2,037 matches
-
din animația 2D, ceea ce e o premieră notabilă. Istețul Kubo, un adolescent bun la suflet, duce o viață modestă, spunând povești oamenilor din orășelul lui de baștină de pe malul mării. Într-o zi, Kubo este vizitat de creaturi întunecate, spirite celeste care au fost surorile mamei lui. Ajutat de o maimuță magică și de un Cărăbuș Samurai, Kubo trebuie să găsească o armură mitologică ce îl va proteja de forțele care îl bântuie în fiecare clipă. „Kubo și lăuta magică” atinge
Program cinema filmul Kubo şi lăuta magică 3D [Corola-blog/BlogPost/96688_a_97980]
-
care fiecare imagine și configurație a galaxiilor ne transporta în trecut, cu zeci, sute, mii sau zeci de mii de ani lumină mai aproape de originile noastre. Încă de la începutul lumii, oameni luminați au încercat să înțeleagă sau să interpreteze mesajele celeste, să construiască modele sau să prezică viitorul. Da. Visul veșnic de a clădi fericirea noastră de astăzi punând neîncetat bazele perfecțiunii vieții noastre de mâine a existat din totdeauna. Uitând de cele mai multe ori că mâine e un simplu azi deghizat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
realismul cel mai crunt era de natură fantastică” -, alegoria satirică și viziunea onirică așijderea, în pagini de mare poezie, precum cele care-l evocă pe Câinele de lemn în sanatoriu, în compania altor personaje pitorești (nebuni, înțelegem) - Conducătorul de Oști Celeste sau Regele Nisipurilor Mișcătoare. Spuneam că fiecare capitol se încheie cu un pasaj în italice (mai scurt sau mai amplu, de la un rând până la o pagină), care are mereu sunetul unui adevărat poem în proză, halucinant, vizionar sau chiar revelatoriu
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
de club literar - N. Balotă: se referă la rod sau roade ale spiritului de orice speță. Divinul este marele jucător acceptat și imitat de V. Nemoianu în postura largă de filosof al culturii, a unei culturi prospere numai în sol celest, religios. Termenul religare îi spune că „religia este legătura reînnoită a părților anterior separate!” Legare la spate, constată altundeva. Revelarea religiozității își are un timp privilegiat, care se cuvine descoperit și urmat: „fundamentul religios al existenței” ne apare în „momente
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
de pretutindeni”. A)trage-n encomion ortodoxia română. Între teologii români ortodocși mai noi, are bun cuvânt pentru D. Stăniloaie și Al. Elian. O apropiere rară și surprinzătoare. Râvnește și dezvelește demnitatea omului trăind în „ambele tărâmuri”, desigur terestru și celest. Utopizează o „unire religioasă (...) mondială”. Rămâne și un particular, unul „crescut într-o tradiție mai spiritualizată a religiei”. Și-n filosofie deschide la maximum compasul doctrinar și, ca-n orice creație, începând de la aceea literară, agreează elanul combinativ, unificator, aproape
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
mistuie un foc, (din Iad coboară) Și din cenușa viselor trădate Răsare o Măiastră primăvară C-un cântec răstignit pe jumătate. O zână din Tărâmul de himere O ''Phoenix'' izolată-n sihăstrie Renaște din-ntr-un strigăt de durere, Lumini celeste-i ning pe pirostrie. De dincolo de lume, trilu-și cerne Ne luminează-o pană, cât un soare; Un orb își pierde nopțile eterne Când ea-și ucide propria dogoare. Își poartă Andilandi-n veci, blestemul (Dar, merele de aur îi sunt hrană
ANDILANDI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373764_a_375093]
-
fi ținut, mai degrabă, de demonologie decât de angeologie. Încercările pe teme biblice ale lui Ion Pillat și Nicolae Davidescu i-au părut lui Ion Negoițescu prea reci și neinspirate, o viziune cam seacă prin urmare, în care înseși făpturile celeste din lirica voiculesciană îi apar criticului de o „senzualitate îngrijorătoare”, îngerii lui Blaga tânjitori, bolnavi, iar psalmii lui Arghezi mai îndată sfidând fiorul sacru, presimțirea (doar aceasta!) a divinității fiind ofranda altor argheziene stihuri. Aspră, în opinia noastră, restrictivă vedere
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
precum că nu sunt”: Și dacă totuși te-aduce dracul cu barca-i blestemată, palmierul Talipot, Talipot se face mii de fărâme cu floare cu tot. În „Triplu poem pentru bătrânul porcar Garibaldi”, un locuitor din „mahalaua adâncă Țicău” („mahalaua celestă”, în altă parte; în „Poemul de purpură”, VII, e pomenit un zidar „care a vrut să clădească o piramidă-n Țicău”, iar într-o piesă de pe la sfârșitul selecției de „Poezii” apărută la Editura Vitruviu, 1996: „ni se revelă, de sub sălcii
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
române, Țicău, devine (la pagina 63) spațiul unei alte situări monahal/ inițiatice; în nebănuitele sale adâncuri, aici s-a retras poetul și s-a închis într-un cerc magic: „m-am scufundat cu tărie pe trepte de piatră/ în mahalaua celestă, Țicău,/ cea mai afundă vâlcea de pe fundul oceanului,/ și am închis somnambulic, eu însumi,/ cercul prescris împrejuru-mi.” În adâncul tunetului, Mihai Ursachi detectează sâmburele însuși al Tăcerii, în sânul căreia se mai distinge un tropot asemănător cu cel al inimii
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
leac în cumpăna vremii. Dintre stânci străpunge tăcerea șoptind pe strunele undelor sale torentul energiei vitale săltând peste colțurile timpului, curgând în cascade-nspumate din negurile infinitului Simfonia iubirii, chemând doruri. Se revarsă ecouri printre creste din ale torentului valuri celeste atrăgând inexorabil suflete solitare, rătăcitoare prin hățișurile anilor căutând în neștire limanuri. Regăsiților în răscrucile sorții, să le-adune suspinele inimilor și patimile iubirilor torcându-le toate-n fuior nesfârșit de argint, cu raze de lună împletind destinele și patima
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
senine, „în zumzet de albine” alergam în „câmp râzând” și nu-mi ajungea ziulica toată ca să mă joc și să mă bucur de frumusețea codrului „bătut de gânduri” a poienilor „smălțuite” în razele soarelui binefăcător, admirând florile și ascultând armonii celeste „dulcea batere de vânt” , și glasul singuratic al unui corn ce-și anunța ciobanii că în curând „se lasă seara peste sat”, smnalul la care „tresăream” și mă îndreptam spre „căsuța copilăriei” ... fiind frânt de oboseală, dar atât de fericit
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349223_a_350552]
-
loc prin străduința domnilor prov. univ. dr. Victor Crăciun, general de armată dr. Mircea Chelaru, directorului artistic al Filarmonicii „GEORGE ENESCU” maestrul Nicolae Licareț (care a cântat la orgă) din cele mai frumoase lucrări muzicale închinate demiurgului împreună cu magicianul sunetelor celeste, Gheorghe Zamfir, apoi a urmat inegalabilul eminescian, actorul Dorel Vișan de la Teatrul Național București. Au prezentat Adrian Pădureanu și Iuliana Marciuc și s-a trimis de către minunații artiști un salut cordial dragilor români, oriunde s-ar afl ei, că bădița
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349223_a_350552]
-
o plajă înfășurați în plasa (ultra)sunetelor albatroși solitari au însoțit corăbii de iubire s-au strecurat perfid printre Scyla și Caribda sintaxei au recompus un milenar exod așezându-se apoi obedient la mine în buzunarul drept cuvinte de argint celeste cuvinte-demoni (ne)tereste Referință Bibliografică: Exod / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1289, Anul IV, 12 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
EXOD de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349233_a_350562]
-
sensul (subliniem, adevăratul sens real creaționist și nicidecum multitudinea de semantici fals construite și puse pe tapet de fiecare nouă ordine mondială apărută în timp). Demnitatea persoanei (și vorbim aici despre persoana privită din perspectivă teologică drept chip aidoma celui celest și nicidecum altminteri) ajunge, la rândul ei, a fi complet strivită la ora actuală sub loviturile nemiloase ale orizontalei sistemului de axe cartezian. Îngreunata cu vădită intenție (până la anulare chiar) exprimare nevoalată a verbului individual înseamnă, de fapt, compromiterea de
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
entitate rece și, culmea, lesne cuantificabilă din pix comparativ cu Dumnezeul oricărui credincios în parte, exponentul viu al rugăciunii rostite cu, în genere, ultimul fir delicat de nădejde în suflet de către biata Ființă umană dornică de a trăi bucuria miracolului celest îndelung așteptat. În planul vădit de asasinare sistematică a tuturor structurilor și pârghiilor bine închegate ale statului, Biserica rămăsese singura piesă de domino care nu picase izbită încă în tâmplă. Pentru că, apropiindu-se cu dragoste de Dumnezeu, Omul, se apropie
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
o lume a artistului detașat de frământările unei societăți în derivă, descătușându-i energii creatoare, regăsite în simpla perfecțiune a trăirilor umane. Când nu operează, chirurgul Celus Ciobanu le esențializează în piatră, lemn și marmură, chemându-și semenii în spațiul celest al frumuseții. A coborât din sala de operații, cu masca pe față și cu mănușile de cauciuc pe mâini. Fusese o zi „plină”. Plină de osteneală, dar și de izbânzi, pentru că doctorul Celus Ciobanu, chirurgul pe care colegii de la Spitalul
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
dacă nu putem să ne presărăm viața cu petalele trandafirului roșu Marsala, nădăjduim să-i simțim cenușa în cădere sublimă cu încărcătura ei diafană peste iubirile noastre și să ne oblojim rănile cele mai adânci ale sufletului cu puterea ei celestă...!” Prietenul Nicolae Vălăreanu Sârbu ne propune cartea de poeme „Tăcerea umbrei”, Editura Blumenthal, București, o carte de poeme valoroase despre care Silviu Guga afirmă: „În „Tăcerea umbrei”, în acest inefabil ademenitor, Nicolae Sârbu vrea să încerce să așeze poezia. A
ÎNDEMN LA LECTURĂ de GELU DRAGOŞ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384811_a_386140]
-
În lan ei doi cultivă tulipe, orânduite gingaș, nenumărate feluri. Sunt simple, rotunjite, învolte, lalele papagal, ba chiar și franjurate, cu crețuri ori volan, cântându-le iubirea-n fiecare an! Vrăji fac ei doi cu florile aceste, însemne prețuite, mascotele celeste! Culorile din cer și soare-și iau sclipirea?! Din curcubeul verii și lavele iubirii?! Ori din răceala nopții smolite și lucioase preiau paleta îngerească, fragilă și frumoasă?! Și pentru că toliba e floarea lui Arash, sătulă ca s-aștepte admiratori cuminte
ELOGIU LALELELOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384877_a_386206]
-
adevărului... „Romanul de față se dorește a fi o închinare pro-memoria scriitorului Gib. I. Mihăescu din Drăgășani, ca și mine” Titlul cărții, „La brat cu Andromeda” este bazat pe un artificiu creator inspirat, menit să atragă atenția asupra semnificațiilor lumii celeste din romanul de debut din 1930 , lume contemplată cu atâta pasiune de Gib. Mihăescu, dar modificând simbolul inițial de la care a pornit acesta. Astfel, în viziunea lui Gib. Mihăescu, constelația Andromedei este întruchiparea unui ideal de puritate morală și frumusețe
CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU LA ROMANUL VIAȚA SCRIITORULUI GIB I.MIHĂESCU ÎNTRE REALITATE ȘI POVESTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384860_a_386189]
-
Cuvântul dintâi. Ținându-l cu atâta ardoare în ei, acesta a înflorit. De data asta, mai frumos și mai viguros, pentru că trebuiau trăite arderi de o frumusețe înălțătoare. Jumătățile aceluiași infinit, culegători de simboluri, fizic- mici interfețe între teluric și celest, spiritual- forțe ale lumii astrale, au construit pământean, în comunicarea lor, piramida sufletului în dezlegarea cunoașterii. Monologul interior imprimă o stare de luptă trăirilor lăuntrice. Este un act de eliberare existențială, prin care spiritul simte că sufletul depășește praguri. Romanul-jurnal
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
verde crud, Cât vezi cu ochii, micuțe viorele Au răsărit acoperind pământul ud, Natura inflorește, în tril de păsărele. O mierlă în rochița ei modestă, Se-ntrece-n cânt cu cucul singuratic, Dar ea, l-a fermecat cu muzica-i celestă Și-ndrăgostit, el o privește enigmatic. Miracolul credinței în bunul dumnezeu, Ne-ajută să-nțelegem renașterea naturii, Cu frumusețea ei, ne-ncântă tot mereu Și cu răbdare, ne deschide porțile iubirii. Referință Bibliografică: Primăvara / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PRIMĂVARA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385110_a_386439]
-
stropi de ploaie, în mângâierea tandră a aripei de vânt... pe rază lunii sau ce-i rupt din soare, trimite către mine ---IUBIREA--- prin cuvânt ! Mă miluiește, Doamne ! Din noaptea cea cu stele părtașă îmi fă luna, martor de sentimente ! Celestele sclipiri ---răspunsul rugii mele--- le prinde-n pleoapa vremii și-a ochiului deschis, spre infinitul tău, din care m-am desprins ! Mă miluiește, Doamne ! Tu ruga îmi primește de-mi dă seninul zilelor de vara ! A lor dogoare încingă-mi
MĂ MILUIEŞTE , DOAMNE ! de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384477_a_385806]
-
alb roze peste Chipul ivit din dalbe ape, Cauți în norii plânși pe creste Ca dorul să-ți inunde pleoape. Vocale oarbe-ți scriu poveste, Când haina vieții nu te-ncape, Sunt litere ce-aduc aproape Mii doruri dinspre lumi celeste... Uitate-n norii plânși pe creste! Referință Bibliografică: Rondel pentru singurătate / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI, 27 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RONDEL PENTRU SINGURĂTATE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384660_a_385989]
-
un mare poet, venit și el din Moldova. În al doilea nivel semantic noțiunile, ,,ființa-mi de lut”, ,,iubirea” , ,,rădăcinile adânci”, ,,aripile albe”, comunicând între ele, ne revelează înălțarea spiritului din sinele său, din profunzimea ființei, prin iubire, în nivelul celest, pe care ni-l sugerează cuvintele ,,aripile albe”, ale îngerului. Strofa a doua a poemului trebuie interpretată și ea privind din nivelul profund al poeziei, înspre lumină: ,,Timpul, fără a-și schimba măsura, Ghemul Ariadnei l-a desfăcut, încet, de la
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
voastră, fiți bineveniți și ospătați-vă din bunătățile noastre! Făcu un semn discret și zeci de slujitori aduseră pe masă bucate alese spre bucuria lui Norocel care era tare înfometat. Fură invitați și ceilalți demnitari la masă. Începu o muzică celestă și se iviră grupuri de dansatori care încântară mesenii cu jocurile lor vrăjite. Mărțișor încerca să priceapă tâlcul întorsăturii: - Ce-o fi vrând împăratul? Lăudă bucatele, glumi cuviincios cu maestrul Rază de Vis, lăsându-se amețit de parfumul împrăștiat de
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]