1,265 matches
-
Țin să remarc două aspecte generale ale prozei de astăzi. Mai întâi, faptul că am asistat în ultimii ani la un fenomen neîntâlnit după 1989: al scriitorilor ghidați după insistențele și recomandările criticilor. Miza fiind un roman solid despre epoca ceaușistă. La mijloc e, firește, și ambiția traducerii într-o limbă de circulație. Iar oferta dinspre străinătate țintește cu precădere memoria comunismului autohton. Cu toate acestea, cevaceva se sudează în jurul verdictelor critice, mai abitir decât în ultimul deceniu. Al doilea aspect
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
cauzată de sarcini chinuitoare, neduse la capăt - toate acestea se constituie drept un imn închinat unor calități umane pierdute, sau mai degrabă corupte, ireversibil, de regimul comunist. Casa Gorgias, cu diverse avataruri, păstrată, însă, ca farmacie până în anii furor-ului demolator ceaușist, poate trăi, fantasmatic, într-un adevăr uman, care este întotdeauna contextual, acela care nu înseamnă fixație retroversă, ci, prin vorba lui Gadamer, expresia unui adevăr inaccesibil pe orice altă cale. De aceea, pe lângă fragmentele masive, convingător decupate spațial și factual
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
secol al XIX-lea a fost mult îngreunată în perioada regimului comunist. În prima lui fază, cea stalinistă, ideologia „internaționalismului proletar” taxa aceste manifestări drept „naționaliste”, motiv pentru care erau relegate la faimosul „coș de gunoi al istoriei”. În perioada ceaușistă, în ciuda puternicei ei armături ultranaționaliste, aceste manifestări literare și culturale au fost „filtrate” ideologic de necesitatea regimului de a nu menționa în nici un fel Biserica Română Unită cu Roma, aflată atunci în catacombe. Rezultatul ocultării este cunoașterea selectivă și parțială
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
menționat decât ca exemplu negativ, iar cărțile sale au fost trecute în fondul secret al bibliotecilor. Recuperarea a început de-abia în timpul dezghețului dejist, însă nu a fost niciodată completă, cu toate că poezia lui Goga s-a aflat printre preferatele regimului ceaușist, cel puțin în ultimul deceniu. Deși naționalist, regimul lui Ceaușescu nu a permis reeditarea, nici măcar într-o ediție critică pentru uzul specialiștilor, a volumelor de publicistică ale poetului-politician. Nu e de mirare, deci, că titluri ca Mustul care fierbe circulau
Goga și Publicistica radicală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5521_a_6846]
-
care-l închipuie stilul autoarei. O parte dintre recenzii se opresc și asupra fundalului cărții - Harald Hartung de la „Frankfurter”, de pildă, vede în carte mai puțin un roman și mai degrabă o imagine aproape documentară a vieții culturale din perioada ceaușistă, iar pentru Klaus Richter, de la „Neues Osteuropa”, este mai captivantă descrierea României postrevoluționare.
Ecouri internaționale ale unor scriitori români () [Corola-journal/Journalistic/5550_a_6875]
-
de a debuta veneau din partea puterii: aduceți-vă aminte de obligatoriile debuturi în volume colective, de porțile Uniunii Scriitorilor închise pentru tineri, de alegerea printre candidați pe bază de dosar politic, de tot ceea ce ilustra, pe la sfârșitul anilor ’80, voința ceaușistă de a se dezbăra de tineri și de intelectuali. Tabloul e suficient de negru pentru ca un scriitor să nu regrete anumite avantaje materiale de care s-ar fi bucurat scriitorii. Acum, greutățile sunt de ordin material. Scriitorii, tineri și mai
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
Române Unite cu Roma și a persecutării ierarhilor, preoților și intelectualilor ei care au refuzat să abjure. Istorici eminenți, ca Ștefan Manciulea sau Zenovie Pâclișanu, au fost împinși de cenzura ideologică într-o nedreaptă uitare, chiar și după micul dezgheț ceaușist din anii ’65- ’71, când părea că începe să adie un vânt ceva mai proaspăt în istoriografia noastră. Capitole întregi din istoria politică și culturală a României au lipsit, astfel, din conștiința publică și din dezbaterea științifică și, din păcate
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
ierarhia bisericească românească din Ardeal, iluminismul și renașterea conștiinței naționale a românilor ardeleni, și, totodată, o minte politică și diplomatică de prim rang. Din păcate, deși citate, mai mult sau mai puțin subversiv, de unii istorici, în special după mini-dezghețul ceaușist, studiile și sintezele sale nu au reintrat pe deplin în circuitul firesc al dezbaterii culturale. Probabil că, odată încheiat procesul recuperării sistematice, început după 1989, situația se va schimba. Ediția de față, cum spuneam, este o premieră. Editorii, Andreea și
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
puse la dispoziția lui Dorin Tudoran de către CNSAS. Eventuala malformare a diverselor informații despre Dorin Tudoran s-ar putea datora, înainte de toate, angrenajului colosal pus în mișcare de unul din disidenții care au dat o cumplită bătaie de cap regimului ceaușist. Peste Dorin Tudoran oamenii Securității prăvălesc o avalanșă de planuri de măsuri, planuri de dirijare, note, note sinteze, note raport, note de analiză, rapoarte informative, planuri operative, stenograme etc. Extenuat de contrele vehemente ale lui Dorin Tudoran, unul din ofițerii
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
întrebare (de pildă - autograful dat de Mihai Botez lui Marian Ureche) și mărturisirile făcute lui între patru ochi, cu martori sau prin mesaje electronice de diverse surse creditabile a fi deținut informații despre raportul lui Mihai Botez cu serviciile secrete ceaușiste: „Un caz aparte între sursele DSS care îl privesc pe Dorin Tudoran îl constituie Mihai Botez. Bazîndu-se pe mărturia lui Dorin Tudoran, dar și pe documentele din dosar, cititorul va ști să evalueze rolul lui Mihai Botez în acest caz
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
lipsite de o minimă cuviință literară și morală. Spre deosebire de cele dinainte, ele sunt binecunoscute și s-au bucurat de atenția istoricilor literari. Cristian Preda i-a cruțat pe câțiva poeți dotați pentru ode partinice din anii de sfârșit ai regimului ceaușist. Îi fac credit: n-or fi scris despre alegeri. Dar nici Pavel Pereș nu se referă la alegeri în 1985 când îl elogiază pe dictator: „Întruchipate simplu în marea ctitorie/ De cel care ne este prezent și viitor/ Cu Ceaușescu
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
mai riguroase informații, Teodora Stanciu, care a făcut din Revista literară Radio un crez de franchețe constructivă, s-a văzut astfel flancată, de observatori probabil năimiți. Celor care am trecut prin asemănătoare experiențe, în anii cei mai sumbri ai regimului ceaușist, nu ne vine să credem că atare habitudini pot fi reiterate astăzi. Rinocerita, ai spune, își vădește îndărătnicii incorigibile. Dar nu șochează doar aroganța fără apel ce răzbate în edictele prin care se rostește autoritatea, înlăuntrul Radioului România. Climatul de
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
compatibilităților” - sunt un dat esențial al culturii române sau ele țin mai degrabă de o strategie defensivă. Rămâne, adică, să ne întrebăm pe termen mai lung cât din ritualurile livrești, la care însuși Norman Manea a apelat în anii dictaturii ceaușiste, țin, într-adevăr, de fizionomia literaturii române și cât din ele sunt excrescențe bolnave contra cenzurii.
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
dublă provocare. Mai întâi, valorile pe care le invoca erau ostentativ altele decât cele oficiale: proveneau preponderent din spațiul anglosaxon și nu aveau nimic de-a face cu comunismul. În al doilea rând, invitația la calm contrasta vizibil cu isteria ceaușistă a afirmării „valorilor naționale”. Din nou, cu aceeași discreție și modestie, Virgil Nemoianu făcea pedagogie intelectuală, arătând că valorile autentice configurează un teritoriu din care exaltarea, intoleranța și nombrilismul - ce caracterizau noua ideologie culturală ceaușistă - sunt pe veci relegate. Nu
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
calm contrasta vizibil cu isteria ceaușistă a afirmării „valorilor naționale”. Din nou, cu aceeași discreție și modestie, Virgil Nemoianu făcea pedagogie intelectuală, arătând că valorile autentice configurează un teritoriu din care exaltarea, intoleranța și nombrilismul - ce caracterizau noua ideologie culturală ceaușistă - sunt pe veci relegate. Nu cred în mitul „rezistenței prin cultură”, dar sunt sigur că asemenea cărți (nu multe, din păcate) au întreținut un climat fertil de încredere și speranță în capacitatea literaturii noastre de a se regăsi și de
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
și postcomunismul. Artizanii acestei proze sunt în principal prozatorii generației ‘80. Dintre ei startul l-a dat Mircea Nedelciu cu romanul său nefinalizat, Zodia scafandrului, un roman care privește din perspectiva libertății de după Revoluția din 1989, ultimii ani ai comunismului ceaușist în România. A urmat penultimul roman al lui Gheorghe Crăciun, Pupa Russa care, și el, narează dubla experiență a lui înainte și după 1989. Același model istoric există și în ultimul roman al autorului, rămas și el neterminat ca Zodia
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
zi mergeam în două case de pe Julius Fucik să împrumutăm, de la Petrică Vasilescu, cartea lui Soljenițîn Lenin la Zürich, iar de la B. Elvin La vie est ailleurs a lui Kundera, biata Anke era la un pas de infarct. Ce dictatură ceaușistă!? Ce cortină de fier!? Care despotism, de vreme ce noi știam pe de rost ultimele Apostrofuri ale lui Pivot, traduceam Abaddón exterminatorul, jonglam cu Bachelard, Barthes, Greimas, Béguin, J.P. Richard, Charles Mauron și devoram nonșalant romanele lui John Le Carré?!? Mi-a
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
neputând cita decât, cel mult, din Gramsci și Lukacs), precum avea să-mi fie, după ’90, să le explic amicilor din Lille că una era să fim la zi cu referințele culturale occidentale și altceva (in)adaptarea la mizeriile bolșevismului ceaușist. Revin. Printre multele remușcări pe care mi le-a turnat în suflet moartea maică-mii, asta a rămas cea mai sfredelitoare: că mai toate pachetele, pungile și plasele pentru care ea stătea ore de-a rîndul la coadă, în ploaie
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
dar și din postdecembrism -, Epistolar se detașează clar: un text amplu (80 de pagini), redactat sub forma unei serii de scrisori trimise de personajul-narator prietenului său, ce povestesc experiențele pe care le traversează cel dintâi în ultimul an al comunismului ceaușist în încercarea de a obține viza de emigrare la Paris pentru familia sa, urmată apoi de dificultățile acomodării în străinătate și întoarcerea (postdecembristă) în țară. Ele prilejuiesc derulări de secvențe cu tentă socială în comunism, imagini, însă, deloc clișeistice sau
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
Poporului, transformând-o în pișoar național, iar președinții se angajau, toți odată și unul după altul, să stea la bloc. Niciunul însă ca Băsescu, n-a utilizat mai strivitor, mai în batjocură, mai cu opulență și nesimțire, casele de odihnă ceaușiste. Ăla nu le dorea pe numele lui. Ăsta le aurește să le lase Ebei și amantelor și nepoților”, scrie Avramescu. „Băsescu joacă perfect. Între două plimbări cu șalupa, postările paralele pe Facebook identifică mâna și sutienul rezumat al doamnei cu
Apel violent la Ponta și Antonescu, al lui Lucian Avramescu by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35944_a_37269]
-
noile texte, cedînd locul cu precădere «sarcasmului» și «realismului»”. Ghilimelele criticului se justifică prin sesizarea programului asumat de încă-tînărul autor. Sarcasmul nu e în natura poetului, ci în raportarea sa (care nu mai poate fi amînată, nici stopată) la cotidianul ceaușist. Iar realismul este una dintre modalitățile de reprezentare, una dintre proiecțiile noii vîrste artistice. Cade, cu aceasta, prejudecata persistentă și astăzi conform căreia poezia lui Dinescu e o țîșnire de talent, de vervă a expresiei, de înzestrare lirică naturală și
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
pragul unei fabrici, Stalin își baza ideologia pe o realitate de care nu avea cunoștință directă. Sau, dacă avea, una indirectă, prefera s-o ignore. Prin anii 1980, am auzit prima oară expresia „muncitori grupați”, ceea ce însemna în jargonul ideologic ceaușist aflați în grevă. M-am întrebat dacă expresia nu e cumva pentru presă. Evident, nu era, căci n-a devenit publică niciodată. Se adresa, așa dar, urechilor lui Ceaușescu și era menită să i le cruțe, nu de aflarea adevărului
Ideologie și foamete by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3776_a_5101]
-
Dimpotrivă, din punct de vedere legal, este chiar indicat să nu compromiți un caz corect prin folosirea unei proceduri greșite...”, subliniază Adrian Năstase. „M-a deranjat modul isteric în care a încercat să rescrie istoria mentora lui Gitenstein” "Fostul procuror ceaușist, Monica Macovei, a găsit de cuviință să critice apelul premierului Ponta la respectarea legii în cazul anchetelor de la Dimitrie Bolintineanu, acuzându-mă că eu sunt cel care a îngropat reguli precum legea egală pentru toți, justiția independentă și cerința ca
Năstase despre cazul Bolintineanu: PDL avea ocazia să tacă, dar a vorbit fostul procuror ceauşist, Monica Macovei by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/36467_a_37792]
-
ținte, obiective; nu suport, ci sprijin; nu benăre ci pancarte; nu postere, ci afișe; nu baxuri, ci cutii; nu printăm/listăm, ci imprimăm. 5. Țopârlănismele: "de genu' ", "fato/soro", "frate" etc. 6. Ceaușismele și limba de lemn: în principal accentuarea ceaușistă pre-VEderi, în loc de pre-ve-DERI (câte VE-deri ați trimis din vacanță?). Și-apoi toată limba de lemn cu "implementarea" (în loc de aplicarea), "cadrele didactice" (în loc de dascăli sau profesori), sau "curricula" (folosită ca singular feminin, deși este pluralul lui "curriculum"), în loc de program/programă. 7
Papahagi, lecție de gramatică pe Facebook: Dovadă de patriotism! by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33998_a_35323]
-
vremuri. Cele mai multe texte le-a scris chiar atunci, în acei ani, înfățișează realități nemijlocit trăite, depune mărturii luate de la fața locului, ca să vorbim astfel. Situațiile care apar, comportările umane le-a surprins autoarea în imediat. „În ultimii ani de festivism ceaușist - scrie Gabriela Adameșteanu în nota asupra ediției - am vrut să fac o carte cu astfel de «scene de gen»“. Nu a rescris niciun text la reeditare, ne spune prozatoarea, în afara unuia singur, Gara de Est, căruia i-a adăugat noi
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]