310 matches
-
furtunii" și balaurul Illuyankaxe "Illuyanka" (Pecchioli Daddi-Polvani, 1990, pp. 39-55; Haas, 1988b) sau sărbătoarea (¿)ișuwa, de origine kizzuwatneană, În cinstea unor divinități hurrite, introdusă la Hattușaș de regina Pudu¿epa (Wegner-Salvini, 1991). De asemenea, existau sărbători, de o solemnitate aparte, celebrate periodic conform unui ciclu de mai mulți ani: ritualul sărbătorii pentru zeul Telipinuxe "Telipinu" din ¾an¿ana și Kașka (lângă Sungurlu de astăzi; cf. Haas-Jakob Rost, 1984) descrie faptul că ceremonia avea loc „În al nouălea an” (al domniei suveranului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre aceste rituri merită să ne oprim mai În detaliu. Sărbătoarea pentru instalarea zeiței NIN.DINGIR („Stăpâna divină”) se celebra cu ocazia alegerii și proclamării noii preotese a zeului DIMxe "DIM", adică Baalxe "Baal", imediat după moartea celei În exercițiu. Celebrată timp de nouă zile, sărbătoarea presupunea diferite etape, precum alegerea și consacrarea (ungerea cu ulei) a celei alese, tunderea ei rituală, o serie de procesiuni Între templul lui Baal și casa paternă a preotesei, instalarea ei definitivă În templu, celebrată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Celebrată timp de nouă zile, sărbătoarea presupunea diferite etape, precum alegerea și consacrarea (ungerea cu ulei) a celei alese, tunderea ei rituală, o serie de procesiuni Între templul lui Baal și casa paternă a preotesei, instalarea ei definitivă În templu, celebrată ca o nuntă cu divinitatea (chiar dacă lipsesc indiciile unei hierogamii propriu-zise). Era vorba de o mare sărbătoare populară, care implica și alte divinități Împreună cu locurile lor sacre (printre care NIN.KIR, zeiță a bocetelor funebre) și În care regele rămânea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și calendar propriu, În funcție de care Își organiza În libertate deplină culturile publice. Însă zeii panteonului erau mereu aceiași și comune erau și povestirile mitice, ca și formele rituale. Nu puține sărbători purtau același nume În cetăți diferite, În timp ce cultele panelenice, celebrate periodic de către toți grecii, contribuiau la depășirea fragmentării politice și la Întărirea identității etnice. Este o identitate de sânge patronată de zei, așa cum afirmă Herodot (V, 49, 3), care se exprimă Într-un sistem cultural recunoscut de către toți grecii. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adevăr, la Atenaxe "Atena", sineceele, În prima lună a anului, hecatombeon, la jumătatea verii, Între iulie și august, comemorau formarea cetății Înfăptuită de Tezeuxe "Tezeu" și reînnoiau transformarea spațiului teritorial În spațiu ideologico-politic. La rândul lor, panateneele, dedicate Atenei și celebrate mereu În luna hecatombeon erau cu siguranță sărbătoarea cea mai importantă pentru statul atenian și adevăratul „Anxe "An" Nou”, dar și exaltarea rolului Atenei față de alte cetăți. Era o dimensiune care se intersecta Însă și cu viața socială, economică și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
obținute prin limită. Aici nu este vorba deci de tristețea mărginirii, ci, dimpotrivă, de satisfacția unei împliniri. Dacă în orice sferă există o beție a limitei, atunci în ființa parmenidiană, această uriașă monadă cosmică, este vorba de însăși bucuria finitului celebrată la scară cosmică. Se vorbește îndeobște despre proasta întâlnire pe care grecii au avut-o cu infinitul. Acest lucru nu se referă, desigur, la faptul că ei nu ar fi avut capacitatea de a concepe posibilitatea infinitului, cât la atitudinea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire; și orice sferă pare să fie o beție a limitei, o celebrare a ei. Iată de ce sculptura este cea mai netragică dintre arte; în ea limita este benefică, trebuie celebrată, nu contestată. Putem spune că sculptura este bucuria finitului. Și ea este până într-atât, încât anulează simțul văzului. Privirea e dispersivă și, dintre toate simțurile, ea este cea mai aptă să obțină un simulacru al infinitului, al infinitului ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de lungă durată, greoi și anevoios, care a întâmpinat chiar rezistențe majore din partea identităților tradiționale subnaționale (religioase și confesionale, regionale, profesionale sau familiale) ce au trebuit dizolvate pentru a face loc identității naționale. Un exemplu elocvent este oferit de mult celebrata lucrare a lui E. Weber (1976), Peasants into Frenchmen: The Modernization of Rural France, 1870-1914, care descrie dificilul proces de convertire a țăranilor în cetățeni patrioți francezi. Solidaritățile pre-naționale, în special cele confesionale și regionale, trebuiau măturate și înlocuite cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
spațiale ale memoriei colective sub formă de "locuri ale memoriei" încărcate cu semnificații împărtășite colective, concentrarea temporală generează repere în timp sub forma unor "zile memoriale". Odată instituite, acestea vor reclama comemorări, aniversări și ceremoniale prin care semnificațiile asociate evenimentelor celebrate vor fi actualizate în contemporaneitate și reafirmate public. Data de 10 mai este produsul unui astfel de proces de concentrație simbolică. Tripla conjuncție evenimențială în data de 10 mai îi conferă acesteia calitatea unui moment axial în ordinea temporală a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Partidul a continuat travaliul de consolidare a propriei galerii de figuri eroice prin adăugarea altor nume la cele deja clasice. Astfel, alături de I.C. Frimu, Ștefan Gheorghiu, utecistul Vasile Roaită și Filimon Sârbu, nume de rezonanță canonică ale mișcării proletare, sunt celebrați muncitori sau "intelectuali organici" precum Alexandru Constantinescu, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu, Constantin Popovici ș.a. (Hurezeanu et al., 1988, p. 172). Virajul înspre naționalism luat după 1964 a ridicat problema "păcatului originar" al partidului, exprimat în vădita sa atitudine antinaționalistă. Partidul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]