650 matches
-
sau răniți. Terminând resursele necesare luptelor, Crocco a ordinat oamenilor săi să se retragă spre pădurile din Monticchio. A decis să rupă legăturile cu Borjes deoarece nu era sigur de victorie și nu mai credea în promisiunile guvernului bourbonic. Generalul catalan, zăpăcit de schimbarea lui Crocco, s-a dus la Roma pentru a raporta regelui în speranța că va obține noi voluntari pentru a continua aventura. Pe drum Borjes a fost capturat de către soldații majorului Enrico Franchini și a fost împușcat
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
Franța) a fost un scrimer olimpic francez specializat pe floretă. A fost dublu campion olimpic și cvadruplu campion mondial atât la individual, cât și pe echipe. Este cel mai titrat scrimer francez. S-a născut într-o familie din nobilimea catalană, fiind cel mai tânăr din cei trei copii. Era vărul lui Pierre Jonquères d'Oriola, dublu campion olimpic la proba hipică de sărituri peste obstacole. S-a apucat de scrimă la vârsta de nouă ani cu tatăl sau, Henri d
Christian d’Oriola () [Corola-website/Science/334627_a_335956]
-
d. 8 aprilie 1973, Mougins/Cannes) a fost un artist plastic spaniol. Picasso nu s-a putut mulțumi în viață cu un singur rol. Va juca multe, reale și imaginare, dar pe toate cu aceeași pasiune. A fost andaluz și catalan, spaniol și francez. A fost un copil genial, la Paris un străin "iresponsabil", din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soț și tată. Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
au intrat sub autoritatea regelui Aragon în 1323-1409: județul Arborea a fost ultimul care a fost cucerit. Populația autohtonă din orașul Alghero ("S'Alighera" în sardă, "L'Alguer" în catalană) a fost exilată și orașul a fost repopulat cu invadatori catalani, ai căror descendenți vorbesc astăzi catalana. În 1720 Sardinia a devenit un regat independent sub casa de Savoia, conducătorii Piemontului. La momentul unificării italiene în 1860, regele Sardiniei a devenit regele Italiei. Încă din cele mai vechi timpuri, mai multe
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
(limba catalană:"Convergència i Unió",limba spaniolă:"Convergencia y Unión", CiU) este o alianță politică de centru dreapta în Catalonia, Spania. CiU este din punct de vedere tehnic o federație de două partide, cel mai mare Convergența Democratică a Cataluniei (CDC) și
Convergență și Uniune () [Corola-website/Science/327959_a_329288]
-
este din punct de vedere tehnic o federație de două partide, cel mai mare Convergența Democratică a Cataluniei (CDC) și celălalt, Uniunea Democratică a Cataluniei (UDC). în prezent CiU este condus de Artur Mas, care este în prezent Președintele Guvernului Catalan. <nowiki>*</nowiki> În 1977, suma dintre CDC (5) și UDC (1)
Convergență și Uniune () [Corola-website/Science/327959_a_329288]
-
de poziții politice și ideologii ale vremii. Tabăra naționalistă cuprindea și pe carliști și pe monarhiști legitimiști, naționaliștii spanioli, falangiștii, catolicii, și majoritatea conservatorilor și liberalilor monarhiști. De partea republicanilor se aflau socialiștii și liberalii, precum și comuniștii și anarhiștii. Naționaliștii catalani și basci nu au ales o singură tabără. Naționaliștii catalani de stânga erau de partea republicanilor. Naționaliștii conservatori catalani erau mai puțin fermi în privința susținerii guvernului republican din cauza anticlericalismului și confiscărilor de pământuri care aveau loc în unele zone controlate
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
și pe carliști și pe monarhiști legitimiști, naționaliștii spanioli, falangiștii, catolicii, și majoritatea conservatorilor și liberalilor monarhiști. De partea republicanilor se aflau socialiștii și liberalii, precum și comuniștii și anarhiștii. Naționaliștii catalani și basci nu au ales o singură tabără. Naționaliștii catalani de stânga erau de partea republicanilor. Naționaliștii conservatori catalani erau mai puțin fermi în privința susținerii guvernului republican din cauza anticlericalismului și confiscărilor de pământuri care aveau loc în unele zone controlate de acesta (unii naționaliști conservatori catalani, cum ar fi Francesc
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
falangiștii, catolicii, și majoritatea conservatorilor și liberalilor monarhiști. De partea republicanilor se aflau socialiștii și liberalii, precum și comuniștii și anarhiștii. Naționaliștii catalani și basci nu au ales o singură tabără. Naționaliștii catalani de stânga erau de partea republicanilor. Naționaliștii conservatori catalani erau mai puțin fermi în privința susținerii guvernului republican din cauza anticlericalismului și confiscărilor de pământuri care aveau loc în unele zone controlate de acesta (unii naționaliști conservatori catalani, cum ar fi Francesc Cambó au finanțat chiar tabăra rebelilor). Naționaliștii basci, sub
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
o singură tabără. Naționaliștii catalani de stânga erau de partea republicanilor. Naționaliștii conservatori catalani erau mai puțin fermi în privința susținerii guvernului republican din cauza anticlericalismului și confiscărilor de pământuri care aveau loc în unele zone controlate de acesta (unii naționaliști conservatori catalani, cum ar fi Francesc Cambó au finanțat chiar tabăra rebelilor). Naționaliștii basci, sub umbrela grupării conservatoare Partidul Naționalist Basc, susțineau moderat guvernul republican, deși naționaliștii basci din Álava și Navarra au fost de partea rebelilor din aceleași motive care îi
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Cambó au finanțat chiar tabăra rebelilor). Naționaliștii basci, sub umbrela grupării conservatoare Partidul Naționalist Basc, susțineau moderat guvernul republican, deși naționaliștii basci din Álava și Navarra au fost de partea rebelilor din aceleași motive care îi influențau și pe conservatorii catalani. Din altă perspectivă, naționaliștii aveau de partea lor majoritatea clerului catolic și a catolicilor practicanți (din afara Țării Bascilor), elemente importante ale armatei, majoritatea marilor proprietari de pământuri, și numeroși oameni de afaceri. Republicanii aveau de partea lor majoritatea muncitorilor din
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
că luptau pentru protejarea Establishmentului și pentru aducerea securității și sensului în ceea ce ei considerau o societate neguvernată și lipsită de lege. Republicanii erau și ei împărțiți. Stânga nu era de acord în multe aspecte cu naționaliștii conservatori basci sau catalani. În Cortes (parlamentul spaniol) erau reprezentate în 1931 16 partide. Când s-a acordat autonomie Cataloniei și Țării Bascilor în 1932, s-a încercat o lovitură de stat naționalistă, dar aceasta a eșuat. Unei tentative a comuniștilor de a prelua
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Mănăstirea Zografu este situată în partea de sud-vest a peninsulei. A fost construită în secolul al X-lea de către călugării Moise, Aron și Ioan din Ohrid. Este dedicată Sfântului George. În perioada bizantină târzie, mănăstirea a fost distrusă de trupele catalane și recontruită cu sprijinul dinastiei Paleologan, precum și cu sprijinul conducătorilor din Europa ortodoxă. Ocupă locul 9 în ordinea ierarhică a celor 20 de mănăstiri atonite. Este locuită de 15 călugări. Toți călugării sunt bulgari, din 1845, și serviciul religios este
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
() este un curent politic derivat din naționalismul catalan care susținde independența Cataloniei față de Spania și integrarea ei liberă și directă în Uniunea Europeană. Această mișcare se bazează pe principiul conform căruia Catalonia este o națiune, care se referă la istoria, cultura, limba și dreptul civil catalan precum și pe afirmația
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
derivat din naționalismul catalan care susținde independența Cataloniei față de Spania și integrarea ei liberă și directă în Uniunea Europeană. Această mișcare se bazează pe principiul conform căruia Catalonia este o națiune, care se referă la istoria, cultura, limba și dreptul civil catalan precum și pe afirmația că această regiune, Catalonia, nu va atinge plenitudinea culturală, socială și economică făcând parte în continuare din Regatul Spaniol. Partidul politic care reprezintă în prezent acest curent în forma sa cea mai limpede este Esquerra Republicana de
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
precum: Estudiants en Acció sau Sindicato de Estudiantes de los Países Catalanes. Astăzi, separatismul este o mișcare pașnică care respinge violența însă în trecut a fost reprezentat de două grupuri teroriste care ulterior au dispărut: Exèrcit Popular Català ("Armata Populară Catalană") și Terra Lliure ("Țara Liberă"). De asemenea, liderii caracteristici cum ar fi Lluís Maria Xirinacs s-au declarat public „amicii lui ETA”. Primele atestări istorice ale separatismului politic catalan sunt incerte. Începând cu abolirea Constituțiilor catalane, prin introducerea Decretelor de la
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
grupuri teroriste care ulterior au dispărut: Exèrcit Popular Català ("Armata Populară Catalană") și Terra Lliure ("Țara Liberă"). De asemenea, liderii caracteristici cum ar fi Lluís Maria Xirinacs s-au declarat public „amicii lui ETA”. Primele atestări istorice ale separatismului politic catalan sunt incerte. Începând cu abolirea Constituțiilor catalane, prin introducerea Decretelor de la Nova Planta, până în Războiul de Succesiune apăreau diverse mișcari populare care au revendicat, în forma mai mult sau mai puțin explicită, o republică catalană în revolte care au zguduit
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
Popular Català ("Armata Populară Catalană") și Terra Lliure ("Țara Liberă"). De asemenea, liderii caracteristici cum ar fi Lluís Maria Xirinacs s-au declarat public „amicii lui ETA”. Primele atestări istorice ale separatismului politic catalan sunt incerte. Începând cu abolirea Constituțiilor catalane, prin introducerea Decretelor de la Nova Planta, până în Războiul de Succesiune apăreau diverse mișcari populare care au revendicat, în forma mai mult sau mai puțin explicită, o republică catalană în revolte care au zguduit Catalonia peste secolul XX, dar nu pregătiseră
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
atestări istorice ale separatismului politic catalan sunt incerte. Începând cu abolirea Constituțiilor catalane, prin introducerea Decretelor de la Nova Planta, până în Războiul de Succesiune apăreau diverse mișcari populare care au revendicat, în forma mai mult sau mai puțin explicită, o republică catalană în revolte care au zguduit Catalonia peste secolul XX, dar nu pregătiseră un proiect politic naționalist modern. a născut ca o mișcare politică modernă clară la sfârșitul primului deceniu al secolului XX și a fost puternic inspirat de naționalismul irlandez
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
primului deceniu al secolului XX și a fost puternic inspirat de naționalismul irlandez care s-a bucurat cu atenție internațională din cauza revoltei de Paști don 1916 și a luptei sale contra Imperiului Britanic. În 1918 au apărut primele publicații separatiste catalane. S-au format și primele partide politice care susțineau independența Cataloniei față de Spania - Unió Catalanista și mai apoi Federació Democràtica Nacionalista. Prima organizare care s-a declarat să fie separatistă a fost Estat Català, dirijat de Francesc Macià. Când FDN
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
organizat Partit Separatista Revolucionari de Catalunya, luând inspirația din Partidul Revoluționar Cuban de José Martí și Maximo Gómez. Evenimentul cel mai important a fost proclamația Constituției de la Havana în 1928, care a pus bazele pentru o constituție provizorie a Republicii Catalane. Deja în anile '30 au apărut și alte partide separatiste, cum ar fi Nosaltres Sols! și Partit Nacionalista Català în 1931 sau Partit Català Proletari în 1932. În 1936, cele primele două s-au integrat în Estat Català, iar PCP
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
teritoriul fostului Principat al Cataloniei. Partit Català Proletari, condus de Jaume Compte, a fost primul reprezentant al separatismului socialist. Împreună cu căderea restaurării monarhice și a dictaturii lui Primo de Rivera și formarea celei de-a Doua Republica Spaniolă, mișcarile republicane catalane s-au unit, ducând la crearea partidului Esquerra Republicana de Catalunya. Separatiștii, susținatorii lui Macià s-au unit și ei cu partidul, având însă o formă de autoguvernare. Francesc Macià a devenit liderul acestei mișcari și după ce și-a proclamat
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
unit, ducând la crearea partidului Esquerra Republicana de Catalunya. Separatiștii, susținatorii lui Macià s-au unit și ei cu partidul, având însă o formă de autoguvernare. Francesc Macià a devenit liderul acestei mișcari și după ce și-a proclamat independența Republicii Catalane față de Spania asigurând la Madrid recunoașterea autoguvernului local. Macià și mai târziu Lluís Companys au devenit președinții lui Generalitat republicana cu suportul poporului, acceptând totuși poziția Cataloniei ca o regiune autonomă. După Războiul Civil Spaniol, controlul central asupra regiunilor - incluzând
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
unei lupte pentru a reobține dreptul regiunii de a autoguverna - a întreprins o activitate intensă propagandistă și de rezistență, colaborând cu forțele aliate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu speranța de a primi beneficiile și sprijinul pentru cazul catalan după învingerea fascismului. Totuși, strategia catalanilor a fost distrusă când aliați au început să coopereze cu Franco în Războiul Rece. În 1968 FNC s-a dezvoltat în Partit Socialista d'Alliberament Nacional, orientat stâng și naționalist. Atunci s-a născut
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
catalanilor a fost distrusă când aliați au început să coopereze cu Franco în Războiul Rece. În 1968 FNC s-a dezvoltat în Partit Socialista d'Alliberament Nacional, orientat stâng și naționalist. Atunci s-a născut separatismul modern care revendică Țările Catalane cu un component ideologistic legat de comunismul și stânga parlamentarnă înțeleasă în sensul mai larg. Mai în perioada franchistă au apărut și alte organizări, incluzând cele clandestine, spre exemplu Terra Lliure care există până astăzi, dar nu mai este legată
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]