707 matches
-
e imposibil să-mi imaginez vreunul dintre aceste lucruri, dar de fapt asta e ceea ce s-a Întâmplat. Poate că metafora maritimă a doamnei O’Toole Îi dăduse o idee. La o săptămână după logodna lui Tessie, Într-o dimineață cețoasă de marți, Milton Își puse deoparte definitiv clarinetul și se duse În Piața Cadillac, unde schimbă uniforma de Tânăr Cercetaș cu alta. ― Ei, am reușit, Își anunță familia În acea seară, la cină. M-am Înrolat. ― În armată! spuse Desdemona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spunea că am clitoris. Înțelesesem că aceste lucruri creșteau amândouă din aceeași gonadă fetală, dar asta nu conta. Dacă aveam clitoris - și un specialist Îmi spunea că am -, ce altceva puteam să fiu dacă nu fată? Egoul adolescentin e ceva cețos, amorf, ca un nor. Nu era greu să-mi torn identitatea În vase diferite. Într-un fel, eram În stare să iau forma care mi se cerea. Voiam doar să știu dimensiunile. Luce mi le furniza. Părinții mei Îl susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sus, În vreme ce tovarășii lor cad Înspre diavolii fioroși de dedesubt. După toate necazurile, nu era oare dreptul meu să mă aștept la o formă de răsplată sub forma cunoașterii sau a revelației? În casa cu paravane a Zorei, cu lumina cețoasă care intra pe ferestre, eram ca o pânză albă, pregătită să fie acoperită cu ceea ce Îmi spunea ea. ― Hermafrodiți au existat dintotdeauna, Cal. Dintotdeauna. Plato spunea că inițial ființa umană era hermafrodită. Știai? Ființa originară avea două jumătăți: una bărbătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la microfon. Spus deja că orașul se numește Ruili, da, Ruili. Dar mai e numit și Shweli În birmaneză, Shweli. Mai mulți se Întoarseră spre colegul de scaun și pronunțară pe un ton monoton: —Shweli. —Pentru tribul Dai, Ruili Înseamnă „cețos“. —Cețos, repetară călătorii cu mintea În altă parte. Dar sunt unii care spun că poate Însemna și „ceață deasă“... —Deasă. — Sau „burniță fină“. —Burníță, spuseră ei imitându-i pronunția. Această burniță cețoasă poate apărea uneori Într-un singur loc - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
microfon. Spus deja că orașul se numește Ruili, da, Ruili. Dar mai e numit și Shweli În birmaneză, Shweli. Mai mulți se Întoarseră spre colegul de scaun și pronunțară pe un ton monoton: —Shweli. —Pentru tribul Dai, Ruili Înseamnă „cețos“. —Cețos, repetară călătorii cu mintea În altă parte. Dar sunt unii care spun că poate Însemna și „ceață deasă“... —Deasă. — Sau „burniță fină“. —Burníță, spuseră ei imitându-i pronunția. Această burniță cețoasă poate apărea uneori Într-un singur loc - o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ton monoton: —Shweli. —Pentru tribul Dai, Ruili Înseamnă „cețos“. —Cețos, repetară călătorii cu mintea În altă parte. Dar sunt unii care spun că poate Însemna și „ceață deasă“... —Deasă. — Sau „burniță fină“. —Burníță, spuseră ei imitându-i pronunția. Această burniță cețoasă poate apărea uneori Într-un singur loc - o stradă, o clădire -, iar peste drum să fie uscat, nici măcar o picătură. Foarte neobișnuit, de acord? De acord. Unii localnici fac glume și zic că poate e urina din avioanele care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și ea îi visa pe ai ei. într-adevăr, situația sa disperată îi amintea de situația în care se aflase el însuși cu mulți ani înainte, când o bandă de avari îi masacrase întreaga familie. Veniseră iarna, într-o dimineață cețoasă, și se aruncaseră asupra taberi ca o haită de lupi. în timp ce primele săgeți zburau prin aer, incendiind acoperișurile yurta-elor, tatăl său încercase să se opună agresorilor împreună cu fiii cei mari și cu câțiva tovarăși, pentru ca femeile și copiii să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întoarcă asupra ei în întuneric, înșfăcându-i arma. Dar rămăsese zguduit de cuvintele ei. Trebui să se înghesuie prin deschizătură; atât era de strâmtă. Scara era răsucită și abruptă. După primul tur complet văzu un șir de beculețe. Licărirea lor cețoasă făcea ca pasajul să pară mai însuflețit, mai real. Pentru prima dată, prezența lor avu un impact asupra creierului său. Asta era o fermă veche, unde se refugiaseră șaptesprezece criminali condamnați, și care se vădea a fi un fagure cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Țara Sfântă, când la oaspetele care sforăia și acum pe lavița din tindă, când la copilăria ei pierdută În negura uitării... La babulea Tatiana, la tatăl ei, Nicanor, și la mama sa, Fevronia, ale căror chipuri Îi răsăreau tot mai cețos În minte, dar de care erau legate atâtea și atâtea amintiri... Nicanor fusese un bărbat Înalt, cu o Înfățișare impunătoare, pe care i-o conferea, probabil, și barba sa de culoare arămie, cât și ochii teșiți, aduși spre tâmple, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
perceapă la modul hiperbolic. „Dacă a consumat Royal, medită el, Înseamnă că mă vede ca pe un uriaș... Pentru el eu sunt balena...“ Mestecând salamul și tot mușcând din murături, Ippolit simțea cum aburii alcoolului se ridică de pe creierul lui cețos și cum mintea-i devine din clipă-n clipă mai lucidă. Între timp, creatura ce trona În mijlocul Încăperii scăzu de la dimensiunea unui cal la dimensiunea unui cangur, apoi a unui cîine. Dorind să se convingă că supozițiile sale sunt juste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și cei ca ea nu știu nimic. — Asta este, a zis Bangs, cu un mic gest de prezentare, deschizând ușa din față a apartamentului său. Vizuina burlacului! Sufrageria în care stăteam mirosea puternic a prăjeală veche. Aerul avea o consistență cețoasă. Un fotoliu străvechi, galben și un scaun ieftin de metal stăteau în mijlocul camerei în fața unui televizor și a unui raft plin cu casete video. Aceste patru obiecte - fotoliu, scaun, televizor și raft - constituiau suma totală a mobilelor din cameră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Monte Cristo și zâmbește. 7. Intrasem în octombrie. Era în prima săptămână, vremea dădea să se strice. Lung, ieșit în prispa casei sale, privi cu mândrie câmpul în partea dinspre răsărit, unde se afla bucata lui de pământ. Soarele bătea cețos pe suprafața tunsă a câmpiei. - Mărie, vino să vezi! Femeia ieși în prispă, puse mâinile deasupra ochilor și se uită departe, încotro privea bărbat-su. Apoi întrebă simplu: - Ce-i? - Pământu’! Păru nedumerită. Lung coborî în curte și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fost adusă de imaginația dumneavoastră, știu tot, cum să nu știu?” - „Atunci trebuie să știți și de ce cred în ceea ce cred. Faceți greșeala de a trece neatentă pe lângă unele lucruri, fapte vreau să spun, mici, uneori... foarte mici sau numai cețoase ce par nelămurite pentru că sunt greu observabile cum e gaura pentru cheie a unei uși - dau întâmplător acest exemplu - prin care puteți vedea uneori toată încăperea sau o parte din ea. Nu este exemplul cel mai potrivit, poate e grosolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fii ticălos pentru a executa un asemenea ordin, e suficient să fii temător. La timpul acela toți vom fi temători. - Bine, domnule Pavel, dar... El își aprinse țigara lui de proastă calitate, și două ore ne pierdurăm în discuții mai cețoase decât fumul de țigară, despre dreptate și nedreptate. 29. După câtva timp, într-o dimineață, fui anunțat, când mă aflam la tribunal, că o doamnă mă căutase în timp ce eram în ședință de judecată, din care cauză plecase urmând să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și acelea la care te referi, care aparțin altor competențe, și pe care, vrei nu vrei, le aplici. Ce spune atunci conștiința ta pe care o vrei luminată? Mă simții oprit; nu-mi găseam răspunsul, deși se afla în mine, cețos, compensator, sau fals compensator și nu-l puteam formula. Nu puteam sau nu îndrăzneam? Ce se întâmplă? Ce profesiune este asta în care cred, am crezut cu puterea ființei?... - Nu se întâmplă nimic! auzii răspunsul, dar de data asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
eu, de când am uitat de hanul Boului! Și iată, acuma mi-am adus aminte de el. Am sorbit câte-un păhărel; eu m-am uitat pe fereastră la cai; apoi bătrânul prinse a istorisi, în lumina mâhnită a unei zile cețoase de toamnă. —Să vedeți... începu cuconul Dumitrașcu, moale, odată m-am abătut și eu prin părțile acestea, or fi vreo treizeci de ani de atunci. Am venit pentru o moștenire, într-un târgușor de pe-aici, am uitat cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în stradă, pregătită să îndure încă un interval aparent nesfârșit până când Ammaji avea să-i gătească și să-i servească cina, o umbră căzu dintr-odată peste soare, la fel de repede cum o zi de iarnă se topește într-o seară cețoasă și apoi în noapte, iar după-amiaza luminată în alb se prefăcu în pergament când cerul se întunecă. Draperii albe zburau de la fiecare fereastră. Bucăți de ziare și pungi vechi se iviră peste tot pe străzile indigo. Aerul se subție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tot ce era de știut în livada aceasta: fiecare insectă care se târa pe acolo, mirosul pământului gras de sub ierburi, foșnetul funzelor, calea pe care o străbătea prin frunziș, limba încolăcită în jurul fiecărui nume. Apoi, pe măsură ce după-amiezile deveneau scurte și cețoase, iar fructele verzi-aurii și coapte, să culeagă o guavă... Ar ține-o lipită de obraz și ar rostogoli-o în palme ca să-i simtă suprafața cu circumvoluțiuni și cu o stea la bază, cicatricile tari și maronii, făcute de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
marea furioasă. Ultimul lucru pe care l-a auzit a fost un bubuit asurzitor... ca bătaia unor aripi atotputernice. Câteva secunde mai târziu a căzut printr-o gaură din Mediterana în cealaltă mare, nu-chiar-Mediterana, și a fost dus înspre plaja cețoasă la primele raze ale dimineții, în momentul în care domnul Virgil Jones se legăna în balansoar. Când Vultur-în-Zbor a ajuns pe insula Calf, trupul său avea treizeci și patru de ani, trei luni și patru zile. Trăise în total șapte sute șaptezeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda din nou în somn: Cicatrice nenorocită. Acea cicatrice nenorocită îi juca uneori feste. O altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat ușor, ca să se trezească. O văzu pe doamna O’Toole zâmbindu-i și spunând: — E timpul să te trezești, iubire. Se ridică. Luă metodic o geantă veche din cuierul de pe perete și o umplu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
orașului se afla cea mai înaltă clădire, singura cu două nivele văzută de Vultur-în-Zbor. Era într-o stare perfectă, ceea ce o distingea de restul. Pereții i se înălțau drepți și bine potriviți și străluceau albi în întunericul de un albastru cețos, ca o santinelă impecabilă, ca un paznic al orașului. Era un bordel. Casa Fiului Răsare a lui madame Iocasta, anunța discret o plăcuță de lemn de lângă ușă. Iar lângă plăcuță cineva scrijelise o frază de neînțeles. Mâine, fără îndoială, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi trase lui Vultur-în-Zbor un ghiont scurt în coaste, ținând unul din ochii violeți închis. — Nu, într-adevăr, spuse repede Vultur-în-Zbor. Elfrida Gribb intră în cameră. Nu părea deloc urâțită de nopțil de nesomn. Mai mult, împrejurimile casei și lumina cețoasă a zilei nu făceau decât să-i sporească drăgălășenia diafană. — Trebuie să-l ierți pe soțul meu, zise ea. I se pare extrem de palpitant că ești aici. Mi-e teamă că a devenit puțin prea agitat. Voi doi trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tot ce au putut și când au ieșit, colecția secretă a lui Grimus zăcea țăndări în jurul piedestalelor - rămășițele unei Călătorii de-o viață. Cristalele au fost sparte sparte. Ochiul Ion călcat în picioare și zdrobit. Deodată, pe când ieșeau în lumina cețoasă a zorilor, vuietul a încetat. Brusc și fără veste. Pur și simplu nu se mai auzea. Flann O’Toole îl privea pe Grimus, așa că a văzut cum fața i se lungea, a văzut privirea plină de groază din ochii înnegriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
neștiută până atunci. Am refuzat însă să-mi duc gândul mai departe. După cum refuz și acum, așteptând să-mi vină cărțile cerute, să scriu în continuare despre un astfel de dor - al grădinii noastre dela țară, în dimineți de toamnă cețoasă. Mi-s gândurile furate, acum, de cartea pe care am început s-o scriu. Pe Bulevard, un fel de povești despre mine - dar oare eu sunt? - sub troianul anilor adunați în spațiul bine definit dintre Universitate și Cișmigiu. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de poveri și purificându-te prin eliminări succesive. Totul mi se părea atât de simplu! Trebuia doar să găsesc nenorocitul acela de Birou de obiecte pierdute al I.T.B.-ului, să-mi recuperez geanta, să revin acasă și buimăceala acelei dimineți cețoase să dispară. Dar biroul nu apărea. N-aveam nici un ban la mine (mi se întâmpla frecvent). N-aveam nici măcar o fisă să dau un telefon la informații I.T.B., să întreb unde au pitit obiectele pierdute. Rătăceam orbecăind pe Bulevard, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]