ar fi însemnat să nu-i rămînă altă variantă decît să se întoarcă de unde
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se lățea înspre vale, imposibil de traversat. Ar fi însemnat să nu-i rămînă altă variantă decît să se întoarcă de unde plecase. Să înainteze, în ciuda pericolului de a fi lovit, de a aluneca și de a fi făcut una cu cascada, să se bizuie, așadar, doar pe agilitatea lui și pe noroc? Clipa de ezitare se dovedi salutară. În ciuda zgomotului infernal, răzbătu pînă la urechile lui un strigăt stins, nedefinit. Se încordă tot, chinuindu-se să deslușească natura sunetului și direcția
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
malul rîului... Era complet ud, dar nu mai simțea frigul. Ba mai mult, o căldură mistuitoare, nefirească îi clocotea în interior. Dură ceva timp pînă reuși să-l întrebe pe pui: Ce-i cu tine, Dakota? Cum ai ajuns la cascadă? Ce cauți aici? Pur și simplu mintea lui nu reușea să găsească o explicație la ce se întîmplase. Am venit după tine, Lupino, răspunse puiul, relaxat. Luminițe ghidușe îi sclipeau în ochi și Lupino înțelese cu stupoare că, odată scăpat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trebuie că sînt îngrijorați, nu avem timp de pierdut. Cum? Gata? Ne întoarcem deja? Păi, eu am crezut că "în lume" e mai mare... bodogăni nemulțumit Dakota. Totuși m-am distrat. Nici unul dintre pui n-a mai ajuns vreodată la cascadă; eu sînt singurul care a mers noaptea prin pădure... E bun și atît. De acord. Hai acasă, Lupino, îl îndemnă Dakota, cu aceeași seninătate care nu-l părăsise nici o clipă. Și, fără să stea pe gînduri, porni la drum, săltînd
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vesel și scuturînd mai abitir din coadă. Pentru acest pui de lup, pericolul prin care trecuse mai înainte, și care ar fi putut să-l coste viața, nu însemna nimic. Cîtă dreptate avea Arus în a le interzice apropierea de cascadă! Nu dură mult și urlete prelungi ajunseră la urechile celor doi. Asta-i mămica mea! exclamă fericit Dakota. Aici sînt, mamă, aici! urlă, la rîndu-i, lupișorul, fluturîndu-și bucățica de coadă. Hai mai repede, Lupino, că ne caută și-o să ne
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu toții la discuția pe care vrem să o purtăm. - Mi-e cam frică. Simt o prezență, am ochii Închiși, simt ca o lumină, dar... - Numără până la 20 și ai să adormi foarte adânc. 1, 2... te-ai relaxat... 4, 5... cascada asta de energie se revarsă pe tine... 6, 7, 8, 9, 10... Ai adormit foarte profund... 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20... - Alexandru... Alexander... - Cine l-a trimis să comunice cu noi? - Eu doar deschid ușa
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
-vă că Matricea vine În dumneavoastră. Matricea despre care am tot vorbit În aceste Înregistrări - fiecare și-o poate reprezenta mental oricum dorește: sub forma unui glob de lumină, ca o ciupercă, asemenea unui curcubeu, asemenea unui râu, asemenea unei cascade, unui pom, unei ființe. Atâta vreme cât simțiți iubire și vă simțiți În regulă cu voi, Matricea este cu voi și se poate manifesta. Nu Încercați să copiați un model grafic prezentat de alții, ci căutați În sufletul vostru identificarea personală cu
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]