612 matches
-
un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții." (pp. 154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă, mi se pare acest cearcăn de melancolie. Sub unghiul moale al unei anumite priviri, visurile "detracate" ale fostului adolescent devin aproape suave, ca și la oniricul Leonid Dimov. Cu o percepție vizuală neobișnuită, poetul se va vedea învăluit într-o lumină "albă, rece, sfâșietoare"; și
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții." (pp. 154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă, mi se pare acest cearcăn de melancolie. Sub unghiul moale al unei anumite priviri, visurile "detracate" ale fostului adolescent devin aproape suave, ca și la oniricul Leonid Dimov. Cu o percepție vizuală neobișnuită, poetul se va vedea învăluit într-o lumină "albă, rece, sfâșietoare"; și
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Care e oare identitatea ventrilocă a lui Octavian Paler?" Nu știm ce se ascunde în spatele măștii lui Octavian Paler, dacă se ascunde ceva; știm însă cu siguranță ce se vede pe figura tânărului procuror de la Cluj: nici un rid reflexiv, nici un cearcăn meditativ, doar siguranța de sine a mediocrității resentimentare, care dă încă o dată - vorba autorului - "cu nuca-n baltă". Câteva pagini mai încolo, Adrian Costache semnează un doct studiu cu titlul Despre prostie în înțeles criticist. Dacă există. Mai încape îndoiala
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
pe cărți poștale care nu vor ajunge la timp niciodată, care a inventat un avion care nu a zburat niciodată... Fotografia singurei femei care a trăit într-o țară înghețată visează și acum în dialectul vânturilor potrivnice. SALSA Plângeai. Aveai cearcăne potrivite, cusute din perdelele sfâșiate de vântul pe care băștinașii îl botezaseră Geronimo. Voiai să-mi spui ceva, dar printre regrete s-a strecurat în așternut și pisica. Apoi, tobele, trompetele și maracasele de pe țărm, - orchestrele de scoici, pulpe bronzate
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
Sâmbătă ore multe histeric prin alcooluri Azi până-n prânz umflat de alcooluri Mâine și-n toate zilele nu voi ieși oare din moarte? și de-abia Tabla de materii e sătulă de scrisul încâlcit al practicilor letale Vistierul cu mari cearcăne cu auzul însângerat de socoteli eronate Și de-abia e șapte dimineața și de-abia luni de august Pe malul crișului mierle o mulțime și alte păsări mici Se produc într-o veselie artistică Trec pe străzi privind doar în
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
noi două am devenit, daca nu prietene, cel putin amice. Și nu pot să pricep de ce te ferești de mine. Patria mea e trupul hîrbuit al bunicii, pîndit de muscatele negre, patria mea sînt oasele bunicului meu, patria mea sînt cearcănele surorii mele, întinse pînă spre cer, spre milă lui Dumnezeu. Patria mea sînt merii, perii și nucii din curtea în care n-am mai călcat de ani buni. Patria mea e vulpea asta năpîrlita care scheaună zi și noapte în
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
și haine vechi. Pe terasă, la o masă de-afară, bea o bere Flaviu. Și el poartă barbă, însă e îmbrăcat mult mai îngrijit decît Lazăr, deși paltonul lung, negru, chica netunsă și fața de călugăr, cu obrajii supți și cearcăne cît pumnul sub ochi, îl fac să semene mult cu primul. Flaviu locuiește în comuna Pantelimon. Sosește dimineața în oraș și pleacă noaptea acasă. Prin București, frecventează diverse medii subțiri, poate fi întîlnit la cenacluri, ori în braseria Cinematecii. A
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
dacă Aubrey e neconvingător în travestiul său feminin, la fel de neconvingător e, tot noaptea - în acea ultimă "noapte de catifea și de plumb" în care îl întîlnește naratorul - și ca bărbat, cu pudră albastră pe față, cu buzele spoite violet, cu cearcăne negre trase în jurul ochilor, cu o pulbere de aur presărată pe păr: "... acum mi se părea că ființa ce mă tîra cu ea în umbră nu era un bărbat.... Trăsăturile feței sale prelungi se ascuțiseră, de la albastrul fraged de floare
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
tema și orizontul. Volumul Conștiința de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivității e eliptic de două din cele patru repere: nu are orizont de interpretare, dată fiind plierea smerită pe convențiile disciplinei. Apoi vocea autorului e ca inexistentă, nici un cearcăn de tresărire personală neputînd fi depistat în curgerea placidă a cuvintelor. Vlad Ionuț- Tătaru împrumută o mască pe care o poartă cu aplomb, ca într-o piesă de kabuki fenomenologic. Sufocată de somptuozitatea clișeelor, persoana eseistului dispare în spatele paravanului lexical
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
din casă Domnului bărbatul îndrăgostit viu și mort laolaltă sfera de cristal a nebuniei Horatio, câine, bun rămas acum și pentru multă vreme - Aleluia! Nu te teme Trufia verii trece-n umilință ai vrea să-i lași întreaga povară pe cearcănul frunzei, răbdarea, dar penița divină altfel a decis Pământul nevăzut tine-n palme cerul cel nou stele cu spini, fără număr limbile moarte-ale fricii dar eu cea văzută de cealalta ființă mă tem chiar la ceasul în care aud geamătul
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
divină o simplă butonare și ochiul de cristal așterne un munte plin cu zăpadă peste cearșafuri și mingi, castel mici de nisip sub șolzi albăstrui "ca calmă și cioplita-i moartea" gata, doar ai clipit, si e iarnă umbră șterge cearcănele bucuriei pe-obrajii încinși mai poți zgâria magice semne că pe-o bucată de gheață de râsul meu stai gata să te-ntuneci Un singur supliciu Atentă la amănunt, la grimasa, vechea ta meserie ochiul ce plânge sau râde, nu
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
4 Un zid urlă cum un deget strivit dar nu-l aude nimeni. Semn de carte Sinele cum un fascicul de raze care trecînd printr-o lupă incendiază hîrtia. Actualitîți Cripticul sughiț al ceții frontoane curgînd asemenea rîului pietruit cu cearcăne sună ca o trîmbiță osul feroce semințele vechilor seisme încolțesc exasperant de încet și nimeni nu-i nicăieri se preumblă guarzii tăcerii în mantii de-asfalt și nimeni nu-i nicăieri pescarii își aruncă undițele-n meschinul abis al întîmplărilor
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
a fost dat să te-aud Și-a crescut din mine-un dud Cu dudele negre, mari Cît gura de la pahar Cu dudele albe, dulci Cît perna unde îți culci Capul cu ochii deschiși În spaima zorilor stinși Ochii cu cearcăne largi În care lacrima-ți spargi În bucăți limpezi și grele Ca să speli dudele mele Prelinse pe dușumele...
Mă uit toamna în lumină... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9227_a_10552]
-
proaspătă ce s-a ivit alături parcă din vechi ezitări și rugăciuni potrivite - neapărat într-o zi cu soare... marioneta rămâne un pumn de câlți morții nu sunt decât niște păpuși: sufletul și voința lor în noi se luptă cu cearcănele cât ștreangul nu privi înapoi înspre mine aripile ți le-ai răsădit în umerii ei aproape transparenți sub plete castanii de basm - cortina se lasă ca giulgiul peste scenarii închipuiri o! dragoste o! singurătate nimeni în afară de mine nu intră în
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
Somnolențe Din curtea spitalului - o clădire interbelică ruină aproape se vede turla unei biserici prin alei se plimbă bolnavii tăcuți salonul numărul opt este deschis tuturor întâmplărilor un copil geme în somn și noaptea se înmulțește la geamuri sora cu cearcăne verzi nu mai are seringi dacă vrei te poți întoarce în sinele tău acum că anotimpul nu se mai lasă sedus de culori nu-ți mai pasă Chenar de searî E o seară a virgulei ce va urma nu se
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
șuierat prelung din nopțile copilăriei mele cu regina nopții și cu gust de lubeniță vara. Azi după ce am trecut rîul și m-am întors în mica mea grădină am aflat pe drum o oglindă. Tu te-ai privit îndelung în cearcănul ei și ai rostit rar, solemn și cu bucurie: Uite, acum, am iar douăzeci de ani. Și cînd mă rog am iar șapte ani și uneori o sută. Restul e taină." Scrisoare I înaintez prin pădurea cu feciorelnicii tei, cu
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
fi avut de stat acolo, pentru o sută cincizeci de șilingi. Mai apoi, cînd își putu permite răgazul să-și ia seama ce fel de instinct sinucigaș o îndreptase spre tipul ăla, descoperi că avea aceeași uitătură pervers-lenevoasă marcată de cearcănele premature ale tuturor viciilor și același aer dezabuzat ca Remus. La început nu-i trecuse prin cap asemănarea, bucurîndu-se poate, în naivitatea imbecilă care-i luase mințile, că făcuse o afacere bună: pe lîngă pat se alesese și cu protecția
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
fie milă de mine ci doar de fisura din zid cum e să trăiești fără mare zac în patul străin și aflu că oasele mele adoră o piatră suavă prin care pulsează lumina la fel ca o inimă Eșafod Sub cearcăne încă o pereche de ochi încă o pereche de lacrimi Când cumpăna zilei o trec umbra-mi se întoarce înlăuntru Acolo iluzia limitei șterge ca pe un suflu dinadins regăsit Măștile trec prin orașul haotic un clovn și un rege
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
lui translucidă, așteptând, neliniștită. Să ne întâlnim, la urma urmei, de ce nu? Poate așa să fi sunat în mintea ei acceptarea indiferentă. Nu povestea nimănui nimic din ceea ce se întâmpla la ea acasă, dar dimineața venea de multe ori cu cearcăne adânci și cu ochii roșii, uneori și cu vînătăi. Ce au prins atunci ochii ei, orbiți de plictiseala eternă a biroului și de certurile nesfîrșite cu Petru? în însemnările făcute în caietul ascuns sub salteaua patului conjugal, nu se va
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
o femeie goală tristă vergură vestală bolnavă de poesie - vecinica epilepsie - la-nserare să-ngenunchi. Scrib/aed la curtea lor sângele nevăzător le punea la dezbrăcare reci odăjdii sclipitoare ferecând un ornic blând cu brățări și lănțișoare. Șlefuiam modern cu artă cearcăne cât marea-moartă împilându-l în idilă - a metaforei mantilă - șarpele/ aproapele bazileul-patriarhul via/oful golful ah-ul. Dar nu ei așteaptă fiul galopând prin basm pustiul. La icoana Preasfințitei fețele închipuite schimbă raze în răsfrângeri și transpar în plânsu-amar milostivii
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
ci trecură cu aspră delicatețe peste covor. chiar și costumele osteniseră și nu mai păreau atît de tăioase pe el ca afară. în camera din fund, unde era mereu răcoare, le lepădă și se întinse-n leagăn zgribulit, cu mari cearcăne la ochi și cute la gură. și-n timp ce se micșora și se-alinta, pe pîntece i se zburli iar părul, iar ghearele îi țîșniră din piciorușele mici - bun prilej să și le roadă pînă-adoarme, fără vise și surîzător
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
cracul pantalonului se sfâșiase, dar eram în sfârșit afară, relativ la adăpost sub bolta cerului amenințătoare și rece. Automat, am căutat din ochi Luna: se uita și ea țintă la mine, nemișcată, sinistră, alb-roșie dar tot mai lividă, cu un mare cearcăn înconjur. Mai târziu am aflat că din cauza blocurilor centrale prăbușite în primul minut, a norilor de praf și de moloz înălțați din Bucureștiul supus la cazne, hurducat, halucinat, Luna primise un halo sau chiar două, care o făceau și mai
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Ioana Crăciunescu Arbaleta Chiar vrei o arbaletă? Chiar vrei să treci printre icnetele - icrele mele cu o atât de violentă și scurtă viteză! Pentru vânatul sub apă ochii tăi sunt un banc mișcător de cearcăne pielea mea o meduză zburătoare ... Chiar vrei o arbaletă să treci cu o scurtă viteză prin pofta mea îndelung înotătoare?! Bătălie Iubitei mele Tin În acea noapte am pus ceasul să sune. A sunat o salvă de tun pentru o
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
palme în sfârșit era deja timpul de mult venise vremea lumea aplauda te rugau să ții un discurs să vorbești frumos să le mulțumești tu erai norocoasa favorita number one îngrijit îmbrăcată cu firele albe corect ascunse sub vopsea cu cearcăne și riduri corect ascunse sub fard da era și timpul ei de mult spuseseră asta de mult venise rândul tău maestrul de ceremonii zâmbea arătându-și toți dinții tu știai că în nici un caz nu trebuie să zâmbești cu partea
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
înscrie în cinstirea cuvenită. Iată un ton ce ni-l reamintește, în structura-i eliptică, sincopată, pe Ion Barbu: "Cu luare-aminte (pe cînd, seara,/ iatacele-n eșarfe-ncep;/ ea tace leneș; arfe-ncep;/ culoarea minte) (pe cînd seara// alb astru-n cearcăn vînăt, ori/ mărgea-n privirea mea aprinde),/ mărgean, privirea mea, a prinde,/ albastru-ncearcă-n vînători!" (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Sau Macedonski cel al tardivelor rondeluri valsante: "În unduire ca de
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]