4,620 matches
-
ghidat acțiunea, uneori și cauza psihologică" (ex. Plecați? De ce?); de justificare (cea logică apărând de la 7-8 ani) implică ,,un motiv de ordin particular, motivul nu al unei acțiuni oarecare, ci al unei reguli" (ex. De ce se spune...?); întrebările de explicare cauzală (La ce servește...un anumit obiect?; Ce face să meargă...?); întrebările vizând realitatea sau istoria (Peste cât timp e Crăciunul? Iași este în România?); întrebările privind acțiunile și intențiile umane (Pot să mănânc această pară? Vă place mai mult să
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
este preoperatorie, concretă, situativă, sincretică etc., explicația are, în principiu, la bază analogia (pe baza unor similarități întâmplătoare). ( În valorificarea explicației, trebuie avute în vedere și particularitățile copilului preșcolar pe această componentă a limbajului: ,,se remarcă absența oricărei explicații propriu-zise [cauzale] între copii"; ,,toate informațiile observate, care s-ar putea apropia de explicație, sunt statice, adică descriptive și străine grijii de a expune cauza fenomenelor"189; ,,pentru că" leagă două idei/judecăți, nu elemente tip efect cauză 190; de asemenea, ,,se remarcă
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
desfășurate în grădiniță și în alte situații de comunicare pentru care este pregătit astfel copilul; valențele contextului conferă individualitate fiecărei manifestări în planul comunicării; se remarcă, în acest sens, implicațiile contextului personal (vezi supra subiectivitatea), interpersonal (intersubiectivitatea), circumstanțial (repere spațio-temporale, cauzale etc. contextualizarea), social (ancorarea într-un plan mai general; socializare), cultural/cutumal (mentalități, tradiții, sărbători religioase/laice etc.), idiomatic (codul lingvistic folosit aici, limba română, fără a exclude posibilitatea relaționării acesteia cu alte coduri lingvistice, în condițiile în care preșcolarii
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
alte lucrări această vârstă este relativizată de exemplu, în Miller 1959: 212 se consideră că întrebările devin mai puțin frecvente de la 5 ani. 63 Piaget 1923: 215. 64 Piaget 1923: 217-219. Precizăm, în același context, că folosirea conjuncțiilor de conexiune cauzală și logică, precum și a conjuncțiilor de ,,discordanță" (studiate de Jean Piaget 1924: 5-81) reflectă o serie de caracteristici ale copiilor de 3 6/7 ani: confuzia cauzalitate consecință, tendința de a juxtapune afirmațiile în loc de a explicita legăturile cauzale, gradul redus
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
de conexiune cauzală și logică, precum și a conjuncțiilor de ,,discordanță" (studiate de Jean Piaget 1924: 5-81) reflectă o serie de caracteristici ale copiilor de 3 6/7 ani: confuzia cauzalitate consecință, tendința de a juxtapune afirmațiile în loc de a explicita legăturile cauzale, gradul redus al nevoii de a justifica, de a aduce dovezi Piaget 1924: 77. 65 Piaget 1923: 260-263. 66 Vezi, de exemplu, Palmer 1965: 34-39. Precizăm că, deși aceste principii sunt asociate cu precădere studierii unei limbi străine de către adulți
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
său scop"55. Pentru filosoful german, scopul final este acela care nu pretinde, ca posibilitate a sa, alt scop; este scopul necondiționat pentru a cărui producere nu este suficientă intervenția naturii. Pe de o parte, finalitatea concepută ca o relație cauzală în care efectul este scopul ce determină cauza, devenind astfel el însuși cauză, iar cauza inițială devenind un fel de efect este necesară, însă doar "subiectiv", pentru că omul, în ordinea scopurilor, nu depinde de nici o condiție, în afară de propria sa idee
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un fel, între cauzalitate și finalitate nu ar fi o diferență de conținut sau de mecanism al determinării, ci o diferență de ordine a fenomenelor și, desigur, o distribuție diferită a funcțiilor fenomenelor. Astfel, ceea ce este efect într-o ordine cauzală este cauză într-o ordine de finalitate, căci acest "efect" determină fenomenul anterior; îl determină pentru că acesta devine necesar pentru producerea sa. Această înțelegere a relației dintre cauza eficientă și cauza finală, potrivit căreia ambele sunt prezente în lume, diferită
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ambele sunt prezente în lume, diferită fiind doar perspectiva din care privim lucrurile lumii, poate fi regăsită și la alți gânditori mai apropiați de timpurile noastre. Astfel, Ștefan Lupașcu, în contextul "logicii dinamice a contradictoriului", face din cauza finală un potențial cauzal, care, odată actualizat, se transformă în cauză eficientă; aceasta crează posibilitatea apariției unor noi potențialități, adică a unor noi cauze finale: "La originea oricărei cauze finale și deci a oricărui proces de actualizare posibilă care va rezulta de aici se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
antagonistă, așa cum la originea oricărei cauze eficiente se găsește o cauză finală"142. Sugerând o posibilă identitate (parțială) între cauza eficientă și cea finală, I. Scheffler, în contextul discuției despre modul în care pot fi legate noțiunile teleologice de cele cauzale, apreciază că există două strategii, una dintre ele (cea care are semnificație pentru discuția de față) constând în "interpretarea enunțurilor teleologice ca descripții ale comportamentului plastic sau autoreglat, comportament care în principiu este explicabil în termeni cauzali obișnuiți"143. Iar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
teleologice de cele cauzale, apreciază că există două strategii, una dintre ele (cea care are semnificație pentru discuția de față) constând în "interpretarea enunțurilor teleologice ca descripții ale comportamentului plastic sau autoreglat, comportament care în principiu este explicabil în termeni cauzali obișnuiți"143. Iar matematicianul și logicianul român Grigore Moisil, într-un studiu de filosofie a științei, socotește că finalitatea are "un înțeles pur de dependență de natură cauzală, răsturnată în timp, scopul fiind prin natura sa posterior mijlocului. Cu această
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
comportamentului plastic sau autoreglat, comportament care în principiu este explicabil în termeni cauzali obișnuiți"143. Iar matematicianul și logicianul român Grigore Moisil, într-un studiu de filosofie a științei, socotește că finalitatea are "un înțeles pur de dependență de natură cauzală, răsturnată în timp, scopul fiind prin natura sa posterior mijlocului. Cu această nomenclatură orice fenomen determinat admite o explicație finalistă"144. Diferența dintre cauzalitate și finalitate este activată prin conceptul determinismului prin finalitate, așa cum el este utilizat în personalismul energetic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin finalitate. Am putea spune că finalitatea este relație universală, atâta vreme cât ea reprezintă ordinea evoluției energiei (existenței-ca-energie) și potrivit ei dobândesc semnificație atât cultura, cât și natura. Dar dacă astfel stau lucrurile, atunci putem spune, de asemenea, că tocmai relația cauzală este "locală", fiindcă ea are sens numai dacă privim izolat, local, sub determinările particularului, anumite fenomene. Atunci când aceleași fenomene sunt vizate ca elemente ale ordinii totale a lumii (existenței-ca-energie), "legea" lor este finalitatea. În prima parte a creației lui Rădulescu-Motru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sufletești nu este anulată, ci menținută și chiar potențată. Dar nu în sensul ireductibilității lor, pentru că orice fenomen poate fi gândit în "unitatea constantă a realității", dar și în ordinea unei evoluții cu finalitate. În primul caz, el apare determinat cauzal, în timp ce în al doilea apare liber. Orice fenomen este integrat ambelor ordini. Astfel, un "fapt material" este privit de știința fizicii ca izolat și întotdeauna același; dar el este, totodată, un fapt istoric, privit dinspre evoluția totală a universului. Așa cum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dau naștere. Paralelismul psiho-fizic149 încetează, cele două serii de fenomene, materiale și sufletești, nu au origini diferite. De aceea, spune C. Rădulescu-Motru, va trebui să gândim faptele sufletești (ale omului, în general) și din unghi natural-energetic și astfel sub raport cauzal, nu doar după legea finalității; iar fenomenele materiale trebuie gândite și din unghiul unității universului și astfel într-o ordine de finalitate, nu doar după legea cauzalității. Finalitatea "reordonează" lumea odată cu apariția omului, căci personalitatea (omul) este sinteza evoluției realității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
relația dintre fenomenele (de orice fel) privite nu ca momente ale totalității lumii, ci ca având demnitate ontică în sine. Astfel, personalitatea individului și cea a poporului vin "de jos", spune Rădulescu-Motru; adică vin amândouă din "energia solului", din condiționări (cauzale) naturale. Deși personalitatea poporului nu este, până la urmă, decât o construcție ideală, în vreme ce personalitatea individului este un fapt real. Personalitatea însă, fiind cristalizată în jurul unui eu, iar acesta având ca atribut esențial atitudinea anticipativă, face ea însăși parte dintr-o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
extinderii finalității asupra naturii. Prin urmare, vom regăsi și cele două operații logice din structura formală a conceptului kantian al finalității: afirmarea specificului modului existențial uman (omul fiind scop final al lumii, al existenței-ca-energie) și negarea valabilității nelimitate a relației cauzale, afirmarea unității lumii pe temeiul finalității. Tocmai aceste operații, împreună cu condițiile care le fac posibile în conceptul determinismului prin finalitate, vor fi urmărite mai departe, în prezentarea justificării formale, a întemeierii "materiale" (de conținut) și a confirmării depline a conceptului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și unidirecționale a faptelor; experiența intuiției raționale a timpului, ilustrată, spune C. Rădulescu-Motru, prin instrumente de cronometrie); dar, pe de altă parte, timpul desemnează și ritmul real al existențelor unitare: organică, sufletească și culturală. Ordinea temporală, a anomimatului și succesiunii cauzale, cu care lucrează științele fizico-chimice, este supusă unui determinism mecanic. În vreme ce ordinea destinului, a unității sufletești și a activității omenești în genere, confirmă finalitatea personalității. Realitatea temporală apare întâi ca simplă formă; este timpul ca realitate-în-sine independentă de orice conținut
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este caracterizată prin destin, așa încât ea participă la o ordine de finalitate. Dar este dimensionată și prin timp, participând la o ordine de cauzalitate. Astfel, "în dimensiunea rațională a timpului, apariția vieții omenești este o simplă verigă dintr-un lanț cauzal fără început și fără sfârșit; în destin, apariția vieții omenești este actul suprem al creațiunii"165. Timpul aparține ordinii cauzale; destinul, celei de finalitate. Ele constituie, prin intuiția care, după C. Rădulescu-Motru, le dă viață, condiția fundamentală a prevederii fenomenelor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o ordine de cauzalitate. Astfel, "în dimensiunea rațională a timpului, apariția vieții omenești este o simplă verigă dintr-un lanț cauzal fără început și fără sfârșit; în destin, apariția vieții omenești este actul suprem al creațiunii"165. Timpul aparține ordinii cauzale; destinul, celei de finalitate. Ele constituie, prin intuiția care, după C. Rădulescu-Motru, le dă viață, condiția fundamentală a prevederii fenomenelor cauzalității mecanice, primul, condiția necesară prevederii fenomenelor vieții, al doilea. Prin urmare, conceptul destinului se află în aria semantică a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitate, unitatea fiecărei forme de existență în care aceasta reprezintă "legea" și, în ultimă instanță, unitatea lumii. Cuplul conceptual timp-destin are șanse resemnificative și în sensul discontinuității, al negării valabilității fără limite a determinismului prin cauzalitate: timpul măsoară ordinea fenomenelor cauzale, destinul pe cea a fenomenelor sufletești; și în sensul continuității ce conservă identitatea naturii și a culturii: timpul și destinul măsoară aceeași realitate, dar prin unități de măsură diferite și din perspective discernabile. Destinul singur este concept exemplar pentru operația
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
intuiție a priori nu ar fi decât timpul despre care vorbeau filosofii mecaniciști din sec. al XVIII-lea. Concluzia lui C. Rădulescu-Motru este următoarea: "Timpul aprioric, în care o conștiință în genere, transcendentală, ordonează experiența, este timpul restrâns la succesiunea cauzală mecanică, este timpul măsurătoarei matematice"168. În Estetica transcendentală a primei Critici, Kant prezintă timpul ca o intuiție pură a priori, formă a simțului intern, "condiția formală a priori a tuturor fenomenelor în genere"169. Timpul nu este obiectiv în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conținutul intuiției destinului. Pentru că problema pe care o avem în vedere este aceea a relației dintre finalitate, pe de o parte, și timp și destin, pe de alta, vom urmări și sensurile negării prin destin a valabilității absolute a determinismului cauzal și ale afirmării determinismului prin finalitate ca ordine a lumii; dar numai în spațiul de semnificație a acestor factori. Primul factor al intuiției destinului este afirmarea valorii omului și a grupului social. Acesta are rolul de a delimita o zonă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
evoluției universale consistă în pregătirea anumitor corelații persistente. Date fiind "probele" ireversibilității evoluției spre corelațiunea personalității, mai putem păstra repetabilitatea ca însușire pentru ordinea naturală a fenomenelor? Desigur, și în două sensuri: într-un plan strict natural limitat la fenomenele cauzale fără importanță în evoluția universală; apoi, chiar în planul fenomenelor nodale ale evoluției universale, atât cât nu operăm cu categoria finalității, cât privim aceste fenomene prin ele însele. "Dinamica ireversibilului", ca factor al intuiției destinului, semnifică hotarele determinismului prin cauzalitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
civilizației române moderne, Eugen Lovinescu spune astfel: "Realitatea culturii nu se exprimă prin forme exterioare, ci prin bunuri sufetești, prin deprinderi intelectuale și morale, devenite forțe active"210. Cultura este altceva decât natura, fiindcă aceasta din urmă cuprinde fenomene strict cauzale și nespirituale; dar cultura are legătură cu natura prin chiar elementele ei temeinice: condițiile sufletești. Ordinea culturii este una de finalitate, desigur. Prin tipul individual de personalitate, finalitatea este extinsă și asupra naturii. Dar nu pentru a o reordona finalist
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de legiferare a determinismului prin finalitate. Și am putea spune acum că acest moment corespunde celui în care s-a produs prima vocație. Fiind ordonate potrivit unei evoluții determinate a energiei, formele personalității pot fi gândite și într-o ordine cauzală. E drept că datorită, în primul rând, cauzei finale care este forma însăși de personalitate, constituită ca atare; dar, de asemenea, și datorită unei cauze eficiente, dată de condițiile sufletești și sociale. Vocația, prin necondiționarea sa esențial istorică (ea nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]