677 matches
-
iozefiniste de culturalizare a populației și de laicizare a învățământului, înființează (sau reorganizează) numeroase școli sătești, pregătește cadre didactice, fixează programele de învățământ. Utilizând în special originale germane, traduce și elaborează manuale fundamentale: ABC sau Alphavit, Prima principia latinae grammatices, Catehismul cel mare cu întrebări și răspunsuri (toate tipărite în 1783), Îndreptare cătră aritmetică (1785). Adaptând și creând terminologia necesară, Ș. expune noi cunoștințe în forme cât mai adecvate înțelegerii elevilor săi. Această activitate, extrem de benefică pentru întreaga populație românească transilvăneană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
Capitalul economic, ca și cel politic al unei societăți, este constituit în primul rînd din virtuțile civice cristalizate de-a lungul timpului. "Ca orice capital, aceste virtuți se depreciază și trebuie reînnoite constant prin reafirmarea și actualizarea lor neîncetată"33. Catehismul liberal nu recunoaște existența unui model unic al virtuții, dezirabil și opozabil tuturor societăților. Din acest punct de vedere se poate spune că Moise și Iisus nu au fost niște buni liberali... Totuși, în A Theory of Justice, John Rawls
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
European, Iași, 2003; Gnoza de la Bilca, Junimea, Iași, 2007; Cheung S.S., The Theory of Share Tenacity, University of Chicago Press, 1969; Constant B., Despre libertate la antici și moderni, Institutul European, Iași, 1996; Crăiuțu A., Alisdair Mac Intyre sau noul catehism tomist. Introducere la Alisdair Mac Intyre Tratat de morală. După virtute, Humanitas, București, 1998; Crowley B. L., The Self, the Individual and the Community, Clarendon Press, Oxford, 1987; Davy M.-M., Enciclopedia doctrinelor mistice, vol.1, Editura Armacord, Timișoara, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
economice, Editura Universității "Al. Cuza", Iași, 1992, p. 25 33 John Rawls, Political Liberalism, Columbia University Press. New York, 1993, p. 157. 34 În The Morality of Freedom, Oxford University Press, Oxford, 1986. 35 Aurelian Crăiuțu, Alisdair Mac Intyre sau noul catehism tomist. Introducere la Alisdair Mac Intyre Tratat de morală. După virtute, Humanitas, București, 1998, pp. 13-14. 36 Annick de Souzenelle, L'Egypte intérieur ou les dix plaies de l'âme. Albin Michel, Paris, 1991. p. 15. 37 Marie Madeleine Davy
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mine din bazar!” Prin acest ciclu poetul face trecerea la o altă carte reprezentativă, „trilogia sonetelor”, alcătuită din Sonetele aeriene (1972), Armura de sudoare, (1972) și Bazarul cu măști (1973). Trilogia e urmată, ca de o sinteză, de „eseul liric” Catehismul iubirii (1977), ce cuprinde sonete încadrate de considerațiile poetului despre dificila specie (le va continua și aiurea). O liminară Ars sonetica enunță preferința pentru Shakespeare: „Shakespearean, sonetu-i mult mai ager/ Decât în strânsa chingă-a lui Petrarca”, dar și pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
trilogia sonetelor, București, 1972; Bazarul cu măști. Cartea a treia din trilogia sonetelor, București, 1973; Imnuri olimpice. Sport și liră. Cartea I, pref. Romulus Vulpescu, București, 1975; Parfumul timpului, București, 1975; Sub semnul lui Hercule. Sport și liră, București, 1976; Catehismul iubirii. Eseu liric, cu o planetă de Edgar Papu, Argument pentru eseul liric de... și o epistolă regăsită de F. Aderca, București, 1977; Imaculatul panegiric, București, 1977; Cupola Bărăganului, București, 1979; Scarabeul sacru, pref. Romulus Vulpescu, București, 1979; Dicționar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
nivel mai înalt în care se însușea latina, deasupra celor două situându-se școli secundare înalte, care constituiau nivelul pregătitor pentru universități. Curriculumul transmis în aceste școli era similar cu cel clasic catolic, acestuia adăugându-i-se cantități semnificative de catehism protestant. Chiar dacă viziunea asupra organizării școlare a fost mai sistematică la protestanți, este falsă aserțiunea că Reforma ar fi dus la demarajul învățământului modern de masă, ca modalitate de a favoriza accesul la conținutul Bibliei. Accesul la învățătură a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
schimb, încrederea în „tinerețea și sănătatea spirituală” a noii generații. Atitudinea negativistă este susținută și de Mihail Ilovici (Momentul nostru de răfuială), de Petre Boldur, care pledează pentru reînregimentare spirituală (Despre spiritualitate) sau de Horia Groza, care vorbește de „un catehism al tinerilor critici, bazat pe metafizica negației” (Elemente). În același spirit, corului contestatar i se adaugă două semnături de mare prestigiu viitor, Mircea Eliade (Originalitate și autenticitate, 7-8/1933, Un nou clasicism, 9/1933) și Emil Cioran (Despre vidul interior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
dintre toți preoții moldoveni, fiind depășit numai de bucovineanul Marian. Datorită lui, Moldova de Sus, îndeosebi Dorohoiul, a intrat în patrimoniul folcloric național cu repertoriul său epic” (Ovidiu Bârlea). SCRIERI: Chesarie, episcopul Buzăului. Viața și meritele sale, București, 1913; Două catehisme ale monahului Neofit, București, 1914; Cuvinte și mărturii despre Ion Creangă, București, 1915; ed. îngr. și pref. Gheorghe Macarie și Manuela Macarie, Iași, 1990; Preoțimea românească în secolul al XVIII-lea, București, 1915; Pentru ridicarea culturală a unei biserici, Dorohoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287119_a_288448]
-
o carte pentru specialiști sau pentru clerici. Nu mi se pare că ar fi destinată unei folosiri aristocratice în mediul mănăstiresc (în acea atmosferă de spiritualism magic drag lui Zolla). Mi se pare mai degrabă că este o carte de catehism, ad usum delphini: teroristă, represivă, văicăreață, de-a dreptul de dinaintea Contrareformei. Este adevărat, proza sa este bazată în întregime pe reguli ce nu pot fi încălcate, cu caracter profund medieval: ars dictandi a sa pare aplicată cu șablonul, iar în
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe același nivel, vag comic, cu mâncatul sau căcarea. Mi se pare, în concluzie, că mitica Imitație în chestiune ar trebui măcar publicată în antologie (deși cartea se datorează unui singur autor, este un compilator ce manipulează, fără deosebire, un catehism curent momentului redactării și vechile texte religioase ce stau la baza acestuia). Limbajul religios este insuportabil de secole întregi, cel puțin în Italia. Contrareforma a fixat până în zilele noastre un astfel de stil insuportabil. Printre altele, s-a adăugat sentimentalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
serioase atât din tabăra regalistă și anglicană (ar fi de notat criticile aduse de Filmer și de episcopul Bramhall), cât și din tabăra parlamentară și puritană (în special republicanii radicali precum Harrington și Lawson). Pentru cei dintâi Leviathan era un "catehism al rebelului", iar pentru cei din urmă un "abecedar al absolutismului"66. 1.2.3. Patriarhalismul moderat. Contra Hobbes În contextul primei crize, Filmer a publicat, în 1648, The Necessity of the Absolute Power of All Kings: And in particular
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
lui Edward Hyde. Acest episod nu a fost deloc favorabil receptării doctrinei contractualiste a lui Hobbes, cu toate că Hobbes susținea absolutismul. Teoria dreptului natural era deja folosită de radicalii parlamentari, iar logica impecabilă a lui Hobbes putea fi considerată drept un "catehism al rebelului". Această expresie a fost folosită de episcopul John Bramhall în scrierea sa The serpent- salve (1643) în care a atacat scrierea lui Parker. În timpul exilului parizian, Bramhall l-a întâlnit pe Hobbes și s-a angajat cu acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Glorioase. Este fals că, la Hobbes, suveranul are drept de viață și de moarte asupra supușilor, pentru că supușii ar avea atunci un drept de rezistență. Acesta a fost și motivul pentru care patriarhaliști ca Bramhall au văzut în Leviathan un "catehism al rebelului". Suveranul din teoria lui Hobbes nu este conceput după modelul despotic numit pater familias, pentru că există la Hobbes anumite strategii de limitare a puterii. Vezi mai mult în Gabriela Rățulea, From the Natural Man to the Political Machine
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
generalizată a celor oprimați, distrugând simbolurile societății prin campanii de terorism*, Ravachol fiind una din figurile cele mai cunoscute pentru ultima categorie. Această orientare corespunde cu cea reprezentată de Serghei Neceaev, un apropiat al lui Bakunin care, în lucrarea sa Catehismul revoluționarului, definește natura și rolul revoluționarului rus*. Această lectură l-a influențat pe Lenin* care va dezvolta în mai multe rânduri teze anarhizante, ca în Statul și revoluția sau în decretul din noiembrie 1917 privind controlul muncitoresc asupra uzinelor. Anarhiștii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
arme”. Această tradiție conspirativă a fost practic abandonată în Franța după eșecul Comunei, dar ea a luat amploare în țări în care puterea a fost dictatorială. Printre revoluționarii ruși*, ea ia forma cea mai radicală, teoretizată de către Serghei Neceaev în Catehismul revoluționarului. în 1912, în Ce-i de făcut? Lenin* preconizează crearea unei organizații* cu funcționare conspirativă: disciplină severă, practica ilegalității, acte false, case și tipografii clandestine. Combătută timp de decenii de către poliția politică a țarului, Ohrana - care practică infiltrarea, deghizările
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Vladimir Ilici la Lenin Prima dintre aceste logici ține de pasiunea revoluționară alimentată pe atunci din pilda inaugurală a Revoluției Franceze, în particular de faza ei iacobină. Această pasiune se inspiră și din gândirea revoluționarului rus* Serghei Neceaev care, în Catehismul revoluționarului, exprimă voința de distrugere radicală a societății și necesitatea unei organizații secrete de profesioniști ai subversiunii, abilitați să recurgă la orice mijloc. Cea de-a doua logică este legată de utopia pe care tânărul o descoperă prin intermediul romanului lui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Serghei Neceaev; acest băiat din popor ajuns învățător, fugind de represiune, se refugiază în 1869 la Geneva unde frecventează îndelung una dintre principalele figuri ale revoluției în Europa, Mihail Bakunin, aristocrat rus întemeietor al anarhismului*. Neceaev redactează atunci un manifest, Catehismul revoluționarului, în care definește revoluționarul și misia acestuia și care îl va influența puternic pe Lenin: „Revoluționarul este un om pierdut din start, care nu are interese proprii, afaceri private, sentimente, legături personale, proprietăți, nu are nici măcar nume. în el
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
marxismului* și începe să se arate rebel și provocator. în 1899, refuză să se prezinte la examene și este exclus din seminar, a cărui formație, totuși, îl va marca pentru toată viața, după cum o dovedește stilul său ce amintește de catehism, cu alternanța caracteristică a întrebărilor și răspunsurilor. Iosif își începe atunci cariera de revoluționar, sub pseudonimul Koba. Printre social-democrații* caucazieni, își dobândește în curând o reputație de intrigant fără scrupule. Ca urmare a unei greve din 1903, Koba este arestat
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
afecțiune îi accentuează și mai mult ruptura față de societate și angajarea totală în mișcarea revoluționară. Arestat de cinci ori, deportat, evadat de cinci ori din Siberia, Koba prezintă deja toate caracteristicile revoluționarului de profesie, descris de Netceaev în al său Catehism al revoluționarului: un om care detestă societatea și caută să o distrugă, un om călit și care nu mai are nimic de pierdut, fără scrupule și gata să uzeze de orice mijloace. în afară de accent, Koba își conservă, din originile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
semn de Îndreptare, am să Încerc să-l acutizez folosindu-mă de elementele modelului imagistic a lui Kevin Lynch exemplificate cu imagini din lumea Iașiului descoperită de G.M. Cantacuzino și definite Într-un text ce ar trebui să devină un catehism al spațiului urban pentru fiecare dintre ieșeni. Iată cum este descris orașul ca zonă: „Iașiul În primul rând este un peisaj. Zic peisaj și nu priveliște, conștient că prefer un neologism unui cuvânt neaoș românesc, dar cuvântul peisaj mă mulțumește
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
semantism păstoresc, Limba descântecelor), Tache Papahagi (O problemă de romanitate sud-ilirică, Din epoca de formațiune a limbii române, Cercetări în Munții Apuseni, Creațiunea poetică populară), I.-A. Candrea (Viața păstorească la megleniți, Constatări în domeniul dialectologiei, Texte meglenite), Al. Rosetti (Catehismul Marțian, „Filioque” din Psaltirea Scheiană, Cercetări asupra graiului românilor din Albania), Constantin Brăiloiu (Bocete din Oaș). La rubrica „Însemnări și rectificări” se dezbat chestiuni controversate privind îndeosebi etimologia și semantismul unor cuvinte românești, iar rubricile intitulate „Dări de seamă” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287329_a_288658]
-
Această opinie este reprezentată într-o anumită formă. Această formă, jocul întrebărilor și răspunsurilor într-un fals dialog începuse deja în rîndul 11 și are un efect convingător; opinia nu este prezentată ca una personală, ci ceva de la sine înțeles. Catehismul acesta se extinde pentru a convinge cititorul că a știut adevărul de la bun început. Semnele de exclamare și cuvinte ca "bineînțeles" urmăresc același scop. Acest tip de exercițiu ideologic nu mai este foarte obișnuit în ficțiunea pentru copii din zilele
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Din 1844 se mută la București, ca profesor la Seminarul Mitropoliei. În Tipografia Mitropoliei, pe care o și conduce din 1851, își va publica Prințipuri de agricultură (1845), Manual de economie casnică (1846), Istoria sfântă, după Victor Duruy (1852), și Catehismul bunei creșteri a fetelor (1854). Dacă nu este vorba de alt autor, omonim, atunci P. este și dramaturgul, nu lipsit de îndemânare, care semnează câteva piese rămase în manuscris: Stanciu Bratului, melodramă în trei acte despre haiduci, Fătul haiducului, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288754_a_290083]
-
incidental semnificația destinului, asociindu-l, de obicei, cu considerațiile asupra timpului. Cel care s-a ocupat cu oarecare stăruință de aceste probleme a fost Constantin Rădulescu-Motru, atunci când a Încercat surprinderea unor trăsături spirituale distinctive ale poporului român. În lucrările Românismul. Catehismul unor noi spiritualități și, mai ales Etnicul românesc. Naționalismul, autorul - după ce expune rezumativ marile doctrine filosofice referitoare la timp (cu insistență asupra doctrinei kantiene) - configurează o viziune proprie despre destin. Legând indisolubil ideea de noroc de cea de timp, Rădulescu-Motru
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]