477 matches
-
aprindă lumina. Ce pierdere de vreme era totul! — Jackie? Pune și tu ceainicul la fiert, dacă tot ești acolo. Watson oftă. — Și de ce ziceai c-a murit ultimul tău sclav? — Lapte și două de zahăr, da? Bombănind, umplu la loc ceainicul și-l puse la fiert. Eu am făcut ultima dată, spuse ea Înapoi În sufragerie. E rândul tău să faci ceai. Agentul Rennie o privi uluit. — Dar o să pierd Începutul de la Emmerdale! — E pe casetă! Cum să pierzi Începutul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trist, apoi luă telefonul, Îl ținu o clipă la ureche, ascultându-l pe Logan care cerea să afle cine-l suna pe mobil. Apoi, calm, apăsă butonul roșu și Încheie convorbirea. Foarfeca ieși la iveală din sertarul de sus, de sub ceainic, iar lama sclipea În lumina rece de deasupra. Zâmbi În jos, către Jackie. Harșt, harșt, harșt. E timpul să o facem cum trebuie. Logan privi telefonul din mâna sa și Înjură. De parcă n-avea destule pe cap, mai trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că nu mai avem de nici unele și n-am ajuns încă la cumpărături, atâta tot. Mă duc într-o clipă. Beau întâi o ceașcă de ceai. Vrei și tu una? M-am uitat la el și i-am zâmbit punând ceainicul la fiert. Își împinsese ochelarii de citit pe creștetul capului, arătând, chiar mai mult decât de obicei, ca un profesor excentric. Sau așa cum ar trebui să arate unul. Avea sprâncenele ca niște smocuri zbârlite de o uimire permanentă: ondulându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Am avut doar o fracțiune de secundă la dispoziție ca s-o văd, înainte să se întoarcă rapid la Frosties sau Choco Flakes sau ce mic dejun îmbibat cu zahăr mânca el acolo. Am intrat în bucătărie, îndreptându-mă spre ceainicul de la fereastră. — Ce e? am zis. —Cum adică? Voiai să zici ceva? Preț de o clipă, îngrozitoare clipă, aș zice, am crezut că vrei să îmi dai bună dimineața. Am făcut o pauză ca să-i dau ocazia să-mi răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cât îmi face mama un sendviș -, iar el a intrat părând puțin deprimat. A sărutat-o pe mama în felul absent în care o face de obicei, apoi și-a trântit lucrurile pe masă și s-a dus să pună ceainicul pe foc. Mi-am dat seama că stilul ăsta o enervase - a aruncat cuțitul în vasul cu unt și apoi l-a trântit pe blat, mergând spre masă. Da, mersi, Charlie, mă simt un pic mai bine. Mulțumesc de-ntrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
niciodată să nu spun „alo?“ tăcerii aceleia robotizate - și zâmbeam pentru mine la gândul că aveam s-o văd peste douăsprezece ore ale zilei aceleia. Micul meu dejun era o cană rapidă cu ceai, mai degrabă încropit decât preparat, din ceainicul electric și micuțele pachete și cutii de pe tava de lângă șifonier, eventual însoțite, dacă aveam în mod deosebit chef să mă răsfăț, de un biscuit mititel și uscat, învelit în folie de plastic. Ritualul meu de curățare consta într-un duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
soarelui, așa cum făcuse ore În șir la centrul de detenție, Jim se asigură că mergeau spre nord. Trecură de ruinele fabricii de ceramică de la Chapei, ale cărei cuptoare aveau forma forturilor germane de la Tsingtao. Marca fabricii stătea lîngă poartă: un ceainic chinezesc Înalt de cîteva etaje, construit În Întregime din cărămizi verzi. În timpul războiului chino-japonez din 1937, fusese lovit de ghiulele, iar acum semăna cu un glob pămîntesc găurit. Mii de cărămizi migraseră de-a lungul cîmpurilor Înconjurătoare spre satele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
munți de farfurii și oale murdare, plus o Întreagă armată de bavețici, suzete și biberoane pe jumate goale. Un munte de rufe murdare trona În fața mașinii de spălat. —Cum adică n-o să se descurce? spuse Fi, apăsând pe butonul de la ceainicul electric. A rugat-o cineva să aibă grijă de vreun bebeluș? Nu chiar, răspunse Ruby cu falsă nonșalanță și un zâmbet plutindu-i pe buze. De fapt, e gravidă. Da, sigur, râse Fi cu jumătate de gură. — Nu, pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dimineață arătau perfect. După ce i-a mulțumit din belșug lui Ruby că a venit, a insistat să-i facă cafea. Și a dispărut În bucătăria pentru personal. Când s-a Întors, ducea o tavă cu cafea proaspăt făcută Într-un ceainic roz cu aplicații aurii extrem de drăguț, făcut din porțelan. Ceștile, farfuriuțele și laitiera erau din același set și aranjate perfect pe o farfurie pe care, deasupra unui șervețel, tronau biscuiți. Din spatele biroului ei, pe care se aflau un blocnotes, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sperăm că ai dreptate, zâmbi Ruby, strângând-o Încă o dată În brațe. Până spre prânz lucrurile Începură să se liniștească În magazin și Ruby a decis să intre În bucătărie pentru a-și face o ceașcă de ceai. Cât timp ceainicul era pe foc, luă o pungă de chipsuri de pe raft. Avea să iasă pentru un sandvici mai Încolo, după ce se va fi Întors Chanel. Tocmai deschidea punga, când și-a dat seama că o cam strângeau pantalonii. Privi În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să se distreze. Duminicile, se dădeau jos din pat cu greu pe la ora două și de-obicei făceau plimbări lungi pe malul râului, prin Richmond. Astăzi, În loc de Richmond se plimbau prin Kew Gardens. În vreme ce Ruby turna Earl Grey dintr-un ceainic drăguț de porțelan, Îi explica lui Sam că prăjiturile Maids of Honour erau niște tarte mici cu cremă făcute special pentru Henry al VII-lea. Se pare că i-au plăcut atât de mult, Încât l-a băgat la Închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de când s-au născut, dar a trebuit să renunț la facultate și nu mi-a fost deloc ușor. Chiar nu știu cum faci față! —Asta zice și mama. Ascultă, zise Ruby, ai chef să bei un ceai? Tocmai mă pregăteam să pun ceainicul pe foc. Mi-ar plăcea tare mult, spuse ea. Ruby Îi spuse lui Chanel s-o strige dacă venea vreun client și dispăru În bucătărie. Când ieși de-acolo cu o tavă cu ceai, Chanel Încă se mai juca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aseară la telefon. Ce e? — Stai să fac niște cafea, spuse ea. El Își târî bagajul până pe hol și Închise ușa de la intrare În urma lui. —Ruby, vorbește. Mă simt intimidat. Am făcut ceva greșit? Ea stătea la chiuvetă și umplea ceainicul cu apă. Nu știu de unde să Încep. —Cu Începutul. Apăsă pe butonul de la ceainic și Îi dădu hârtia pe care o furase. — Aruncă o privire pe asta. —Ce e? — Citește-o. Suferea clar de diferența de fus orar și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
târî bagajul până pe hol și Închise ușa de la intrare În urma lui. —Ruby, vorbește. Mă simt intimidat. Am făcut ceva greșit? Ea stătea la chiuvetă și umplea ceainicul cu apă. Nu știu de unde să Încep. —Cu Începutul. Apăsă pe butonul de la ceainic și Îi dădu hârtia pe care o furase. — Aruncă o privire pe asta. —Ce e? — Citește-o. Suferea clar de diferența de fus orar și nu prea putea să se concentreze. Da, păi ăsta e un formular pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la New York numai că nu pot vorbi despre asta acum. Ce treabă? Doar treabă, OK? Nu, nu e deloc OK, replică ea. Dacă nu te vedeai cu nimeni În New York, atunci ce făceai acolo? Își dădu seama că apa din ceainic fiersese și butonul Îl oprise automat. În loc de răspuns, Sam se sterșe la ochi cu mâna: Îmi pare rău. Îmi pare foarte foarte rău. Încercă s-o ia În brațe, dar ea Îl respinse. Fie că mă crezi, fie că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de suc lăsată acolo de unul dintre copii. Îl pierduse pe Sam și acuma era pe cale să-și piardă și afacerea, probabil. Îndoi cutia În pumn și simți cum lacrimile Îi veneau În ochi. Se târî până În bucătărie și puse ceainicul la fiert. În timp ce aștepta să fiarbă, sună la spital ca să afle cum Îi mai era lui Ivan. Îi luă secole să dea de cineva care chiar știa situația lui. Când a dat În sfârșit de o asistentă care știa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Probabil că o să vrea mereu să facă asta. Dar pot să trăiesc cu asta. —Poți? Da, așa-i mătușica ta - e fericită când are de schimbat un bărbat. Asta era Ronnie. Se Îndreptă spre chiuvetă și a Început să umple ceainicul cu apă. — Știi ce, Ronnie? Cred că ai dreptate. Poate că Îmi place să ajut bărbații din viața mea. Dar se pare că funcționează bine. Ne ducem la un grup de terapie pentru cupluri În situația noastră și Nigel crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
crezi că venirea pe lume a micuțului Sigmund o să schimbe asta În vreun fel. Ruby zâmbi. Știu că n-o s-o schimbe. Te iubesc. —Și eu pe tine. Ronnie o pupă pe fiica sa pe frunte. Exact atunci butonul de la ceainic sări. —Stai acolo unde ești, spuse Ruby, fac eu cafeaua. După numai câțiva pași simți că Începe să alunece pe podea. Se Întinse ca să se țină de blatul de la masă, dar nu reuși să ajungă la el. De vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cină, care ne lăsase să sfârșim așa. Totul era acolo, dar mai mic, bineînțeles, văzut parcă de la capătul greșit al unui telescop. Era totul precis, pozele cu starurile de cinema și cu familia regală deasupra locului unde fusese patul Annei, ceainicul pe sobă, prosopul de bucătărie atârnat lângă chiuvetă. Otto avusese suficient timp ca să se ocupe de toate înainte de a muri. Și totul era greșit. Era tot atât de greșit pe cât de adevărate erau amintirile mele din toți acei ani, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ascult vorbind, dar ce te face să crezi că dacă vei Înceta pentru câteva clipe să vorbești, vei Înceta să exiști? Iar el tăcuse ca un copil pe care Îl dojenise maică-sa. După vreun sfert de oră În care ceainicul nici nu Începuse măcar să fiarbă, cu toate că Își amintise de două ori să-l fixeze mai bine În priză, realiză În sfârșit că fără curent n-avea cum să-și facă nici o cafea. Așa că se băgă, complet Îmbrăcat, sub plapuma groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
posibil. Fima se oferi atunci să lase garanție buletinul de identitate și să treacă În dimineața următoare să plătească datoria și să-l recupereze. Dar buletinul nu era În nici unul din buzunare: sâmbătă sau la sfârșitul săptămânii trecute, cumpărase un ceainic electric În locul celui care se arsese și Întrucât nu avusese destui bani la el, lăsase garanție buletinul În magazinul de articole electrice, uitând să-l ia Înapoi. Sau poate că Îl lăsase la librăria lui Steimatsky? În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dement. Ei, În noaptea următoare a venit unul și mai isteț și a scris: FRIEDRICH NIETZSCHE A MURIT - SEMNAT DUMNEZEU. Stai o clipă, că n-am terminat. Dă-mi voie să-ți explic unde e poanta, dar Între timp pune ceainicul pe foc și toarnă-i, te rog, tatălui tău o picătură minusculă din Cointreau-ul acela pe care ți l-am dăruit săptămâna trecută. Apropo, a cam venit vremea să văruiești ruina asta, Fimucika. Înainte să pună stăpânire pe ea spiritele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ciorapului. Și Închise cu grijă ușa dulăpiorului de sub chiuvetă, ca să nu sperie creatura. După care se ridică icnind și hotărî să amâne treburile casnice pentru altă dată, Întrucât nu erau doar una sau două și păreau nedrept de Împovărătoare. Aprinse ceainicul electric ca să-și facă o cafea, potrivi radioul pe un post cu muzică, nimerind exact peste Recviemul lui Fauré, ale cărui prime note tragice Îl făcură pe Fima să se ducă la fereastră și să privească timp Îndelungat În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Recviemul lui Fauré se termină, iar după el urmară Dansurile polovtiene de Borodin, care lui Fima nu-i plăceau. Lumina din ce În ce mai strălucitoare Îi ardea ochii. Închise geamul și Începu să caute un pulover, dar Întârzie și nu mai putu salva ceainicul electric, care fiersese prea mult pe uscat și acum mirosea a fum și cauciuc ars. Fima avea de ales Între a-l lăsa la reparat În drum spre serviciu sau a cumpăra unul nou. Problema ta, amice, Își spuse. Mestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spălă farfuriile și ceștile. Când ajunse la tigaie și trebui să frece resturile uleioase de prăjeli vechi, Își pierdu răbdarea și hotărî că tigaia avea să aștepte, Împreună cu restul vaselor, până a doua zi. Nu-și putea face ceai, pentru că ceainicul se arsese dimineață, În timp ce el se concentra asupra abisurilor evoluției și căuta un numitor comun. Se duse să facă pipi, dar pe la mijloc Își pierdu răbdarea și trase apa, ca să Încurajeze vezica leneșă. Pierdu și de astă dată Întrecerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]