308 matches
-
largă, o scenă de recoltă de la începuturile secolului al XVI-lea. Totul este redat cu minuțiozitate și precizie, de la culesul strugurilor și până la vinificare. Simultan, într-un cadru artistic mai restrâns, miniaturiști și gravori reiau ca ritualuri aceleași scene în ceasloave și calendare. Pentru secolul al XVII-lea, olandezii (numiți pe atunci flamanzi) sunt cei care celebrează cel mai bine plăcerea de a bea, prin intermediul picturii, al interioarelor din hanuri și cabarete, prin banchetele și reuniunile ofițerilor arcași ai regelui de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
civilizația barocului, C. își conturează, încă din volumul de debut, Poezii (1977), un univers livresc, dominat de figurile lui Don Quijote, Pitagora, Tales și Brâncuși. Într-o lume artificială, stilizată de o imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave mișcătoare”: „Ceasloave mișcătoare, trec oamenii pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
C. își conturează, încă din volumul de debut, Poezii (1977), un univers livresc, dominat de figurile lui Don Quijote, Pitagora, Tales și Brâncuși. Într-o lume artificială, stilizată de o imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave mișcătoare”: „Ceasloave mișcătoare, trec oamenii pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
producției de tipărituri în cel al evoluției cărții școlare, anul 1850 poate fi luat ca un reper temporal care marchează un prim moment de cumpănă al literaturii didactice românești. Înainte de 1850, instrumentele pedagogice utilizate în școlile primare au fost bucoavna, ceaslovul, octoihul și catehismul, ceea ce a conferit învățământului un caracter aproape exclusiv religios (Ianoș, 2010, p. 213). Ulterior acestui moment, se resimte din ce în ce mai puternic un curent de laicizare graduală a literaturii didactice, prin substituirea bucoavnelor, prin excelență religioase, de către abecedare, cărți
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conservă titlurile cărților existente în biserică în anul 1893, o listă întocmită de preotul paroh de atunci, Gheorghe Călugăreanu, frate cu Ilie, mutat la Movileni încă din 1873. Prezentăm câteva din titlurile acestor cărți așa cum sunt ele date în listă: Ceaslov, tipărit în zilele prea înălțat prințului Alexandru Ghica în București, 1858 (?); Octoih, tipărit în zilele prea sfântului Episcop al Făgărașului, Ion Bobu, la anul 1772; Antologhion (Mineile pe 12 luni, adunate la un loc), tipărit în Iași la anul de la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Octoihul Mare, ediția Rămnicu Vâlcii, 1865, în stare de mijloc; - Antologhion (Mineiul anual), ediție necunoscută, lipsind coperta, stare de mijloc; - Penticostariul, idem; - Triodul, ediția din Iași, 1747, în stare de mijloc; - Predicatorul Ilie Miniat (sic), ediția Iași, 1837, stare bună; - Ceaslovul Mare, idem, în stare proastă; - Evhologhiul, ediția de Sibiu, 1833, în stare bună; - Predica de Antim Ivireanul din anul 1886; - Panahida, ediția Iași, 1837, stare bună; - Carte de Tedeumuri, ediția Sfântului Sinod, 1879, stare bună”. Acestor cărți vechi li se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sub aspectul datelor, căci se limitează numai la titluri, nu și la anul editării, cum au procedat ceilalți preoți, următoarele: - 12 Minee legate în piele, în stare bună, ediția Monastirea Neamț; - Octoihul cel Mare, idem; - Triodul, idem; Penticostar; Apostol; Psaltirea; Ceaslovul Mare; Evhologiu; Evanghelie; Liturghie; Cazania, editată la Iași, în 1842; Panahida în stare proastă, nu se știe ediția neavând cuverta (sic); Iromologiul pe note de Macarie, 1843, București” (scris grăbit de unde și inadvertențele în descrierea cărților, I.S.). De interes științific
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
alte sate, inclusiv umbrăreștene, ființau pe la casele unor dascăli sau mici proprietari, grupuri școlărești, cum era la Podu-Turcului, școală înființată înainte de 1863, „de unul dascălul Iordache continuată apoi de dascălul Ioan”, pentru care părinții plăteau în contul învățării „cititului pe ceaslov și psaltire”, câte 1 galben pe iarnă, 2 banițe de făină și 1 de fasole precum și câte o bucată de carne de porc la Crăciun”. La fel la Torcești. Învățătorul Vasile Mironescu relatează într-o adresă către Revizoratul școlar din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]