1,635 matches
-
încercat o haină după alta - mai târziu, patul era înțesat de haine. Chicoteau și râdeau de mama focului. - Venim imediat! (Ellen) - Toarnă tu vinul! (Monika) M-am uitat la cei trei pui de coțofană care se fugăreau în vârful unui castan. Copacul se clătina în bătaia vântului. Casa se umplea de veselie. - Uită-te puțin, a zis Monika. Nui așa că e superbă? Ellen a făcut o piruetă în vârful picioarelor. Era superbă. Purta o rochie scurtă, fără mâneci, alb-gălbuie. Monika o
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
când m-am dus iarăși la mansardă, Peter tocmai făcea ordine. A terminat repede și, în clipa în care m-am așezat pe jos la locul meu preferat, a venit și el. Ne-am uitat împreună la cerul albastru, la castanul golaș pe ale cărui crengi scânteiau stropi mici, la pescăruși și alte păsări care, în zborul lor la firul ierbii, păreau de argint. Toate astea ne-au emoționat și ne-au captivat într-atât, încât n-am mai putut scoate
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
M.) Curriculum, într-un fel M-am născut pe o vale unde vîntul avea glas de tunet, vînt nordic ce venea dinspre mare și intra prin Cobas, trecea prin defileul sinuos și dulce, veșnic verde, doar cîteodată pătat de galbenul castanilor, al florilor de lămîiță sau al frunzelor moarte; vîntul se îngroșa o dată cu firul apei și se subția din nou cînd trecea printre castele și apoi pleca, șuierînd, fluierînd. Vîntul acela m-a învățat că orice se poate transforma într-un
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
trecut.” (Închinare). Moșia înflorită pe o tragedie, păstrând în preajma casei, cu o speranță în care păgânii și creștinii se unesc, sufletul unei copile fără zile, are toane și tandreți omenești. Și, mai ales, o bătrânească, de invidiat, împăcare cu rostul: „Castanul între struguri și-a înțeles menirea:/ Ce-am căutat pe drumuri, găsește stând pe loc,/ Și, adâncind pământul aceluiași noroc,/ Cu zeci de ramuri ține în brațe fericirea.” (Castanul cel mare). Filosofie trivială, veți spune. Poate, însă pusă pe versuri
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
omenești. Și, mai ales, o bătrânească, de invidiat, împăcare cu rostul: „Castanul între struguri și-a înțeles menirea:/ Ce-am căutat pe drumuri, găsește stând pe loc,/ Și, adâncind pământul aceluiași noroc,/ Cu zeci de ramuri ține în brațe fericirea.” (Castanul cel mare). Filosofie trivială, veți spune. Poate, însă pusă pe versuri delicate, muzici în re minor, capătă farmecul de neatins al marilor adevăruri și marilor regrete. Care, puse în circulație ca ilustrate dintr- un loc cu o anume identitate geografică
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
curs paralel/ cu universul-oglindă: o masă de cărți s-ar fi zis în/ careamândoi ne-ngropasem de-a lungul deceniilor/ făr-a ne ști, ci doar oglindindu-ne unul în altul/ printre etaje virtuale până în clipa când/ marea oglindă în lumea castanilor înfloriți/ a vrut să ne-nece în litere și să ne schimbe” (p. 88). Astfel debutează Imnul 143, care ajunge, la capătul scenariului acestuia manierist-borgesian, să se împlinească în forma consacrată: „înfășurați în oglinda înfășurată-n oglinda/ înfășurată- n oglinda
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
înfășurată- n oglinda oglinzii de sine a/ Celui ce nu este de noi dar ne este-n oglinda iubirii/ și noi suntem el și el moare în noi și ne ține/ și fără să fie: aninese- n rând în balansul castanilor/ cum totul e tot dintr-un tot ce nu este/ și ieșim răsfirați din pilastrul de fum să ne fim siluete-ale Lui” (p. 89). O anume verbozitate e de necontestat aici. Dar ea nu este rezultatul unei tendințe estetizante (n-
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
eu m-am îndrăgostit de ea." Îmi petreceam vacanța în Anglia aproape în fiecare vară - după ce Dinu nu a mai fost. De obicei Pia mă aștepta la aeroportul Heathrow și străbăteam cu automobilul Anglia și Țara Galilor, cu drumurile străjuite de castanii înfloriți și salcâmii din care atârnau legănându-se - ciorchini de flori galbene. Căsuța lui Toni o vedeam de departe, ca un vapor alb printre valurile imense ale dealurilor. Îmi intrase în suflet acea căsuță înconjurată de grădina cu rododendroni cu
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
i se așeze iarăși La piept În gară Mi-am întîlnit copilăria în gară Mînca semințe prăjite De bostan Am strigat-o dar ea S-a pierdut în mulțime Mi s-a părut apoi Că Fumînd tăcută Mă spionează Din spatele castanilor uzi O zi îndepărtată Privind pădurea de stejari vuind Cu o țigară umedă în colțul gurii Degeaba ar ieși de-acolo Ca o copilă proastă Cu părul încîlcit Sălbăticită de însingurare O zi îndepărtată din copilăria ta Și te-ar
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
Să poți să furi din frumusețea lumii Fără să-ți pese de pedeapsa grea Ce ți se dă, deși n-ai merita, C-ai prins în palme florile minunii Salcîmilor ce-au înspumat abia... Și să te-apleci adînc lîngă castanii Îmbogățiți și dînșii cu miresme, Uitîndu-ți și greșelile și anii; Singurătatea-n care tot mai lesne Viața ți-o duci să-ți pară, grea și clară, Un dar neprețuit, o rugăciune Ce-ncet o-ngîni, mereu o vei lin spune Din
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
vară arsă De griji, de ploi, de dorul meu Ca-n toamnă care stă netoarsa Vom băsmui cu Dumnezeu... DELIR Vin poterile dimineții Și mai bătrâni suntem cu-n an Sub geam, stau plopii înțelepții De vorbă cu un vechi castan. Doar pietre-n cale, numai pietre Poteca gândului o bat, Iertarea urca printre trepte Își duce umbră la-nchinat. Prin camere doarme tăcerea Își zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-n formulă din oră în oră, ca o gardă la platul Buckingham”; „Eu merg mai departe, imaginar și fără pericol prin mucavaua cu flori de matase și franjurii care se prind de gâtul meu slab că disperatul de creangă unui castan fragil, comestibil”; Sunt o spadă fără podoabe, fără vesminte de purpura, doar un lut în care apă dulce și sufletul cresc că în oul pajurei două aripi”. În această forță de a rămâne mereu proaspătă și mereu nouă stă puterea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
tău de luptă. ai învins și încă vei învinge. mai vâslește veșnic înainte! timpul din clepsidra te împinge. ia privește astăzi în oglindă. chiar ciobita, ea îți știe anii. dar tu Alex nu te-ascunde-n vârstă că prea des se scutură castanii. ia-ți nepoții pe genunchi și cîntă și învață-i cum să se răsfețe, insă dă-le vlaga românească fiindcă viața are multe fete. prietene, postașul e la poarta. de prin cer măicuța-ți scrie carte; știe cât de dor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
între două căpițe egale, de iarbă. Un ocean iubea o balenă albastră / mai tare de cât e voie să iubești. / Lavei sale temătoare, / vulcanul își povestea copilăria. / O mlaștină avea nenumărate inimi. / Pur și simplu, din margine de trotuar, / un castan foarte verde, / văzâd afroditele ce trec pe lângă el, / nu accepta moartea în vreun chip. // Mai sensibili ca elicopterul prezidențial. Parodia „Cotiga“ de Ion Pachia-Tatomirescu, la „Quadriga“, de Nichita Stănescu, poemă publicată în volumul „Dreptul la timp“ (1965), are ca motto
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de nimic. Ba da! Aveam nevoie de CEVA anume. De EA! Dar unde să o găsesc? Începuse să se însereze. Oboseală își spunea și ea cuvântul. Ajuns în parcul orașului, ceva mă atrăgea irezistibil spre o bancă, așezată sub un castan imens. Nu era nimeni în tot parcul. Am rămas aici o oră, două, poate numai câteva clipe. Florăreasa trecea spre casă. Îmi oferi pe alese din ultimele buchete de flori. Plictisit de insistențele ei, absent, îi spun că nu am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
trenul fantomă.... Vreo 50-60 de femei, călătoare fără bagaje. Din întunericul vagonului, am fost îmbrâncite jos, în plin soare, în aer, sub cer.... Apoi am fost urcate sus, într-un camion deschis cu care am traversat Câmpina. Sfârșit de primăvară. Castani înfloriți. Viața continua. O viață nesimțită, așa cum scria într-un bilețel descoperit de o deținută în tivul unui palton. În vara anului 1955 Micaela iese din închisoare, ceva mai repede grație Convenției de la Geneva. Pe peronul Gării de Nord, în locul familiei o
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
ar întrerupe, clipă de clipă, pe un orator, luîndu-i locul cu spusele sale fără șir, oratorul și cel care-l bruiază fiind una și aceeași persoană: „Dragostea mea/ de-ai putea vedea și tu: din dărîmături/ descompunere/ scrum/ și scîncet/ castanul din fața ferestrei/ (într-o singură/ bezmetică noapte)/ a izbucnit în flori/ afară încă sîngele curge/ larg/ negru/ liniștitor./ mi-e groaznic de do/ de ti/ sper/ să// nu”. Vorbirea, ea însăși se scurtcircuitează. O restrîngere perplexă, un reflex dureros, anesteziat
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
Fădimac, Secaș, Crivobara, Vizma, Spata, Rădmănești, Ohaba Română, Bară, Lăpușnic, Dobrești, Dubești, Ohaba Lungă, Parta (p), Recaș (p), Ghiroda (p), Ionel (p), Cărpiniș (p), Cenad (p), Vizejdia (p), Gaiu Mic (p), Birda (p), Cruceni (p). MIERCURI: Timișoara (străzile Viitorului (p), Castanilor (p), Mierlei (p), Hărniciei (p), Mureș (p), Iederei (p), Adolescenței nr. 2, 6, Independenței (p), Memorandului (p), Feldioara (p), Gr. Alexandrescu (p), Crișan (p), Bărăgan (p), Plugarilor (p), Vasile Lupu (p), Vulturilor (p)), Fădimac, Secaș, Crivobara, Vizma, Spata, Rădmănești, Ohaba
Agenda2005-13-05-util () [Corola-journal/Journalistic/283546_a_284875]
-
Emil Brumaru Mergeam pe-o frunză Uriașă de castan. Mi-e frică să nu cad Mi-ai spus. Și-acum stau singur Și îți scriu un blues...
Blues pentru Absurdica by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10427_a_11752]
-
ridic către soare. Albii porumbei ai bucuriei Au învățat, neîntrerupt, să zboare. Luceafărul, Anul V, Nr. 14 (97), 15 Iulie 1962 Poșta redacției: Andrei Steiu Puls Geamul meu e pulsul neștiut al străzii care-n trecători se zbate și-n castanii albi de duc nopțile de toamnă-n spate Toamna asta fără margini zbucium lung și holde mari cât o simt de plin și greu... Dinlăuntrul ei se zbate ca un fluviu geamul meu Toamna unui pictor Se zbate pânza nopții
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
Grad de Cavaler din România, ne vorbește în versuri într-un mod cât mai estetic și perfect: „Mi-e toamna-n livada de suflet, frumoasă,/ Trec valuri de brume sub cerul tăcut/ Și-n ’nalt cânt de umbre zburânde ascult,/ Castanul în poartă o frunză îmi lasă/ Vestindu-mi că-i vreme de-un nou început./ Piaf, ai dreptate ! Trecutul, nu-mi pasă!/ Prezentul mă-mbie, deși o grimasă/ E zâmbetul lumii în care-am crezut.” (II). Marin Sorescu (România, dr.
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
căreia i-ați fost prizonier crezându-i-vă stăpân, în timp ce ochii ei erau fulgerați de o lumină suprafirească, din altă lume, pe care n-o cunoșteați nici dumneavoastră, nici eu. Ea era simplă ca natura din care crește iarba, salcâmii, castanii și plopii grădinii, ei înșiși substanță a naturii ca și fluviul care curge spre răsărit și-n apele căruia se aprindea soarele în amurguri roșii ca focul. Notasem într-unul din caietele din vremea aceea că „o iubeam, mă gândeam
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
de înger, Si cand pătrunse în clădire, Văzu în jur tot ce furase. Înălțare Credeam că niciodată N-am să mă pot desprinde De trupul care tace Acuma că pământul. Abia despresurata, Mă regăsesc în plânsul Cuiva rămas în urmă. Castanii, curtea lungă, Parfumul din tablouri Și mâinile bunicii Îmi recompun conturul, Și zăbovesc cu jale La marginile lumii Visând să fiu prezenta, Până când negandirea Mă luneca în foșnet Și mă pornesc că vântul Să suflu prin imagini. Dar dor îmi
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
anchetă printre mame mi-a prilejuit intrarea în culisele serbărilor. Nu e ușor de rezolvat problema costumelor și multe s-au ales cu traume de neșters de pe urma câte unui “rol” mai fistichiu al micului lor actor. De exemplu, rolul de CASTAN. Iată mărturia victimei: “Am căutat peste tot, dar nu am găsit “castani” de închiriat, așa că am sunat la o doamnă croitoreasă care a fost foarte simpatică, dar și tare scumpă. Am dat 2 milioane pe costum, dar femeia și-a
Al tău ce-a fost la serbare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19146_a_20471]
-
ușor de rezolvat problema costumelor și multe s-au ales cu traume de neșters de pe urma câte unui “rol” mai fistichiu al micului lor actor. De exemplu, rolul de CASTAN. Iată mărturia victimei: “Am căutat peste tot, dar nu am găsit “castani” de închiriat, așa că am sunat la o doamnă croitoreasă care a fost foarte simpatică, dar și tare scumpă. Am dat 2 milioane pe costum, dar femeia și-a dat silinta și i-a făcut o coroană de castan în care
Al tău ce-a fost la serbare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19146_a_20471]