740 matches
-
vedea de departe, ca pe o siluetă mică și agitată, izbind cu pumnii poarta mănăstirii, țipând și trăgând din când în când de șnurul gros al tălăngii. De jur-împrejurul lacului se ridicau înfrunziți copacii, iar printre coroanele lor se vedea cerul cețos al dimineții. Pe mal, la piciorul podului, între doi stejari tineri, stătea Talpă. Era încremenit, cu buzele albite și ochii holbați. Se ținea în șeaua calului, fără să-și simtă picioarele, cu privirea cusută de chipul lățit și presat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-i spună mai mult. Înainte de a ajunge În Mino, Hiyoshi se alarmă că va fi silit să facă ceva Împotriva rațiunii sale. Inabayama era o cetate pitorească, stând așezată Între munți mici. Culorile de toamnă ale Muntelui Inabayama se topeau cețoase sub o ploaie măruntă, dar, printre nori, răzbăteau câteva raze palide de soare. Toamna Înainta și ai fi putut privi muntele de dimineața până seara, fără să te plictisești. Versantul părea acoperit cu brocart de aur, fenomen datorită căruia Inabayama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Narumi,“ Își spunea el, amintindu-și că, atunci când Îl lovise, Maeda Inuchiyo se repezise la el răcnind: „Trădătorule!“ Glasul care rostise această acuzație era ca un piron care Îi străpungea creierul și de care nu putea scăpa. Acum, Între conștiința cețoasă și vântul care-l biciuia din goana galopului, gândurile i se amestecau În dezordine. Cum aflase Inuchiyo? Cugetând la felul În care eveniment avea să afecteze Castelul Narumi și nu numai destinul tatălui său, ci și pe al Întregului clan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nevoie să ne Întrebați, replică unul dintre generali. Nobunaga Îi dădu calului o lovitură zdravănă cu cravașa. Înainte! Clanul Imagawa e În față! Călărea În fruntea trupelor, dar Îl ascundea praful stârnit de galopul Înainte al Întregii armate. În norul cețos, forma neclară a călărețului semăna cu o apariție divină. Drumul străbătea o râpă și o trecătoare joasă. Pe măsură ce se apropiau de hotarul provinciei, suprafața pământului devenea accidentată. — Iat-o! — E Tange. Fortăreața Tange, Își spuseră unii altora soldații, trăgându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
neagră de soldați mânjiți cu sânge, noroi și apă de ploaie acoperea zona dintre deal și sat. Bătălia luase sfârșit, iar oamenii se regrupaseră. Ploaia Încetase, soarele ieșise din nori și, din mulțimea adunată strâns, se Înălțau aburi albi și cețoși. — Unde-i regimentul Domnului Asano? Croindu-și drum prin masa de luptători, Tokichiro ajunse la regimentul său inițial. Oriunde se Întorcea, se ciocnea și se freca de câte o armură Însângerată. Deși fusese absolut hotărât să lupte vitejește, acum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
toate deschise. Din acest motiv poate, flăcările lămpilor pâlpâiau Încontinuu, Învăluite În aureolele ceții nocturne. Dacă În lumina lămpilor din seara aceea s-ar fi putut ghici viitorul, poate s-ar fi citit un semn de rău augur În halourile cețoase sau În nuanțele luminii ce licărea din fitilele lămpilor. Cineva bătu la poarta din față a templului. După un timp, un slujitor anunță că sosise o depeșă din provinciile apusene. Profitând de ocazie, Nobutada se ridică, iar Soshitsu ceru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Întrebă santinela, privind printre lemnele palisadei. Afară, În Întuneric, stătea o siluetă solitară. — Cheamă-l pe Comandantul Osaki, Îi ceru necunoscutul. — Mai Întâi spune-mi cine ești și de unde vii. Un moment, omul de-afară nu răspunse. Cădea o ploaie cețoasă, iar cerul avea culoarea cernelii de India. — Pe-asta nu ți-o pot spune. Trebuie să vorbesc cu Osaki Uemon, aici, la palisadă. Spune-i doar atât. — Prieten sau dușman? — Prieten, bineînțeles! Crezi că un inamic ar fi putut ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să-și croiască, maiestuos, drum prin cetate. Cu acea ocazie, Însă, călăreții fură lăsați În grupuri mici, de câte doi sau trei; În fața și În spatele lor erau plasați pedestrași; flamurile rămăseseră Împăturite, iar armele de foc, ascunse. În acea noapte cețoasă de primăvară din Luna a Treia, orășenii se Întorceau să privească și se Întrebau ce se Întâmpla, dar nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că asistau la o plecare pe front. La doar trei leghe depărtare de Ogaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
iluziile consumate „într-o gară mică”, fie că se urmărește evoluția spre psihoză a unei mame ce și-a pierdut copilul, textele suferă de o oarecare inconsistență. Vag, rămâne totuși impresia de dispersare a vieții din cauza neîmplinirilor, într-o atmoferă cețoasă, ce învăluie existențe dezarticulate. Dacă traducerile (din Alphonse Daudet, Paul Heyse) au fost doar o preocupare de tinerețe, comentariul de artă plastică este o constantă a activității lui A. În afara cronicilor de expoziție din periodice, în bibliografia sa figurează titlurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285252_a_286581]
-
sunt strălucirea, agresivitatea, pozitivitatea, optimismul etc. În opoziție cu el, principiul yin este realizat pe pământ. El e principiul negativ (nu În sensul rău) sau feminin - se află În tot ce este pasiv, rece, moale, ud, Întunecat, secret, misterios, vag, cețos și liniștit. El simbolizează Întunericul, apa, noaptea, luna, pământul, feminitatea, nemișcarea, interiorul, prudența, inactivitatea, melancolia etc. Caracteristicile lui sunt Întunecimea, cumpătarea, negarea, pasivitatea, pesimismul etc. Prin eterna cuplare a lui yin cu yang au apărut și vor apărea toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
pe retină și ne permite să vedem bine. Pe măsură ce Înaintăm În vârstă, cristalinul crește și Începe să acumuleze țesuturi cicatrizate, numite cataracte. Această acumulare de cataracte atrage apa și duce la o umflare a cristalinului. Ca urmare, cristalinul devine opac, cețos, iar În mijlocul câmpului vizual apar puncte negre. În consecință, lumina nu mai poate pătrunde prin el așa cum ar trebui, chiar dacă purtăm lentile corectoare. Întâi vine diminuarea vederii, mai ales noaptea. În cele din urmă, se poate instala orbirea. Procesul se
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
lucrurile merg într-o direcție greșită (procentul a coborât după noiembrie 2014 la undeva la sub 70%) și aproape 80% dintre absolvenții de liceu își văd viitorul în emigrație, undeva departe de locul în care sunt acum, într-un viitor cețos, fără determinări concrete. Sunt doar o parte din reperele unei stări de anomie sau crize de identitate pe care le resimțim în multe dintre judecățile pe care le facem. Mai multe memorii ale trecutului Maurice Halbwachs scrie că memoria colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
oamenilor. Aceștia vor fi folosiți cel mult drept consultanți. Totul va fi convențional. Eveni mentele nu vor mai fi "filosoficește prezentabile", ca pe vremea lui Hegel. Vom deveni niște proletari ai empiricului. Dar granița cu realitatea va fi în continuare cețoasă, fantomatică. Antropologia se va rescrie pe măsură ce se va schimba obiectul de studiu, acesta devenind un specificum empiric. Mult mai pertinentă ar fi o filosofie a muștei, împreună cu una a celui mai recent aparat de prins muște, care va avea un
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
iar intensitatea creionării moral-psiholo gice, exersate de Lodge, se focalizează, aproape exclusiv, pe el. Prozatorul post-victorian se transformă astfel într-un personaj credibil, demn de toată atenția. Pe undeva însă, am convingerea că personajul în cauză exista deja în zonele cețoase ale istoriei, meritul lui David Lodge fiind, prepon derent, acela de a-l scoate la lumină. Principalul lucru care trebuie subliniat în legătură cu "eroul" (istoric și literar) H. G. Wells este liberalismul său radical. Scriitorul reprezintă un prototip al acestei direcții ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu panoramă” observăm cât de bine speculează artistul artificiile materiale ale tehnicii, reușind cu ajutorul câtorva semne să ne figureze coroana copacilor, trunchiul, iarba, pământul. Prin inciziile mai adânci sau mai înalte, „bărbile” rezultate adună cerneala în jurul lor formând o linie „cețoasă” (Fig. 30). Acest efect îl regăsim în semnele gravate care delimitează forma trunchiului copacilor și în desișul coroanelor copacilor care se suprapun. Detaliile materiale sunt de data aceasta sugerate, și nu redate (frunzele, scoarța, iarba) (Fig. 31). Dacă în aquaforte
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
de amintirile din copilărie (aici își face loc o nostalgie călduță și asumată): "Mă uitam cu jind la vremea prunciei cum treceau aiurea căruțele cu țigani; se duceau în susul Mureșului, spre defileu, nici nu-mi puteam imagina spre ce depărtări cețoase apucau dumnealor cu hărăbăraiele lor petecite." și de amintirile din armată - aici comicul de situație e la el acasă: "...tovarășul colonel Orădan Gheorghe, care s-a uitat la mai tînărul camarad de arme și i-a spus iritat următoarele cuvinte
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
gândeam în special la bătrâna von Sm., în stare de mizerie fiziologică... de ce m-a îndreptat prințesa (ce nu coborî din pat la sosirea mea) spre magazia de peste drum, spunând că o să-l găsesc pe fiul ei acolo? Prin noaptea cețoasă slab luminată de lună am traversat șoseaua plină de hârtoape până la baraca ce slujise drept depozit unei fabrici de cuie, acum închise. Am împins, făcând-o să scârțâie, poarta de fier, am făcut trei pași ușori. Se auzea un geamăt
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
continui?" Cel de al optulea volum ne va oferi răspunsul... Mai degrabă spectator decât erou al anilor ce se înșiruie, diaristul face, în fine, un vis, în una din ultimele zile ale lui 1996: Spre dimineață visat pe frate-meu, cețos, îngândurat, mă sfătuia să intru în partid. în care? Nici o speranță dacă nu mă înrolez. Pe urmă s-a așezat la pian și a cântat un menuet de Mozart." E soarta lucrurilor frumoase să se încheie cu muzică.
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
la modernitate mai mult în sensul filiației decât în cel al delimitării artistice. Dacă Levantul reprezintă, într-adevăr, o mostră uimitoare de intertextualizare, celelalte vârfuri ale creației sale, Nostalgia și Orbitor, cresc din humusul unui imaginar cu filoane bogate: "zona cețoasă a primei copilării" și "zona tulbure a visului". Aceste două zone, explorate pe întindere și în adâncime, sunt expuse - nu și parcurse - în prima parte a volumului de față. Bucureștiul meu (unul dintre prototextele romanului Orbitor), Arhitectura lu' pește, Colea
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
Năstase, vorbăreț altminteri și cînd trebuie și cînd nu. În privința declarației sale de avere, premierul s-a folosit de serviciile secretarului general al guvernului, supranumit de presă Michi {pagă. Acesta a anunțat că prim-ministrul și-a depus declarația, adăugînd cețos că declarația va fi prezentată public în perioada următoare. Premierul, care vorbește bucuros de ouăle sale de la Cornu, nu și-a găsit timp pînă în ultima zi cînd trebuiau înregistrate declarațiile să spună el însuși presei ce avere are. Dar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
Philip Kotler: 10 păcate capitale de marketing. Semne și soluții. Editura Codecs, București, 2004. 29,00/290 000 lei. Cimitirul Cărților Uitate Bestseller internațional în 2004, romanul a fost distins cu Prix du Meilleur. Povestea: Barcelona, 1945. Într-o dimineață cețoasă, proprietarul unui anticariat îl duce pe Daniel, fiul său, la Cimitirul Cărților Uitate. Conform obiceiului, copilul adoptă o carte, „Umbra vîntului“, de Julian Carax, pe care o citește imediat. Chiar de a doua zi, misterios, tot mai mulți oameni își
Agenda2005-33-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284086_a_285415]
-
demiurgică, fiindcă prin ea omul ajunge să se substituie creatorului, uzurpîndu-i virtuțile zămislitoare. În locul pietrei magice, alchimistul ne pune pe tipsie o îngăimare silnică de formule în doi peri, pe care le rostește apoi cu un ton arcanic, de tenebre cețoase. 2) Nu poți comenta un text alchimic dacă nu ești complicele lui, așezîndu-te într-o minimă afinitate cu orizontul problemelor, iar Radu Drăgan are această afinitate. Nu e vorba de a împărtăși premisele alchimiștilor, ci de a le împrumuta candoarea
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
lipsa de prestanță a bărbatului din fața lui, își găsise de lucru în joaca aceea stranie și lenevoasă, dar o joacă al cărei protagonist era o femeie străduindu-se să-și alunge într-un fel plictiseala. Privirea ei avea o tonalitate cețoasă, fără nici un luciu de gînd și fără nici o tresărire de umoare sufletească. Pur și simplu își privea detașată propria șuviță de păr, răsucind-o alene și oarecum într-o doară, ca atunci cînd, în momentele de plictis, cocoloșești din neatenție
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
James cu doi șerpi în mînă, cărora le taie capetele pentru a-i găti, la fel, îl vedem călăreț singuratic pe un drum ca o cărare pe spinarea calvițioasă a unui deal, o umbră, nimic mai mult. Adeseori un halou cețos învăluie imaginea unui pistolar nevrotic, impredictibil, curtenitor înainte de a ucide, într-o eroziune continuă cu un rîs nefiresc și plescăind din buze. Regizorul reușete să creeze acest climat de tensiune care vine și din așteptarea izbucnirii violenței amînate cu eufemisme
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele pământului: «Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme». Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai când scrie acest pasaj special al
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]