593 matches
-
aceste case”, „De-ale cui-s aceste case”, „Colindul de se-nbaie” etc. - colind de ieșire din casă: „Pe sub verde de arvună”, „Fericirea”, „Rămâi gazdă sănătoasă” etc - colind de fată și băiat sau frate și soră: „Doi boieri de țară”, „Sub cearcănul lunii ei” etc. - colind de vânător : „Cerbul runcului” (în mai multe variante), „Nimeni n-a știut” etc. - colind după miezul nopții: „Ziorele” (în mai multe variante), „Ziorile” etc. Se mai cântă, după caz, colindul preotului, colindul nașterii, colindul pentru case
PĂSTRĂTORI AI DATINILOR ŞI OBICEIURILOR ROMÂNEŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376724_a_378053]
-
oi (sterpele), să pască într-un lan de secară, cale de o oră și jumătate de mers. Ajungând la locul cu pricina, ne-am așezat să mâncăm și urmăream oile, ce pășteau domol. Era o lună plină argintie, uriașă, cu cearcăne roș-vânăte. de jur împrejur, semn că a doua zi urma să plouă. Peisajul bucolic, de o frumusețe dumnezeiască, era rupt parcă din poveste; imagine, ce părea demnă un tablou de Grigorescu. Câinii ciobănești mioritici, dădeau roată oilor, fiind nădejdea și
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE (II). de ARON SANDRU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376784_a_378113]
-
după el, Paula se prăbușea pe covor la picioarele patului și plângea până la epuizare. Slăbea văzând cu ochii căci nu se atingea de mâncare până la sosirea lui, nopțile se zvârcolea în pat fără să poată dea geană de geană, iar cearcănele accentuate și vineții de sub ochi, îl făceau să se cutremure de durere și îngrijorare. Într-una din zile, când Paula îi citea Sofiei povestea ei preferată ca în fiecare zi, după ce o hrănise cu ajutorul perfuziei, un geamăt slab ca o
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
vreau ochii aceștia, maică prea sfântă, Când recile clopote prin pori mai vuiesc, Să mă așez pe prispa bisericii, pe-o clipă, Și ție o rugă din oameni să ți-o rostesc. Potirul e -un spațiu de lacrimi curgânde, Din cearcăne, ochii tăi sacri -ți șoptesc, Că sunt nu departe de ale tale gânduri, Prin taine heuristice, cu tine miracole cresc. Neîndurător de vechi sunt ochii tăi, mamă, Și tânără eu, fără tine, nu cred că voi fi, Prin gene, se
NEÎNDURĂTOR DE VECHI SUNT OCHII TĂI... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373288_a_374617]
-
o avea, acesta fiind plecat din oraș pentru mai mult timp. În dimineața zilei sorocite, s-a sculat mult mai devreme. Noaptea nu prea dormise și când s-a uitat în oglindă i s-a părut că la ochi are cearcăne proeminente. Și-a încălzit apă pe aragaz și s-a spălat îndelung aproape peste tot, cu toate ca seara făcuse un duș cu apă caldă de la centrală. După aceea s-a îmbrăcat cu desuurile cele mai fine, s-a rujat și s-
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
vedea desfigurat? Se va speria și ea sau nu? Oricum mai erau câteva zile până va veni să mă viziteze în prima duminică de la accident. Așa cum eram cu nările umplute cu pansamente, arătam exact ca un urangutan. La ochi aveam cearcăne și vânătăi violete, fața îmi era tumefiată, aproape vânătă. Nu era o imagine ușor de suportat nici de o persoană mai rezistentă la asemenea aspecte, dar pentru mătușă sau pentru iubita mea de care eram așa de îndrăgostit? M-am
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
creator distinct al Poeziei Tăcerii și al inovației stilistice, prin conferirea caracterului sacru Limbii Române! În final, citându-l pe Poet, mă-ncumet: „Și tu, suflet al meu,/ cum de stai tolănit la soare într-un balansoar de-ntuneric,/ cu cearcănele privirii întoarse din noapte!/ Ah, mâinile orbului nu știu să culeagă Tăcerea!/ Aflați-mă!” Cartea ne așteaptă, Cititorule, să ne purificăm în universul ei de Logos și prin Tăcerea-catharsis, căci poemele sale sunt un adevărat „purgatoriu spiritual” al Clipei! Al
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
și nu-și permit De un sfert de veac de viață Ceea ce i-au ispitit.. . Văd copiii la vitrine Zăbovind și salivând: Galantarele sunt pline, Dar postesc poftind în gând... Când și când câte-o gravidă Nu găsește mărunțiș, Are cearcăne,-i lividă Și postește pe furiș... Unii pe la coș aruncă Resturi, coji, firimituri... Postesc cei fără de muncă Hrănind astfel multe guri. Dar și cei cu slujbe proaste, Cei mai mulți, se-abțin, poftesc, Sub cămăși sunt numai coaste, Slabi, bolnavi și triști
LA ROMÂNI E POSTUL MARE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377800_a_379129]
-
E-nlăuntrul meu înzestrat cu luxuri / selenar de clar și chenar mișcării. / Luminez grădini și agit în fluxuri / apele mării. // M-am mutat mai sus. Și mirat, Selene-și / pune zborul meu încrustat cununii. Aș putea s-ating cu un deget leneș / cearcănul lunii.” În câteva rânduri, A. face profesiune de credință parnasiană. Aceasta se verifică mai ales sub aspectul grijii extreme pentru formă. Altminteri, nimic din răceala / impersonalitatea parnasienilor, la care cultivarea formei e doar un pretext de sugrumare a expresiei eului
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
stigmatele nealterate Încă ale decadenței: „Pudra cu care Își văruise obrazul era albastră, buzele și nările și le spoise cu o vopsea violetă, părul și-l poleise, presărându-l cu o pulbere de aur, iar ochilor le trăsese jur-Împrejur largi cearcăne negre-vinete ce-i dădeau o Înfățișare de cântăreață sau de dănțuitoare”1. Înveșmântat fără cusur, În frac albastru sub mantia de seară, cu „orchideea la cheutoare”, Aubrey de Vere, prin superbia lui vestimentară, descinde ca dandy din stirpea lui Baudelaire
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Rimbaud și de la Esenin la Ioan Alexandru, după cum poezia noului venit a fost iute înseriată la tradiția Heliade-Rădulescu- Arghezi. Totul gâlgâia vitalist și provocator în Invocație nimănui, dar mai ales în Elegii de când eram mai tânăr (1973), unde apare și cearcănul care șade atât de bine liricii de explozie virilă. Cearcănul nostalgiei după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul neîmplinirii fără nume, în contexte ce reliefează - dincolo de forța ingenuității acestei poezii - substanța ei de metafizică insurgentă: „Sunt pentru noapte
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
venit a fost iute înseriată la tradiția Heliade-Rădulescu- Arghezi. Totul gâlgâia vitalist și provocator în Invocație nimănui, dar mai ales în Elegii de când eram mai tânăr (1973), unde apare și cearcănul care șade atât de bine liricii de explozie virilă. Cearcănul nostalgiei după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul neîmplinirii fără nume, în contexte ce reliefează - dincolo de forța ingenuității acestei poezii - substanța ei de metafizică insurgentă: „Sunt pentru noapte lampă subțire / și cu fitilul sângelui scurt / lâng-un perete ard
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
gâlgâia vitalist și provocator în Invocație nimănui, dar mai ales în Elegii de când eram mai tânăr (1973), unde apare și cearcănul care șade atât de bine liricii de explozie virilă. Cearcănul nostalgiei după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul neîmplinirii fără nume, în contexte ce reliefează - dincolo de forța ingenuității acestei poezii - substanța ei de metafizică insurgentă: „Sunt pentru noapte lampă subțire / și cu fitilul sângelui scurt / lâng-un perete ard în neștire / suflă peste mine clopotul surd. Tânjesc departe și
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
frate nedemn de sânta cale Ce ai ales, s-înstare de stric mințile tale. CĂL[UGĂRUL] Și, dac-ar fi, ce-mi pasă! Chiar cruda nebunie Se poate că sub ochii-mi gravă, ca la stafie, Afunde și teribili de plumb cearcăne lungi. Fie ș-așa... e[u] nu zic... Și ce-o să fie-atunci? Chipul [cum] nebunia cea dulce m-a cuprins Îmi place - cum îmi place visul de raze nins. Sunt fericit și iată ce-am căutat în lume. M[AGUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spune, după o pauză infinitezimală. Foarte plicticoasă, din păcate. Mergem? Adam mă conduce În lift și urcăm În tăcere. Acum, că stau lîngă el, detectez semne clare de Încordare pe chipul său, dedesubtul minei Încrezătoare, de om de afaceri. Are cearcăne și bate darabana cu degetele ritmic, ca Într-un tic nervos. — Și... care mai e viața ta? zic. Cred că sînteți cu toții foarte ocupați, cu extinderea companiei și tot restul. — Categoric, Încuviințează. — Și cum e să lucrați la toate proiectele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am dat un an jumate din viața mea. Și ea e mai În vîrstă ca mine. Dar totuși. La ușă se aude o mișcare și Încremenesc. O clipă mai tîrziu, ușa se deschide și Luke intră stresat. Observ că are cearcăne, remarc și că s-a tăiat În timpul bărbieritului. Bine. Mă bucur că s-a tăiat. — Te-ai trezit! zice. Cum te mai simți? Încuviințez din cap, cu buzele strînse. N-o să-i dau satisfacția de a mă vedea afectată. O să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
în poemele grave, cu miză metafizică, în linie stănesciană. SCRIERI: Nici o tangentă la inimă!, București, 1968; Înmulțirea cu unu, București, 1969; Armuri, București, 1971; Pragul de sus, București, 1979; Urma, București, 1982; Șirul indian, București, 1991; O cafea sub un cearcăn, pref. Dan Cristea, București, 1997; Culisele raiului, București, 2000; Boemi sub dictatură, București, 2002. Repere bibliografice: D. Micu, „Nici o tangentă la inimă!”, GL, 1968, 31; Dinu Flămând, „Armuri”, LCF, 1971, 13; Dan Cristea, „Armuri”, RL, 1971, 15; Laurențiu Ulici, „Armuri
GHERGHEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
vis (1989), Agenția de eufemisme (1995), Sinucigași de lux (1996), Răstălmăcirea jocului (1998) ș.a., dar și de romane - trilogia alcătuită din Pelerinul de cenușă (2000), Conspirația vagabonzilor (2001) și din Crematoriul de suflete (2003), ori de proză scurtă - Cantina cu cearcăne (2003) ș.a. S. a tradus foarte mult din scrierile unor poeți din Belgia, Franța, Canada, Spania, Argentina etc., preocupări care ghidează și interviurile din culegerea Francofonia - o punte a sincerității (1996). O parte din versurile sale au fost, la rândul
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
bandulieră, Botoșani, 1999; Pelerinul de cenușă, Iași-Chișinău, 2000; Autoportrait avec blasphème - Autoportret cu blestem, ed. bilingvă, Amay (Belgia), 2001; Conspirația vagabonzilor, Iași, 2001; Spiritul universal al culturii române, Iași, 2002; Mexicul - tărâmul de basm al poeziei, Cluj-Napoca, 2003; Cantina cu cearcăne, pref. Luca Pițu, Iași, 2003; Crematoriul de suflete, Iași, 2003. Antologii: Metafore românești din Basarabia, I-II, Iași, 2000 (în colaborare cu Leo Butnaru); Metafore românești din Bucovina de Nord, I-II, Iași, 2000; Metafore românești din Israel, I-II
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
Lydia) și demonic (Simonie). Frumusețea iubitei devine, în tradiția poeților italieni ai Școlii toscane, taina perfecțiunii lumii, poarta prin care sunt întrevăzute adevărurile universale: „Prin tine văd acum în întuneric / Tu te iubești când eu mă strâng aprins / Ți-e cearcănul din frunte pribeag și necuprins / Prin tine văd acum în întuneric” (Către Lydia). Pe de altă parte, femeia apare malefică („Dark Lady”, cu titlul unui poem), „trupul de fum” care împiedică ascensiunea poetului către „albastrele altare”. Ecartul temporal dintre cele
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
ci niște păsări în cercuri,/ dar nici păsări în cercuri nu erau” (Lecție). Germinativul (sâmburele), concentrarea sugerată de mișcarea regresivă (arborii se retrag în rădăcini, fructele se întorc în semințe) sporesc neliniștea. „Aș vrea să spun adânc ceva/ ca un cearcăn”, declară poetul, care acuză neputința limbajului de a-i traduce stările. Dacă în Omul fără voie se produce accentuarea tendinței discursive și o înmulțire a metaforelor și personificărilor frapante, în următoarele cărți densitatea și fluxul verbal duc la o narativitate
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
laponă/ legănând urșii albi pe un picior/ încălzind boturi de ren cu o mână”. Izvorâtă din „ultima Thule” și ancorând într-o „reîntrupare a Walhallei”, această sagă a vitalității dezlănțuite („Când am pornit spre tine eram vis, / ochi de jivină, cearcăn de abis, / pământ și mare, piatră și scânteie, / cascadă de luceferi răzvrătiți”) cunoaște stadiul ultim în luminiscența eterată a ființei incendiate de ardoare. Alt registru în care N. a scris texte antologabile, devenit cu timpul precumpănitor, este lirismul măștilor în
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Monahul a aflat paradisul în decorul fastuoasei gratuități a harului. Monahul se plimbă în grădina Raiului așa cum un arcuș vibrează peste corzile solare ale iubirii dumnezeiești. Lumea monahului este luminată de binecuvântări. Adâncimea privirii ieșind de sub pecetea inelară a unor cearcăne pământii este agonisită prin asceza privegherilor de noapte. Cunoașterea duhovnicească nu poate fi dobândită printr-un efort suprauman al voinței. Fără smerenie și răbdare, excesul de voință întunecă mintea văzătoare. Monahul ține cu orice preț la continuitatea revelației. Experiența paradisiacă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de genul: «Mergea greu, țeava de fier se Îndoia cu greutate. Îi tremura tot corpul. Mintea Îi lucra cu Înfrigurare. Care-i pricina? De ce nu merge mai ușor? Trebuie să meargă?» Se adaugă că eroul slăbise și făcea, datorită cercetărilor, cearcăne la ochi. (Ă). Nuvela lui Gheorghe Cristea, S-a spart satul, Înfățișa, cu meritul noutății primelor investigații, sufletul țăranului sărac, ezitând Între vorba mieroasă a unchiului bogătan care Încerca să-l mențină În starea de servitute de dinainte și Între
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu observe contrastul izbitor dintre cei doi pretendenți ai ei. De o parte credința; de cealaltă scepticismul. De o parte bunătate; de cealaltă ostilitate. Un tânăr scund, Într-adevăr, dar cu Înfățișare plăcută, Împotriva unui băiat sfrijit, bubos, 4-F, cu cearcăne sub ochi ca un lup flămând. Michael Antoniou nici măcar nu Încercase să o sărute pe Tessie, În timp ce Milton o mânase pe drumuri greșite cu ajutorul unui instrument de suflat. Re-uri bemol și La-uri diez lingând-o ca niște limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]