497 matches
-
o garanție mai mare decât un Rover". În această formă entimematică se ascunde, implicit, un raționament disjunctiv-categoric: Sau Rover, sau Hyundai Dacă achiziționezi Hyundai, atunci ai garanție mare Dacă achiziționezi Rover, atunci nu ai garanție (mai mare decât a unui ceainic) Vrei garanție mare Deci Hyundai Formal, dacă disjuncția ar fi exclusivă, raționamentul este corect. Însă, în acest caz, disjuncția nu este exclusivă, existând, în plus, și posibilitatea terțului (o altă marcă de mașină). Utilizarea publicității comparative este uneori riscantă, mai
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
sperăm că o să fiu mai slabă decât sunt acum, pentru că urmez un soi de dietă. Pe de altă parte, când nu țin eu dietă? Acum. Unde rămăsesem? A, da. New York și Geoff. Am fost la New York și înapoi. Cu un ceainic în mână. De sute de ori. Spuneam „ceai/cafea“. De mii de ori. Și ocazional împiedicam oameni beți să deschidă ușile avionului. Toate astea în numele dragostei. Sau al prostiei, de fapt. Vedeți, într-o zi m-am hotărât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai vine uneori în călătorii cu mine și stă cu mine la hotel. Îi place în mod deosebit New York-ul și doarme în celălalt pat din camera mea. Are un adevărat talent să mă trezească la ora trei noaptea, punând ceainicul pe foc. Îl aud fluierând în colțul camerei și de fiecare dată mă trezesc speriată. De fiecare dată se uită uimită la mine și mă întreabă: „Nu te-am trezit, nu? Doar că acum e ora opt în Irlanda“. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-l privește pe Tim. Pentru că sugestiile lui Tim nu sunt niciodată grozave. Mereu spune ceva de genul „Vin la tine și vedem ce facem mai încolo“. Dar niciodată nu facem ceva mai încolo. Pentru că atunci când vine la mine, mama pune ceainicul pe foc și în principiu nu facem nimic. Pentru că mama îl atrage mereu într-o conversație despre castele vechi irlandeze, plante, George Bush, trafic sau orice altceva. Să nu cumva să mă credeți vreo cârcotașă. Poate par așa, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și Tai An s-au mutat În strada Cerrito, purtați pe roatele și adăpostiți de coșurile unor trăsuri; Nemirovsky a folosit banii primiți pentru asigurare pentru a Înființa Compania Focurilor de Artificii; Fang She, liniștit ca o nesfârșită salbă de ceainice Întru totul asemenea, a rămas În coșmelia din scânduri de lângă salcia solitară. Nu am Încălcat cele treizeci și nouă de legi ale adevărului, admițând că pojarul fusese stins, dar numai un costisitor recipient plin ochi cu apă de ploaie ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era niciodată acasă la ora asta. Totuși sfânta patroană a cauzelor pierdute era, cu siguranță, pe recepție 24 de ore din 24, pentru că, nu numai că vecinul era acasă, dar își și aminti că ținea cheia ei de rezervă în ceainicul în formă de pisică. De cum intră, se băgă direct sub plapumă și, cu un fel de masochism, încercă să rememoreze cuvintele pe care le folosise Laurence în scrisoarea de adio. Dar nu-i venea în minte nici unul. În schimb, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
antropicului în cosmos. Epura insolitei simbioze chanoyu-zen este surprinsă în întreaga ei splendoare de unul dintre cei mai cunoscuți filosofi japonezi moderni, D. T. Suzuki, în eseul intitulat "Pictura, meșteșugul săbiilor, ceremonia ceaiului": "Acum, ascultăm sunetul apei care fierbe în ceainic [...]. Sunetul nu aparține, propriu-zis, apei, ci vine de la ceainicul greu de fier, fiind asimilat, de cunoscător, adierii care străbate crângul de pini. Astfel, liniștea încăperii sporește, omului părându-i că se găsește singur într-o colibă din munți, unde norul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în întreaga ei splendoare de unul dintre cei mai cunoscuți filosofi japonezi moderni, D. T. Suzuki, în eseul intitulat "Pictura, meșteșugul săbiilor, ceremonia ceaiului": "Acum, ascultăm sunetul apei care fierbe în ceainic [...]. Sunetul nu aparține, propriu-zis, apei, ci vine de la ceainicul greu de fier, fiind asimilat, de cunoscător, adierii care străbate crângul de pini. Astfel, liniștea încăperii sporește, omului părându-i că se găsește singur într-o colibă din munți, unde norul alb și muzica pinilor sunt singurii oaspeți care aduc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Deși construite și mobilate, în mare parte, în stil occidental, cu parchet, canapele și mobilier greu, casele păstrează invariabil o cameră în stil japonez, cu podea din tatami, uși glisante și, mult mai rar, ro sau apertura din podea, destinată ceainicului utilizat în ceremonia ceaiului. Astfel, în pofida cosmopolitismului asumat, insularii par a-și fi păstrat, ascunsă în însăși fibra intimă a locuinței, un element al tradiției, după cum trupul funcționarului de firmă îmbrăcat în costum nu găsește deloc nefirească poziția formală a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ceremonie a ceaiului, unde fiecare gest și fiecare plasare a obiectelor în spațiu sunt calculate la milimetru, aflu de la profesoara mea, cu aceeași stupoare care nu vrea să intre în rutină, că genunchii practicantului așezat, bineînțeles, în poziția tradițională, în fața ceainicului trebuie rânduiți chiar la marginea liniei acoperite cu stofă ce separă dreptunghiurile de tatami, dar că eu, având în vedere lungimea picioarelor mele, pot să mă așez și mai în spate. O, dați-mi gâtul hepburnian, dacă trebuie, dacă aceasta
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oferite în boluri chinezești, pătrățele de ciocolată elvețiană învelite în poleială portocalie, fructe, frunzulițe de ceai verde, pentru cei cu gusturi și mai alese, oferite într-o cutiuță înaltă de tablă bine închisă, spre a nu-și pierde parfumul, alături de ceainicul cu apă fiartă. Toate bunătățile acestea nu erau pentru bătrâna doamnă Marga Pop, ci pentru ceilalți, ea prefera citronadele, siropurile, vinul îndoit cu apă și îndulcit cu miere și încă alte delicatesuri pe care nu le pregătea celorlalți. În parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
soarelui, așa cum făcuse ore În șir la centrul de detenție, Jim se asigură că mergeau spre nord. Trecură de ruinele fabricii de ceramică de la Chapei, ale cărei cuptoare aveau forma forturilor germane de la Tsingtao. Marca fabricii stătea lîngă poartă: un ceainic chinezesc Înalt de cîteva etaje, construit În Întregime din cărămizi verzi. În timpul războiului chino-japonez din 1937, fusese lovit de ghiulele, iar acum semăna cu un glob pămîntesc găurit. Mii de cărămizi migraseră de-a lungul cîmpurilor Înconjurătoare spre satele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa mea de scris, regăsesc mucurile de țigări lăsate cu douăzeci de zile în urmă. Pe o coală de hârtie, o frază neisprăvită urmată de alta la fel, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
soția lui. Nu era de mirare că Reilly devenise o asemenea epavă. Apoi ușa se închise în urma lor și domnul Levy simți brusc că i se face greață. În dormitor era un miros de ceai stătut care îi amintea de ceainicul pe care Leon Levy îl avea mereu lângă cotul său, un ceainic de porțelan, puțin crăpat, în fundul căruia era întotdeauna o rămășiță de frunze fierte. Se duse la fereastră și trase jaluzelele, dar când se uită afară ochii lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Apoi ușa se închise în urma lor și domnul Levy simți brusc că i se face greață. În dormitor era un miros de ceai stătut care îi amintea de ceainicul pe care Leon Levy îl avea mereu lângă cotul său, un ceainic de porțelan, puțin crăpat, în fundul căruia era întotdeauna o rămășiță de frunze fierte. Se duse la fereastră și trase jaluzelele, dar când se uită afară ochii lui îi întâlniră pe cei ai domnișoarei Annie care se uita spre el prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Darren se ațintiră asupra ușii deschise de la bucătărie și apoi din nou asupra lui Logan. — Darren, se auzi iarăși vocea femeii. Ce ne facem? Umerii tânărului se lăsară În jos. — E-n ordine, mamă, zise el. De ce nu pui tu ceainicul pe foc? Se dădu Înapoi și-i lăsă Înăuntru pe Logan și pe polițistă. — În mijlocul podelei din camera de zi era un moman de pungi de cumpărături. Logan deschise una și găsi Înăuntru haine nou-nouțe pentru un copil mic. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
idee cât e ceasul? — Îhî. Și-acum deschide până nu se răcește porcăria asta. Se așezară la masa din bucătărie, cu Logan revenind Încet la viață, iar Miller servindu-se din conținutul dulapurilor, În vreme ce pe foc fâsâia și se clătina ceainicul. — Ai niște cafea ca lumea? Îl Întrebă, trântind un set de uși și trecând la următorul. — Nu. Doar nes. Miller oftă și clătină din cap. — Locul ăsta afurisit e ca o țară din lumea a treia. Nu contează. Mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nerăbdător ca și noi să plece din ploaie. Mergem Înăuntru, domnule Nicholson? Să știți, e totul bine și uscat la noi la secție. Putem să vă ducem Într-acolo. După două minute, stăteau Într-o bucătărie mică și verde, ascultând ceainicul care fierbea. Pe dinăuntru, era o casă destul de drăguță, asta dacă nu te deranja să te Împiedici de cineva. Pereții erau acoperiți cu tapet cu model, margini și frize, covoare oliv scumpe, picturi mari În ulei, produse În masă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de metal În urechi cât să declanșeze toate detectoarele de metal de acolo și până-n Dundee. Ați decorat-o singur, nu-i așa? Nicholson murmură ceva despre soția sa care ar fi ținut morțiș la aspectul acela. Totul era asortat: ceainic, prăjitor de pâine, blender, suprafețe și cuptor. Toate verzi. Până și linoleumul era verde. Parcă se aflau Într-o mlaștină imensă. Cele două plase stăteau pe masă. — Ne uităm Înăuntru, domnule Nicholson? Logan le deschise și fu surprins să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mamei sale, apoi pășiră delicat peste afecțiunea mentală și peste moartea doamnei Hoitar Senior, Dumnezeu s-o odihnească. Nu era nimic acolo să nu aibă Logan la dosar, așa că-și petrecu timpul bând un ceai deosebit de tare, turnat dintr-un ceainic maroniu crăpat. Și numărând florile de pe tapet. Și fundele de mătase albastră. Dintre dungile roz. Doar când Miller ajunse la subiectul Lorna Henderson, fata moartă din adăpostul numărul doi, Logan deveni din nou atent. Numai că, oricât ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bun, Miller nu scoase mai multe decât reușise inspectorul Insch. Subiectul În sine Îl făcea pe Hoitar să fie nervos. Agitat. Nu era bine. Erau lucrurile lui moarte. I le luau. — Hai, Bernard, spuse polițista În haine simple, mânuind iar ceainicul. Nu e cazul să te agiți, nu? — Lucrurile mele. Îmi fură lucrurile mele! Sări În picioare, aruncând cu zgomot pe podea o farfurie cu ciocolățele digestive. O pereche de ochi sălbatici Îl țintuiră pe Logan. — Ești polițist! Îmi fură lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Oamenii se pot Îmbolnăvi de la ele. Ca și mama ta. Mai ții minte? Hoitar Își fixă privirea. Dinții i se Încleștară. Își apăsa pumnii cu putere pe frunte. — Vreau să merg acasă! Sunt lucrurile mele! Polițista cea masivă lăsă jos ceainicul și scoase sunete calmante, de parcă omul cel mizer și agitat era un copilaș cu un genunchi julit. — Sssst, ssssst, spuse ea, atingând brațul Hoitarului cu o mână dolofană acoperită de inele. E-n regulă. Totul o să fie bine. O să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mult decât o caravană glorioasă, o cutie albă dreptunghiulară, murdară, pe exteriorul căreia era scris „POLIȚIA GRAMPIANĂ“ și cu o cameră de interogatoriu mică, despărțită În interior. Restul spațiului era ocupat de două birouri, un cuptor cu microunde și un ceainic. Acesta din urmă era În funcțiune În permanență, umplând camera dătătoare de calustrofobie cu nori denși de abur alb. Echipele de căutare nu prea aveau succes, iar zăpada Înghițea Înfometată dovezile care existau, iar vântul mătura parcul, umplând fiecare scobitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ușă, primind cât un val de aer rece În rinichi de fiecare dată când chestia se deschidea și un alt trup Înghețat se Împleticea Înăuntru, tropăind ca să-și curețe picioarele de zăpadă pe covor și privind cu poftă spre ceainic. Tasta În continuare la un laptop, o listă a delincvenților sexuali din oraș derulându-i-se În fața ochilor. Dacă aveau noroc, găseau pe cineva care să locuiască sufient de aproape de parc cât să facă din acesta un teren activ pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nasul ca o cireașă, obrajii ca merele și cu buzele ca două fâșii subțiri de ficat vinețiu. Insch Își luă privirea de la Logan pentru a trece asupra lui Watson, pentru ca apoi să revină. Igonrând privirea inspectorului, cuprinse cu mâinile Înmănușate ceainicul, furând de la acesta cât de multă căldură putu. — Trebuie să fie ceva, spuse Logan, privind cu atenție harta, lovindu-și din nou dinții de sus cu markerul albastru, ceva ce nu vedem noi. Un motiv pentru care copilul acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]