372 matches
-
și ăi dă’l chinuiau ca pă hoții de cai...” “Ce e, tată, cu cine vorbești? Ah! Bună dimineața” “Bună dimineața, tovarășe Alexandrescu. Ce mai faceți?” “Foarte bine, domnule, nu mai pot dă bine! (Urmează un acces de tuse profundă, cavernoasă și plină de zgomot) to’mai am fost ieri la Sfatu’ Popular” și mi a zis că nu-mi poate da buletinu’ îndărăt, că n-a primit dispoziție de la regiune. Așa că, în or’ce minuțel, plutonieru’ Costandache poate să mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Amory, zgâlțâit, a deschis ochii. La marginea drumului se afla o femeie care vorbea ceva cu Alec, aflat la volan. Mai târziu avea să-și amintească aspectul de harpie pe care i-l dădea capotul vechi și vocea spartă și cavernoasă cu care vorbea — Sunteți băieți de la Princeton? — Da. — Unu’ de-al vostru e mort aicia și alți doi aproape morți. — Dumnezeule! — Priviți. Femeia Întinse un deget și băieții au privit Îngroziți. În lumina tare a unei lămpi cu arc voltaic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
clipă acolo în haina sa roșie pătată, cu o cârpă de vase neagră aruncată peste umăr, apoi îl privi pe perceptorul districtual cu o ură nedisimulată. Fără un cuvânt, se întoarse și dispăru din nou pe culoarul negru către bucătăria cavernoasă și foarte întunecată. Luni seara, maimuțele se întoarseră amețite de la Magazinul de Vinuri Englezești și Bere. Miercuri încercară să pătrundă în Clubul Membrilor Pensionați ai Curții. Iar joi luară pentru răscumpărare documente strict secrete de la cartierul general al armatei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și pentru bine. Orice vibrație avea acolo ecouri mici, iar uneori gâlgâieli de ape ce puteau deveni Cataracte. Erau acolo aluviuni și diguri, tot felul de chinuri pe care doctorul le reducea sumar la: - Azi avem în stânga un suflu cam cavernos! Erau, în adevăr, acolo caverne și abisuri, și precipitări de ape roșii și scocuri și vaduri, pe care Maxențiu, ca un turist tragic, le vizita cu de-amănuntul, în fiecare zi pe alte climate. Pe acalmii înșelătoare sau pe tempeste
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
durerea cea mare, cea ca junghiul unui furuncul copt, subt coastă, în stânga, la bazinul vieții, care pentru el nu era inima, ci plămânul. Prin plămâni omul era sau nu era fericit... Și doctorul ce spunea: "Nimic nou! Avem același suflu cavernos sus în stânga și opacitate la vârf. Precauțiuni mari! . . . Aer . . . Sobrietate . . . supraalimentație și... Leysins . . . Leysins!" Atâta spunea doctorul despre chinul lui cel mare. Maxențiu se propti și mai tare în mâini. Picioarele păreau a patina pe nisipul lunecos al covorului și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Necunoscutului, ale Infinitului, comunicând cu natura ca vizionari, înzestrați cu «puterea suficientă a solitudinii», simțind direct viața ocultă și privind lucrurile și frumusețea lor originară.“ Ar fi frumos să fie așa. În realitate, Vlad Neagoe și-a compus o voce cavernoasă, cu care nu reușește decât să-i sperie pe naivi (sau să-i amuze pe cititorii experimentați): „ești urzită, iubire, din roze sacre sângerând - / mormântul și mirul, aici potirul și cerul / se întâlnesc pentru ultima oară“; „parcă toți au murit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se afla în fruntea tuturor și luase pînă atunci 14 trînte și scăpase piciorul în mlaștină de 8 ori, se întoarse deodată către cei din spatele său și spuse doar atît: Dracul! Dar pronunță acest cuvînt cu o voce așa de cavernoasă și cu figura atît de înăcrită, încît și un ditamai Gulliver s-ar fi îngrozit de el. Lasă-l pe Bărzăun, că știe dumnealui să te scoată din minți! Toți care-l urmau răsuciră capetele îndărăt, speriați, gîndindu-se că Întunecimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îi concentră reacția într-un singur cuvânt: ― X! ― pronunță el, cu voce tare. 35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prima oară. Și iarăși, la reflux, când pleca apa, lua pământul fărâmițat, lăsând uscatul cu alte adâncituri... și formând în felul acesta terasele! Clasa oftă admirativ, ușurată, convinsă că știusem. Dar profesorul se-ncruntă puțin și spuse cu vocea-i cavernoasă: ― Ia ascultă, domnule, ce mă tot duci pe mine cu: vine apa, pleacă apa? Știi, sau nu știi? ― Nu știu, don' profesor! ― Apăi, așa spune! râse profesorul amuzat. O fi interesantă teoria dumitale asupra formării teraselor din Scandinavia, dar din
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tremurat al mâinii. Vă rog. Și Contele Calomniei zâmbește. Întoarce fila la următoarea pagină goală din agendă, și pune capacul stiloului. Înălțându-și privirea, spune: — Își mai amintește cineva serialul ăla vechi, Danny din vecini? Cu o voce lentă și cavernoasă, spune: Într-o bună zi... Spune: Într-o bună zi câinele meu mănâncă nu știu ce gunoi învelit într-o folie de aluminiu... Secretele meseriei Un poem despre Contele Calomniei — Toți ăia care stau la coadă, spune Contele, cu o săptămână înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
textul e original. — O carte În spaniolă, editată mai Întîi În Franța? — N-o fi prima oară, cu vremurile astea, a argumentat tata. Eventual Barceló ne poate ajuta... Gustavo Barceló era un vechi coleg al tatei, proprietar al unei librării cavernoase de pe strada Fernando, aflată În fruntea frunții tagmei librarilor de modă veche. Trăia de-a pururi atașat de o pipă stinsă ce emana efluvii de piață persană și se descria pe sine ca fiind ultimul romantic. Barceló susținea că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
plecat din oraș cu probleme de afaceri. Aceea era ziua ei liberă, și obișnuia să se ducă să-și petreacă noaptea acasă la mătușa Reme și la verișoarale ei, pe San Adrián del Besós. Astfel, Clara rămînea singură În apartamentul cavernos din Plaza Real, după cum acel individ fără chip și amenințările lui rămîneau slobozi În furtună, cu Dumnezeu știe ce idei. În timp ce mă zoream sub aversă către Plaza Real, nu-mi puteam smulge din minte gîndul că o pusesem În primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
abandonat indiferente. Camera Clarei era situată În celălalt capăt al apartamentului, lîngă bibliotecă și sala de muzică. Pașii invizibili ai pisicilor mă urmau de-a lungul coridorului, În expectativă. În semiîntunericul intermitent al furtunii, apartamentul lui Barceló mi se părea cavernos și sinistru, diferit de acela pe care mă Învățasem să-l consider a doua mea casă. Ajunsei În partea din față a apartamentului, ce dădea spre piață. Sera lui Barceló mi se deschise dinainte, deasă și impenetrabilă. M-am adîncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a urină și a lemn mucegăit. Cimitirul Cărților Uitate mirosea a mort mai tare ca oricînd. Nu-mi aminteam că ciocănelul de bătut era un chip de drăcușor. L-am apucat și am lovit În ușă de trei ori. Ecoul cavernos se Împrăștie În interior. Imediat am ciocănit din nou, de astă dată șase lovituri, mai puternice, pînă ce m-a durut pumnul. Au mai trecură cîteva minute și am Început să cred că, probabil, În locul acela nu se mai afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ceară, Cu hâde și fixe priviri. Și-acea caterincă-fanfară Îmi dete un tremur satanic; În racle de sticlă - princese Oftau, în dantele, mecanic. Și-atunci, am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros, Orașul dormea în tăcere, Flașneta plângea cavernos. Plângea caterinca-fanfară O arie tristă, uitată... Și stam împietrit... și de veacuri, Cetatea părea blesemată. Finis Cadavrul impozant pe catafalcul falnic, Sub gaza de argint visa în vasta gală... Iar sânul ei pierdut în mortuara gală - Pe veci oprit, înmărmurise
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
clipă acolo în haina sa roșie pătată, cu o cârpă de vase neagră aruncată peste umăr, apoi îl privi pe perceptorul districtual cu o ură nedisimulată. Fără un cuvânt, se întoarse și dispăru din nou pe culoarul negru către bucătăria cavernoasă și foarte întunecată. Luni seara, maimuțele se întoarseră amețite de la Magazinul de Vinuri Englezești și Bere. Miercuri încercară să pătrundă în Clubul Membrilor Pensionați ai Curții. Iar joi luară pentru răscumpărare documente strict secrete de la cartierul general al armatei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mai înainte, răspunse Dallas. (Dădu un bobârnac în schemă.) Să reperăm canalul în care se ascunde vietatea! Apoi să încercăm s-o ducem până la un sas și s-o ejectăm în spațiu. ― S-o ducem? (Parker izbucni în râs. Timbrul cavernos nu-i trăda veselia ci îngrijorarea.) Eu mă omor să vă spun că drăcia asta e colosală! (Scuipă cu dispreț pe arma pe care o sfărâmase.) N-o s-o ducem nicăieri cu asta! ― Ai și tu dreptate, zise Lambert. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Dealul cu Cruci, murmura cuvintele rugăciunii. Insul din fața lui îl privea cu ochii holbați, foindu-se neliniștit pe canapeaua înțăncușată. Când popa dădu să-și facă și cele trei cruci de rigoare, insul dădu ochii peste cap, începu să hârâie cavernos și apoi se porni pe strănutat. Popa îl privi triumfător. Nu mai avea nici un dubiu: era unul dintre ăia care de dimineață se tot ținuseră după el. Avusese gură aurită presbitera Anghilina, când îi spusese să fie atent că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un fel de monstru feminin care râde tare, agresiv și neplăcut. E mulțumit că monstrul i-a pus gând rău. Florin Iaru se amuză că e coleg de cabină cu poetul turc (dotat cu o mustață albă și o voce cavernoasă) care zicea, la Odesa, "aici nu reziști decât beat". Eu întorc, crispat, capul când îl zăresc, la masă, sugîndu-și scârbos buzele și arătîndu-și limba în timpul "operațiunii". Azi noapte, a fost "noapte albă" pentru mulți "croazieriști". Numai eu am dormit, ca
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu e o ființă mediocră, chiar dacă uneori îmi inspiră compasiune. La urma urmei, unde e granița dintre "normal" și "anormal"? Theo e, în sine, un spectacol. Un spectacol mai interesant, oricum, decât cel de pe scenă. Recită poetul turc cu glas cavernos, care-și suge zgomotos buzele (mari cât două lipitori), când tace, și lasă scrumul să-i cadă din țigară unde se nimerește. N-a avut voie să coboare de pe vapor, la Istanbul, am auzit. Sau n-a vrut el să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mării! Marea e agitată și acum. Cerul, închis. Nu e, însă frig. Sunt 12 grade afară", ne anunță o voce feminini la difuzor. Iar a câștigat Ulici la poker. Theo are probleme cu bicicleta, se pare. Poetul turc cu voce cavernoasă zace bolnav. În rest, singura noutate e că nu vom merge toți la Efes. Cel puțin, așa rezultă din "comunicatul" auzit mai devreme: "Cei ce nu doresc să meargă la Efes sunt rugați să anunțe asta până la ora 10, la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Pe ce parte-o vreți? Am coborât privirea. Îmi ținea penisul flasc între degetul mare și arătător, așteptând să mă hotărăsc dacă voiam să-mi stea la dreapta sau la stânga bandajului central. În timp ce mă gândeam la această ciudată decizie, țesutul cavernos al penisului se aprinse de-o scurtă licărire a primei erecții de la accident încoace - și licărul se reflectă într-o slabă eliberare de tensiune între degetele ei îngrijite. Capitolul 4 Acest impuls înviorător, penisul dând curând onorul, mă ridică aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ancheta Mariei. Conchidea așadar că ea se afla acolo ca persoană privată... Marie Îl Întrerupse mergînd drept la țintă. - Yves Pérec afirmă că voi l-ați plătit pentru a influența votul consiliului municipal... - Cum? Dar e absolut fals! O voce cavernoasă Îi făcu atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urmă singură să necăjească copiii altora. Cea mai pitorească rămâne baba Pâca, ea ține mereu o lulea mare în colțul gurii înfiptă între dinții ei rari și negri, pufăind tutun pe toate orificiile. Baba are nasul lung și încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră, urechile cornoase și ochii bulbucați. Pipa sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori că bea, ori că deapănă povești despre bolile de care sunt atinși acoliții ei, mestecătorii tutunului. Suflă în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe unde oi fi voiajat, maică-ta, tuberculoasa, ți-o fi cumpărat și lui matale vreun dormitor... Vorbea torențial, învîrtindu-și palele limbii, scuturîndu-se de senzația violentă de greață sub care îi dăduseră brânci pupilele celuilalt. Străinul avea ochii inexpresivi, cleioși , cavernoși, ca de statuie înverzită de fontă ori ca de pește fiert. Globurile oculare albe i se foiau pervers prin lichidul alb înconjurător. Bodogăni. - ...C-are mandea acasă un gen de viraj. Când îl ia, simți precis că ți s-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]