577 matches
-
colț al etichetei se putea bănui o jumătate de amprentă. Urma apoi o tabacheră mare de tablă, în care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cealaltă, cu creioane și cerneluri diferite, cifrele erau tăiate zilnic prin câte o cruce sau mai multe o dată printr-o linie. Câteva date ale anului erau însemnate în mod special, fără să-și deconspire în vreun fel semnificația. Acest ritual cazon, al numărării cu înfrigurare a zilelor, se încheia pe data de 18 septembrie, în dreptul căreia fusese scris cu majuscule: LIBERARE. Încadrat de pereții casetei următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în care te poți ușor rătăci printre semnificații și arhetipuri. Ce este acest obiect care servește drept titlu și copertă? O aflăm la pagina 132, unde autorul, continuându-și jocul, dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. (...) În fiecare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de vagon! Cei din fruntea formațiilor au urcat. După o scurtă inspecție, au coborât și au raportat: ― Sunt prezenți toți. ― Din acest moment, vom mărșălui în cea mai deplină ordine până la cazarmă... Formație, înainteee, marș!!! - a răsunat comanda cu adevărat cazonă... Coloana a pornit ca o gloată. Și tare-i mai venea locotenentului să strige: „La loc comanda!” S-a mulțumit, însă, să strâmbe din nas și să gândească: „Lasă, că în câteva zile punem șaua pe voi. Și o să zbârnâiți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ajuns. Valizele și desagii la doi pași, în spatele dumneavoastră . După ce s-au executat, au revenit în formație fără tragere de inimă. Dumitru rememora fiecare locușor pe care îl vedea. În scurtă vreme, a apărut un plutonier major. „Majurul” - în limbajul cazon. Se vedea de la o poștă că este „tatăl companiei”. Burtă pe care cu greu o stăpânea vestonul peste care treceau centura și diagonala. Ceafă groasă și mers legănat. S-a oprit în fața celor sosiți și, cu picioarele larg desfăcute - ca să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scaun. ― Așează-te gospodărește, omule! - a vorbit locotenentul cu ton moale. Glas de gazdă. Dumitru s-a așezat mai bine, rămânând cu ochii ațintiți asupra ofițerului, pentru a se dumiri cam în ce ape se scaldă. Acesta, lipsit de ținuta cazonă, părea un om cumsecade. ― Ei, cum a fost cu boii înjugați la tun? ― Domnule locotenent, permiteți... ― Te rog să vorbești ca în fața alor tăi. Lasă tonul cazon de o parte. Acesta se folosește doar în condiții oficiale. Aici suntem numai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a se dumiri cam în ce ape se scaldă. Acesta, lipsit de ținuta cazonă, părea un om cumsecade. ― Ei, cum a fost cu boii înjugați la tun? ― Domnule locotenent, permiteți... ― Te rog să vorbești ca în fața alor tăi. Lasă tonul cazon de o parte. Acesta se folosește doar în condiții oficiale. Aici suntem numai noi doi... Spunând acestea, ofițerul s-a ridicat și a coborât din dulăpiorul atârnat pe perete o sticlă și două pahare. Le-a așezat pe masă și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
caii pe bietul om. Fiecare se întindea după un smoc de iarbă și nu pleca din loc până nu-l rupea cu dinții, cum au obiceiul. După un timp, s-au apropiat destul ca să ne dăm seama că erau cai „cazoni” și că după mers omul era Traistă al nostru. Am ieșit din lăstăriș să ne vadă, ca să nu aibă cine știe ce spaimă, crezându-ne vreo echipă trimisă să-l aresteze. Când ne-a văzut, a zâmbit slab, dar ceva nu era
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un tremur al glasului ce trăda emoție sau chiar părere de rău că se desparte de ei. Asta dovedea că acest ofițer era un om cu suflet mare, suflet care nu a putut fi măcinat de malaxorul educației și atmosferei cazone... A luat apoi cuvântul unul din ofițerii care îl însoțeau. Dar ce deosebire între vorbele celor doi!... Apoi a revenit colonelul: ― Vă urez drum bun spre casele voastre și să știți că vă voi purta un gând frumos tuturor. Ați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
diferitele secții de poliție pentru a verifica dosare sau mai știu eu ce, parchează la cel puțin două străzi distanță, iar când pleci de aici, te duci jos, la frizerie. Al, frizerul primarului Bowron, te va scăpa de tunsoarea asta cazonă și te va face să arăți mai puțin a polițist. Vreau să-mi dai măsurile tale pentru pulover, cămașă, haină, pantaloni și pantofi și vreau să te întâlnești cu mine la miezul nopții la secția West Hollywood. Voi aduce legenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Are acea culoare de păr, nisipiu-roșcată, întâlnită la mulți nord europeni, care se asortează așa bine cu pielea lor, tot nisipiu-roșcată, încât, cu totul neobișnuit, nu se mai poate face nici o distincție. Această culoare deranjantă este accentuată de o mustață cazonă, groasă de un deget. Poartă aceeași uniformă dezordonată, cu care a fost îmbrăcat la mushaira, medaliile din campanii și pantofi de piele, lucind golănește în lumina slabă. Tunica roșie mulată pe corp și pantalonii, ar fi arătat bine pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mica armată, nu precupețește nimic când este vorba de instruirea acesteia și la diferite intervale se ocupă chiar el de schimbarea uniformelor. Mai adaugă o bridă aici, o bandă colo și comandă tot lotul la o firmă specializată în îmbrăcăminte cazonă din Calcutta. Era atât de mândru de soldații săi, încât atunci când a izbucnit războiul în Europa, a uitat că nu-i plac englezii și a insistat să trimită armata Fatehpurului în Franța. Dar entuziasmul lui a fost de scurtă durată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
electrice, vopsea, becuri (chiar și de voltaj mic, pentru mașini). Plutonierul de intendență făcea negoț cu lucruri de lux. El dădea pe sub mână foi de cort, cămăși soldățești, cearceafuri, pături, curele și centiroane din piele, cămăși de corp și izmene cazone, cu șnur În loc de elastic, bocanci noi, ba chiar și niște lădițe de lemn revopsit, cu Închizători solide, În care fuseseră cândva cartușe ori grenade. Nu se știe la ce foloseau cutiile acelea, dar erau foarte căutate și cei care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În pizda mamii și mi-a promis cu glas tremurat de furie - care iarăși m-a făcut să râd - că o să mă nenorocească: o lepră și o scursură ca mine nu trebuia să scape nepedepsită. În afară, Însă, de mizerii cazone, nu mi-a făcut nimic Însemnat: era prea de tot prostănac. După zece zile de gardă devenisem un soi de ceasornic: trei ore În post, trei la veghe, trei la somn și tot așa, până când uitasem cum era o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ostaș începător la Școala de ofițeri din Bacău, când pentru o vină oarecare m-a pedepsit și m-a înjosit ca demnitate umană - strivindu-mă cu dispreț ca pe cea mai umilă și efemeră vietate. Deși eram sub asprele legi cazone, în disperarea mea, i-am amintit că tocmai unul ca mine îi pusese condeiul în mână și a ajuns ofițer. Acest episod l-am redat clar în „Călător... prin vâltoarea vremii”. Să nu mi se ia în nume de rău
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
trecuse și de nebună, trecuse, trecuse. Apăsase deja clanța, nu se uita în stânga dreapta înapoi, intrase, da, intrase. În cabinet, un domn solid, în halat alb. Cap de recrut vârstnic, tuns perie. — Ce doriți? Îl caut pe doctorul Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că căutați? Musafirul ezită dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta. Fix la miezul nopții, cei patru oameni se întâlniră în jurul cămilei moarte; pentru nici unul nu era o surpriză că prada își luase zborul, și sergentul major Malik-el-Haideri profită de ocazie ca să sloboadă cele mai murdare înjurături din vocabularul lui cazon, blestemându-l pe targuí și blestemându-l, în trecere, mai insistent, și pe „tâmpitul de locotenențel“ care se lăsase înșelat ca un novice. Ce facem acum? întrebă descumpănit unul dintre soldați. Nu știu ce-o face locotenentul, dar eu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o să ne apere, în mare mila Sa, pe noi ca și pe toți ceilalți, astăzi, precum ieri și precum mâine, de misterul, de neliniștea, de spaima, de vântoasele și de haosul tenebrelor și nopții... Apelul ciudat de rugător și de cazon al Șefului, se și îndeplini, fără vreo vorbă. În întunecime, cuminți, sfioși, cei doi tovarăși așteptau, cu ochii-nchiși, în tihnă și în înțeleaptă reculegere, scurgerea celor câteva minute, perioadă standard după care, ca de obicei, venea și obișnuitul îndemn
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de urmărire judiciară, supraveghease îndeaproape și activitățile de cercetare operativă și de instrucțiune penală, desfășurate de efectivul totdeauna insuficient numeric, îndeobște slab pregătit profesional și, mai cu seamă, prost plătit, al Secției. Își plimbă, astfel, privirile nostalgice, peste patul pliant cazon și peste cele două fișete metalice, de pe latura din stânga ușii, cunoscându-le acestora, pe dinafară, conținutul: în primul fișet, stivele de imprimate necesare muncii, câteva coduri, monitoare împrăfoșate și colecții de legi, gârbacele (patru pulane de cauciuc), șase perechi de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
piept cu bestiile... Reluă povestea suferințelor sale, întrerupt des de Cosma Buruiană, care încerca să-și istorisească din nou pe ale sale. Grigore Iuga nu-i mai auzea. Pricepuse suficient chiar din ezitările lui Buruiană. Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazonă, mai mult I-au indispus decât I-au impresionat. Din fericire la grădina publică reuși să scape de amândoi. Titu Herdelea numai atunci îndrăzni să-l consoleze fără convingere: ― Poate totuși să nu fie adevărat tot ce... ― E adevărat, dragă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moment de Înfierbîntare adolescentină, cu cîteva zile Înainte de Crăciun, aproape În momentul În care la Timișoara va izbucni Revoluția. Dacă rămîneam În Hațeg, mă tem că aș fi fost unul din protagoniști. Cantina nu face excepție de la regula acestui loc cazon nou, unde, spre deosebire de Hațeg, totul are alte dimensiuni. E o sală enormă, cu lumină chioară, cu pereți pe care tencuiala a cedat pe alocuri și lasă la vedere zidul din cărămidă. În farfuria mea de inox, un Moby Dick plutește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și mai bine. — Rică, Rică, Rică, Îl strigă colegii de sus, se văd multe capete rotunde, bîțÎindu-se la fereastră și el le face un semn imperial cu mîna. — Liniște! SÎnt patru sau cinci pavilioane cu un etaj, aceleași construcții cazone sovietice, din anii ’50, și printre ele șerpuiesc alei, peste care cad coroanele bogate ale castanilor. SÎnt tufe de mîna-maicii-domnului care Îmbracă gardurile de ciment sau de plasă de sîrmă. De asemenea, sînt lilieci, atît plante, cît și mamifere zburătoare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de brânză cu mămăligă rece, că îndată ți-oi face ceva cald... Când apa pusă pe foc a dat în clocot și ciubărul cel mare era adus în mijlocul casei, Toaibă a început să se dezbrace... Rămas în cămașa și izmenele cazone, a avut o senzație de jenă în fața Marandei. Nu mică i-a fost mirarea când la pulpa piciorului rănit a văzut o pată... „Ce s-o fi întâmplat cu rana? În momentul când m-o pansat la plecare mi-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
primejdie. Ieșiți din spital, cei doi au cerut să fie repartizați în aceeași unitate. Au fost trimiși la compania 7 din Regimentul 43/59 Lupeni, din Divizia 17 Infanterie. Așa cum se mai întâmplă în viață, chiar și în cea cazonă, s-au găsit voci care au protestat împotriva prezenței unei femei în cantonamentul ostașilor. Au fost compuse chiar proteste scrise. Dar și pe cale orală. în replică, a întocmit și Ecaterina Teodoroiu un memoriu către superiorii ei: „Doresc fierbinte să fiu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
nu m-a înșelat. Laptele din ulcica de alături încă aburea. “Toate bune și frumoase - mi-am zis eu - dar unde-i ființa după care jinduiește sufletul meu?” N-am avut, însă, de ales și a trebuit să urmez ritualul “cazon” - dacă pot spune așa - din fiecare seară. A doua zi, în zori, toate s-au petrecut după tipicul bine știut. Am pornit, ca de fiecare dată, spre culcușul meu de pe malul iazului. Soarele doar de-o suliță pe cer îmi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]