KorAP: Find »[drukola/base=catharsis & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...22 >

547 matches

Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328

sunt încheierea prematură sau „profunzimea prea mare prea curând”. Autorul promovează punctul de vedere conform căruia terapeuții trebuie să accepte exprimarea emoțională în aproape orice context terapeutic. Astfel pacienții învață să recunoască, să accepte și să își exprime sentimentele. Chiar dacă catharsisul nu este punctul central al terapiei este în general o idee bună să se permită pacienților să plângă sau să spună lucruri mânioase atunci când aceste sentimente apar. Într-adevăr, oricând un pacient își spune și respune povestea emoția este descărcată

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
Greer și Morris, 1975; LeShan, 1977; Friedman, Thoresen și Gill, 1986; Grossarth-Maticek, Eysenck, Vetter și Fretzel-Beyme, 1986Ă și suportul social (Wills, 1985Ă. Este important, în calitate de clinicieni, să recunoaștem acești factori atunci când lucrăm cu pacienți care au probleme legate de stres. Catharsisul și stresul Heron (1998aă a realizat o abordare explicativă utilă în înțelegerea stresului și care se bazează atât pe principii umaniste cât și psihodinamice. Autorul a presupus că orice persoană pornește în viață cu tendințe și resurse inerent pozitive, inclusiv

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
prin reținerea lor în interior. Băieții nu plâng, fetițele nu se înfurie; și în curând băieții și fetițele învață că acceptarea socială apare numai atunci când își ascund complet și își îngroapă rănile personale. (p.8Ă. Oricum există forme „esențiale” de catharsis care este acceptat social, așa cum este cel din artele expresive (teatru, muzică, poezieă, sport și practicile religioase (Scheff, 1979Ă, precum și în vis, râs și intimitate. Dinamica reprimată sau „stresul istoric” continuă să afecteze funcționarea psihologică și poate fi un factor

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
alcool, comportamente legate de alimente (cum este supraalimentareaă; gestionarea efectelor pe termen mai lung produse de stresul cronic, de exemplu probleme psihosomatice, alcoolism, obezitate, diminuarea calității vieții; identificarea stresorilor (actuali sau din trecută și gestionarea lor terapeutică („trecerea prin situație”, catharsisul, recadrarea, restructurarea, consilierea relațională, terapia familială, etcă; asistarea pacientului în identificarea și modificarea factorilor mediatori cum sunt suportul social, exercițiul fizic și stilul de coping; ajutarea pacientului pentru a identifica și schimba felul în care evaluează potențialii factori stresanți; ajutarea

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
o bună metodă „paradoxală” prin care pacientul este ajutat să aducă mai aproape de suprafață materialul traumatic (de conștientă pentru prelucrarea „psihodimanică” în terapie. Clinicianul nu trebuie să fie surprins, în consecință, dacă în timpul întăririi eului apar ocazional experiențe negative și catharsisul asociat. Dacă regresia negativă spontană și abreacția apar în cursul primei întăriri a eului este mai bine să nu fie dezvoltate în acest stadiu. Phillips și Frederick (1995Ă sugerează că pacientul „Cere minții sale inconștiente să creeze un loc sigur

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
proces pozitiv ajută pacientul să inverseze sentimentele de disperare și nejautorare care acompaniază multe probleme legate de stres. De asemenea ajută pacientul să gestioneze experiențele formatoare de stres prin crearea unei ancore puternice astfel încât să poată avea loc procesele de catharsis, prelucrare și reevaluare. Acest aspect va fi discutat în detaliu în capitolul următor. Odată cu abordările descrise mai sus, clinicianul trebuie de asemenea să ajute pacientul la crearea unui sentiment al valori sinelui prin validarea sa ca ființă umană. Această acceptare

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
să descopere originile problemelor lor în inconștient și să gestioneze consecințele comportamentale, emoționale, cognitive și somatice ale acestora. Pentru facilitarea acestui proces au fost dezvoltate o serie de abordări. Oricum, înainte de explorarea acestora trebuie luate în considerare aspecte ale gestionării catharsisului, deoarece acesta apare adesea atunci când ne angajăm în hipnoanaliză și este important ca terapeuții să aprecieze semnificația sa. Catharsisul Atunci când pacienții accesează și experiențiază stări dureroase apar grade variate de catharsis, care pot implica emoțiile, imageria, intuiția și senzațiile în

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
facilitarea acestui proces au fost dezvoltate o serie de abordări. Oricum, înainte de explorarea acestora trebuie luate în considerare aspecte ale gestionării catharsisului, deoarece acesta apare adesea atunci când ne angajăm în hipnoanaliză și este important ca terapeuții să aprecieze semnificația sa. Catharsisul Atunci când pacienții accesează și experiențiază stări dureroase apar grade variate de catharsis, care pot implica emoțiile, imageria, intuiția și senzațiile în modalități care nu pot fi ușor verbalizate. De fapt, așa cum s-a discutat anterior, procesul poate fi înțeles ca

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
explorarea acestora trebuie luate în considerare aspecte ale gestionării catharsisului, deoarece acesta apare adesea atunci când ne angajăm în hipnoanaliză și este important ca terapeuții să aprecieze semnificația sa. Catharsisul Atunci când pacienții accesează și experiențiază stări dureroase apar grade variate de catharsis, care pot implica emoțiile, imageria, intuiția și senzațiile în modalități care nu pot fi ușor verbalizate. De fapt, așa cum s-a discutat anterior, procesul poate fi înțeles ca un factor curativ important comun tuturor abordărilor terapeutice. Terapeutul poate observa că

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
intuiția și senzațiile în modalități care nu pot fi ușor verbalizate. De fapt, așa cum s-a discutat anterior, procesul poate fi înțeles ca un factor curativ important comun tuturor abordărilor terapeutice. Terapeutul poate observa că pacientul prezintă semne exterioare de catharsis emoțional și anume tremurat, transpirație, lacrimi, respirație rapidă sau superficială, etc. Atunci când se întâmplă acest lucru teraputul poate încuraja pacientul să ventileze motor sentimentele sale, de exemplu prin lovirea unei perne. Dacă clinicianul are o pregătire adecvată poate de asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
În general terapeutul își atinge scopul prin: continuarea muncii eficiente împotriva mecanismelor de apărare pe măsură ce se desfășoară exprimarea emoțională; contact intim cu pacientul; alegerea metodelor adecvate; a nu-i fi teamă sau a fi supărat de sentimentele puternice. Intervenția 22Încurajarea catharsisului Așa este bine.. permite acelor sentimente să plutească,.. lăsând toate aceste sentimente să iasă, ca un curent de apă care iasă din munte... așa este bine... continuă pe măsură ce continui să respiri din profunzimea corpului tău... și cu fiecare expirație lași

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
de Kluft (1988Ă sau „abreacția silențioasă” (H. Watkins, 1980, 1990bă. Acestea au loc atunci când sinele terapeutic al clinicianului nu simte că „noi” (pacientul și clinicanulă putem tolera efectul dur care ne aștepăm să fie eliberat (p.6Ă. Ca alternativă la catharsisul expresiv motric se pot utilza metode de abreacție silențioase. În aceste abordări terapeutul sugerează de exemplu că pacientul își imaginează că este furios pe protagonist. În mod alternativ pot fi folosite abordările „metaforice” și imageria ghidată; de exemplu, pacientul este

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
Dacă nu se poate obține rezoluția într-o singură ședință de terapie atunci pacientului i se poate cere să își imagineze experiența pe casetă video, care este apoi oprită și va fi continuată în următoarea ședință. Intervenția 23Imageria ghidată pentru catharsis Și pe măsură ce continui să urmezi poteca de-a lungul râului vieții, începând în munți și terminându-se acolo unde râul întâlnește și fuzionează imperceptibil cu oceanul universal... ajungi într-un loc în care poteca ta este blocată de o stâncă

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
lovi stânca cu acest băț astfel încât se sparge în bucăți mici... ridici bățul și începi să lovești stânca, observând ce simți în timp ce faci asta... observând orice imagini... gânduri... senzații... pe care le poți trăi,... și așa mai departe. Intervenția 24Gestionarea catharsisului Poți continua să trăiești acele sentimente pe care le-ai avut în trecut, dar știind că nu este ceva real... că totul s-a întâmplat cu mult timp în urmă... deși poți în final învăța din aceste experiențe... știind că

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
care apare câteva momente ca semn că ești pe cale să gestionezi orice ai nevoie? Te-ai lăsat vreodată să tremuri bine (sau orice altcevaă înainte, astfel încât să te poți cu adevărat reorganiza? Regresia de vârstă În afară de abilitatea de gestionare a catharsisului terapeuții trebuie să fie capabili să gestioneze adecvat regresia. Regresia de vârstă va apare probabil atunci când folosim abordările hipnoanalitice, aceasta fiind esența multor abordări clinice. Experiențele care au fost reprimate din copilărie sau chiar dinainte de aceasta pot deveni disponibile în

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
Cheek și LeCron, 1968; Erickson și Rossi, 1979; Rossi și Cheek, 1988; Hawkins, 1994c, 1997a; Rossi, 1995a, 1996Ă. Prin utilizarea abordărilor ideodinamice terapeutul în colaborare cu pacientul poate „controla” nivelul de disociere și în consecință gradul de distanțare emoțională și catharsis asociat. În acest fel „procesul catharctic” poate fi gestionat foarte eficient. Semnalizarea ideodinamică cu degetul accesează rapid informația legată de stare care poate să nu fie disponibilă pacientului la nivel verbal conștient de funcționare și ca urmare permite pacienților să

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
că evenimentul a fost sură ce degetul tău stâng se accesat și poate experienția ceea ce ridică”. întâmplă. „Acum revezi evenimentul Indiferent ce abordare este folosită și când ai terminat să îl lăsați suficient timp pentru revezi, mâna ta (sau degetulă catharsisul emoțional și/sau insight„nu” se poate ridica. Dacă este ul spontan. Acolo unde este necesar potrivit poți ști conștient ceea facilitați reframingul terapeutic. se întâmplă și îmi vei putea Minții inconștiente i se spune despre aceasta acum cere să

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
mod ideal pacientul ar trebui să experiențieze evenimentele istorice (sau curenteă traumatice/ conflictuale în timp ce le observă și în același timp rămânând parțial disociat de ele. În acest fel pacientul poate reevalua evenimentele care mențin dinamic simptomatologia, fie imediat, fie după catharsis sau mai târziu. Un echilibru optim al atenției se poate dezvolta printr-o pregătire atentă a pacientului în ce privește îmbunătățirea funcționării sale ca adult rațional și a conștienței sale critice (sentimentul realității timpului prezentă. Oricum, indiferent de considerațiile dedicate pregătirii pacientului

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
revede scenarii negative mai târziu în cursul terapiei. „Ancora pozitivă” poate fi de asemenea neprețuită pentru pacient între ședințele de terapie ca modalitate de accesare a sentimentelor și senzațiilor pozitive ca modalitate de gestionare a stresului. O discuție anterioară asupra catharsisului în terapie a subliniat importanța regresiilor parțiale, în care o parte din pacient simte vârsta regresată și o alta reține perspectiva adultă cu o abilitare a unei recadrări constructive după o abreacție adecvată. Într-o regresie sau retrăire completă pacientul

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
și abuz (Bresler, 1990Ă. „Prietenul” poate de asemenea acompania pacientul în timp ce acesta își accesează și revizuiește materialul traumatic. Utilizarea de povești, glume și metafore poate fi de asemenea utilă în prelucrarea din diversele stadii de tratament (Yapko, 1990b, pp.320-22Ă. Catharsisul Prelucrarea în transă cu pacientul având SSPT inițiază adesea un catharsis emoțional. Pacientul trebuie informat că experiența traumatică nu este nevoie să fie complet explorată și rezolvată într-o ședință de terapie. Trebuie reiterat aici că terapeutul trebuie să educe

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
acesta își accesează și revizuiește materialul traumatic. Utilizarea de povești, glume și metafore poate fi de asemenea utilă în prelucrarea din diversele stadii de tratament (Yapko, 1990b, pp.320-22Ă. Catharsisul Prelucrarea în transă cu pacientul având SSPT inițiază adesea un catharsis emoțional. Pacientul trebuie informat că experiența traumatică nu este nevoie să fie complet explorată și rezolvată într-o ședință de terapie. Trebuie reiterat aici că terapeutul trebuie să educe continuu pacientul legat de posibilitatea retraumatizării dacă se procesează prea mult

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
două evenimente „cauzatoare” importante în timpul ședinței ideodinamice, ambele legate de experiențe familiale. Aceste evenimente au fost discutate cu familia și au fost urmate de întărirea eului cu întreaga familie. În cursul acestei ședințe de terapie a apărut un grad de catharsis atunci când mama și bunica Joannei au început să plângă în relație cu o experiență dureroasă de familie (care devenise un „secret de familie” despre care nu se vorbeaă. Catharsisul a fost încurajat și a părut să fie de valoare terapeutică

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
În cursul acestei ședințe de terapie a apărut un grad de catharsis atunci când mama și bunica Joannei au început să plângă în relație cu o experiență dureroasă de familie (care devenise un „secret de familie” despre care nu se vorbeaă. Catharsisul a fost încurajat și a părut să fie de valoare terapeutică, împreună cu dezvăluirea asociată. Ședința 4 Partea principală a șeinței de terapie a implicat hipnoza de grup cu întreaga familie și experiențierea locului preferat din aer liber. Și observi o

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
și inconștientăă și o disoluție ulterioară a acestei dinamici care a menținut simptomatologia. Dezvoltarea unor comportamente și strategii alternative și „competiționale”. Împărtășirea diferitelor preocupări și griji între membrii familiei. Dezvoltarea unui suport colaborativ și a încrederii în cadrul familiei. Ocazii de catharsis emoțional într-un mediu suportiv. Facilitarea împărtășirii speranței și optimismului. Această abordare a furnizat o pârghie terapeutică imensă în termeni de dezvoltare a motivației între ședințele de terapie. Întreaga familie a fost „implicată” în procesul terapeutic și cu toții au avut

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
stress disorder. Clinical Psychology Review, 23(3Ă, 501-522. Harvey, R. F., Hinton, R. A., Gunary, R. M. & Barry, R. E. (1989Ă. Individual and group hypnotherapy in treatment of refractory irritable bowel syndrome. Lancet, Feb, 1:8635, 424-425. Hawkins, P. J. (1986Ă. Catharsis in psychotherapy. Unpublished Ph.D., University of Durham, England. Hawkins, P. J. (1990Ă. The use of hypnosis in the treatment of bulimia. Paper presented at the Seventh Annual Conference of the British Society of Experimental & Clinical Hypnosis, Sheffield. Hawkins, P.

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]