559 matches
-
Henriette Yvonne Stahl, Georgeta Mircea Cancicov, Martha Bibescu ș.a.m.d.), producțiile unor autoare care s-au grăbit să se alinieze dogmelor impuse de conducerea partidului comunist (Primăvara pe Târnave a Luciei Demetrius, S-a dumirit și moș Ilie a Cellei Serghi, Împărăția lui Machidon, piesa "pe linie" a Ioanei Postelnicu etc.). Sunt emise considerații și pe marginea unor scrieri mai apropiate de zilele noastre (cum ar fi Sărbătorile răbdării, romanul din 1980 al Danei Dumitriu, sau Arta conversației, a Ilenei
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
venise vremea ca femeia să devină ea însăși din obiect al contemplației subiect contemplator, oferind propria versiune literară (nu literaturizantă !) a feminității”. Separat de Hortensia Papadat-Bengescu, opt prozatoare interbelice (Ticu Archip, Sanda Movilă, Henriette Yvonne Stahl, Lucia Demetrius, Anișoara Odeanu, Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian ) constituie în cartea Biancăi Burța-Cernat obiectul unor „studii de caz”. Absentează de aici nemotivat, ca să vorbim astfel, Georgeta Mircea Cancicov, prozatoarea prețuită de G. Călinescu, în Istorie, pentru „realismul fantastic, demonic, de un sălbatic humor
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
Poate că mai puțin le suportase Henriette Yvonne Stahl. Celelalte însă, ori nu fuseseră mai deloc luate în seamă (Ticu Archip, Sanda Movilă, Anișoara Odeanu), ori se bucuraseră la început de ecouri dar fuseseră apoi uitate, ieșiseră din conștiința publică (Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian). Mai erau de îndreptat și receptările pe dos, ca a Luciei Demetrius, ignorată ca prozatoare și foarte vizibilă ca dramaturg, cu piesele ei schematice intens jucate în anii proletcultismului și mai târziu (Trei generații, Cumpăna
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
numea prima dumneavoastră carte? - Nu mai știu. E mult de-atunci. Dar am scris și romane... * - ...Caragiale va plăcea? - Stai să mă gândesc la Caragiale asta. Hi! Hi! Da! asta scria lucruri caraghioase. * - ...era și alta fetiță talentata. O chema Cella; Cella Delavrancea. Ea a ajuns pianista. A ajutat-o Delavrancea. Îl știi, nu? - Da, am auzit de el." Aproape nici una din cele 694 de pagini ale volumului lui Dorin Tudoran nu îl plictisește pe cititor. Trecerea a peste douăzeci de
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
prima dumneavoastră carte? - Nu mai știu. E mult de-atunci. Dar am scris și romane... * - ...Caragiale va plăcea? - Stai să mă gândesc la Caragiale asta. Hi! Hi! Da! asta scria lucruri caraghioase. * - ...era și alta fetiță talentata. O chema Cella; Cella Delavrancea. Ea a ajuns pianista. A ajutat-o Delavrancea. Îl știi, nu? - Da, am auzit de el." Aproape nici una din cele 694 de pagini ale volumului lui Dorin Tudoran nu îl plictisește pe cititor. Trecerea a peste douăzeci de ani
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
în București, la Litere. Bucureștiul studențesc din anii războiului și de după aceea e recreat cu culoare și nostalgie. Extraordinar e evocată redeschiderea, la 2 iunie 1946, a cenaclului "Sburătorul", cu participarea lui Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Barbu, Cella Delavrancea, Brăescu, Ticu Archip, Aderca, Dan Petrașincu, Ieronim Șerbu, Sorana Gurian și alții, autoarea noastră fiind numită secretară generală a Asociației. Dar mai înainte, în februarie 1946, a avut loc ședința de constituire a cercului "Prietenii lui E. Lovinescu". Transcriind
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
militari, legiști, arheologi. Toți schimbă săpăturile la fortificațiile strămoșilor pe alt subiect de cercetat, speculat, bîrfit cu patimă provincială, ruginită de-atîta monotonie. În istorisirile așa-zicînd clasice de gen, bunăoară, la întîmplare, Cad zidurile (romanul lui Babs H.Deal, nu al Cellei Serghi...), un singur schelet (dar atîtea...) ieșit din pămînt sau din mortar trage după el fire din trecut care leagă vieți la pachet, amintiri prespălate și vag incomode. N-aș spune că lucrurile stau chiar la fel în Degete mici
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
asigura decît prezența textului însoțit de un aparat critic corespunzător și, mai ales, prezența integrală a operei scriitorului în cauză. Continuu să cred că tipărirea în ,,ediții libere" a cutărui roman de Camil Petrescu, Anton Holban, Liviu Rebreanu sau chiar Cella Serghi (în colecții precum ,,Romanul de dragoste"), alături de atît de numeroasele producții ,,de consum", nu poate fi decît cu totul minimalizatoare, mai ales că paginile cărților respective sînt pline, deseori, de tot felul de ,,croșete", moștenite din regimul trecut. Aceste
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
portretele din carte exprimă aceeași admirație. Însă toate se remarcă prin eleganța atitudinii, memorialista bucurându-se să descopere ceea ce este frumos în felul de a fi al unor contemporani și întristându-se când identifică fisuri în caracterul lor. Ovidiu Cotruș, Cella Delavrancea, Paul Barbăneagră, N. Steinhardt, Gabriel Liiceanu, Alexandru George, Ion Caraion, Adrian Păunescu, Harry Brauner, Alexandru Andrițoiu, Mircea Dinescu, Paul Goma, Ion Sofia Manolescu, Lucian Pintilie, Sanda Nițescu, Nicolae Breban, Dumitru Țepeneag, Andrei Șerban, Marin Preda, Marin Sorescu, Ștefan Bănulescu
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
Luminița Marcu Pentru comemorarea lui I.L. Caragiale șîn 1962ț se mobilizează mulți și probabil o fac cu plăcere și bună-credință, pentru că se pot citi texte de o calitate remarcabilă. Așa este evocarea semnată de Cella Delavrancea în pagina 4 a numărului 23 al Gazetei literare. Cella Delavrancea povestește cu umor și rafinament psihologic despre un concert pe care l-a susținut la Berlin, foarte tînără fiind. Caragiale locuia deja acolo, iar dialogurile între scriitor și
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5142_a_6467]
-
I.L. Caragiale șîn 1962ț se mobilizează mulți și probabil o fac cu plăcere și bună-credință, pentru că se pot citi texte de o calitate remarcabilă. Așa este evocarea semnată de Cella Delavrancea în pagina 4 a numărului 23 al Gazetei literare. Cella Delavrancea povestește cu umor și rafinament psihologic despre un concert pe care l-a susținut la Berlin, foarte tînără fiind. Caragiale locuia deja acolo, iar dialogurile între scriitor și mica pianistă, căreia Caragiale i se adresa cu apelativul „Aghiuță”, sînt
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5142_a_6467]
-
dar i se pare forma nu destul de în stil de concert. Drăgoi și-a creat pentru acest concert un nou stil și o nouă formă de concert, nu cea obișnuită, de care se îndepărtează întrucâtva. Îl trec o dată și cu Cella Delavrancea care îmi declară categorică că numai eu pot să-i înving dificultățile și sunt în stare să-l stăpânesc pe deplin. Mulți tineri pianiști, cărora le cânt concertul într-un cerc restrâns la mine, sunt plini de entuziasm de
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
cântat minunat. Stroescu asemenea. Azi curs la școală. Talentata mea absolventă a cântat Frank Variațiuni simfonice, care le pregătește pentru Filarmonică. Păcat că s-a măritat atât de repede; n-are nici 18 ani împliniți! 21 febr. Azi a venit Cella Delavrancea la mine spre a cânta la două piane. Am discutat mult despre muzică. E incontestabil o persoană extrem de inteligentă. Cu felul ei de cânt nu mă împac, căci e totul prea brutal. Am cântat transcripțiuni de Bach- Philipp și
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
la două piane. Am discutat mult despre muzică. E incontestabil o persoană extrem de inteligentă. Cu felul ei de cânt nu mă împac, căci e totul prea brutal. Am cântat transcripțiuni de Bach- Philipp și dansurile românești de Coloman Chovan. Pentru Cella o revelație. Nu le cunoaște de loc. 23 febr. Duminică, zi de odihnă. 24 febr. Tenorul profesor Stroescu la ceai. Am cântat lieduri de Mozart. Un maestru perfect al cântului. Mi-a povestit multe lucruri interesante, despre Hautvolée-ul din Londra
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
care soseau de pe front. Germanii din București erau nelipsiți la toate concertele. Institutul de Cultură a lor organiza la sediul său concerte interesante, la care erau solicitați să cânte cei mai de seamă artiști ai noștri, printre care George Enescu, Cella Delavrancea și eu, am fost rugați să cântăm. Eu am cântat mai ales muzică românească. Însă se simțea furtuna în aer și lumea era plină de griji. Am mai cântat de câteva ori la București și o dată îmi aduc aminte
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
nu a vrut să ilustreze o teorie, ci s-a lăsat numai dus de valul fanteziei și de intuițiile sale psihologice” (p. 259). Cum spuneam, întreaga parte a treia conține asemenea momente de grație. Despre Orbirea lui Canetti, despre memoriile Cellei Delavrancea, despre romanele lui Balzac, despre dedicațiile lui Proust, despre plânsul lui Nietzsche, despre sinuciderea lui Emil Ivănescu, despre destinul Lenei Constante. Această parte a treia se numește, am amânat momentul cât am putut, Portrete interioare. Ale cui portrete interioare
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
în mai multe rânduri să locuiască în casa lui Caragiale, din Berlin, și cânta la pianul aflat în salon, din muzica lui Scarlatti și Beethoven. Aceeași muzică o savura Caragiale cu și mai multă bucurie, când la pian se afla Cella Delavrancea, fiica bunului său prieten. Pianistă deosebit de talentată, Cella Delavrancea a fost în preajma lui Caragiale în ultimele două luni de viață ale acestuia. Copleșit de emoții, săvârșea un gest de recunoștință față de pianistă când îi spunea „Aghiuță”: „Aghiuță, adu mâna
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
Caragiale, din Berlin, și cânta la pianul aflat în salon, din muzica lui Scarlatti și Beethoven. Aceeași muzică o savura Caragiale cu și mai multă bucurie, când la pian se afla Cella Delavrancea, fiica bunului său prieten. Pianistă deosebit de talentată, Cella Delavrancea a fost în preajma lui Caragiale în ultimele două luni de viață ale acestuia. Copleșit de emoții, săvârșea un gest de recunoștință față de pianistă când îi spunea „Aghiuță”: „Aghiuță, adu mâna să ți-o sărut... și p-a stângă. Aia
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
Simfonia a 9-a de Beethoven, audiată la Gewandhaus și dirijată de Nikisch, îi smulge mărturisirea că „nu poți să faci alta decât să te închini auzind-o 21. Caragiale a părăsit această lume în acompaniamentul efluviilor muzicale ale pianului. Cella Delavrancea, care se găsea în casa scriitorului, își amintește acea dimineață care a îndoliat cultura românească: „Eram la pian - studiam Sonata lui Schumann în fa diez minor, răscolire, profetică, anunțând preschimbări istorice în năvalnica dezlănțuire ritmică. Dimineața fragedă a primăverii
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
p. 274. 13. Idem, p. 276. 14. Al doilea concert simfonic Peters, în Opere , vol. 4, Editura pentru Literatură, 1965, p. 275. 15. Luca I. Caragiale, Amintiri despre Caragiale, în vol. Amintiri despre Caragiale, Editura Minerva, 1972, p. 46. 16. Cella Delavrancea, Câteva amintiri despre Caragiale, idem, p. 60. 17. Ibidem. 18. Ibidem, p.84. 19. Ioan D. Gherea, I.L. Caragiale, idem, p. 84. 20. Ibidem, p. 75. 21. Horia Petra-Petrescu, Ion Luca Caragiale intim, idem, p. 49. 22. Cella Delavrancea
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
16. Cella Delavrancea, Câteva amintiri despre Caragiale, idem, p. 60. 17. Ibidem. 18. Ibidem, p.84. 19. Ioan D. Gherea, I.L. Caragiale, idem, p. 84. 20. Ibidem, p. 75. 21. Horia Petra-Petrescu, Ion Luca Caragiale intim, idem, p. 49. 22. Cella Delavrancea, idem, p. 59.
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
Gheorghe Grigurcu Scrisorile către Filip Lahovari ale Cellei Delavrancea își au mică lor istorie, asortata cu cea a veacului. Acoperind perioada dintre 1926 (cînd autoarea lor avea 39 de ani) și 1940, ele au suferit, aidoma unor ființe umane, ani îndelungați în detenția Securității, găsindu-se acum în
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
în fondurile județene Vâlcea ale Arhivelor Naționale, deci, în fine, în...libertate. Redactate în limba franceză, epistolele în cauză au fost trimise, în majoritate, de la Slăvinesti, localitate situată în apropiere de Râmnicu-Vâlcea, unde se află moșia familiei Lahovari și unde Cella, soția lui Filip, se simțea că o castelana. Dar cîtă boierie reprezenta celebra pianista și literata? Dacă înșiși Lahovarestii erau de extracție relativ nouă (N. Iorga ne informează: "Boieri din Râmnic, adevărați, sînt numai Socotenii, dar neamul lor se stinge
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
e dintr-un neam nou"), avîndu-si ca reprezentant principal pe cunoscutul ministru conservator Alexandru Lahovari, a cărui statuie a străjuit centrul amintitei urbe pînă la finele deceniului cinci, cînd a fost înlăturata de oficialitățile comuniste, ce-am putea spune despre Cella? Nepoata unui căruțaș de la periferia Bucureștilor, "aristocrația" ei se sprijinea exclusiv pe personalitatea literar-politică, atît de artist fasonata, a tatălui său, Barbu Delavrancea. Poate că însăși această recentă ivire în high-life să-i fi dat o energie caracteristică. Seva să
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
seama că fiica lui Delavrancea se situează la antipodul contemporanei sale, structurată această din urmă pe sensibilitate, pe credință religioasă, pe adorația față de nestatornicu-i soț, Stello, o adorație continuată scriptic, în chip insolit, decenii în șir după decesul lui. Firește, Cella își stăpînește partenerul, asigurîndu-si rolul de "vioară întîi" în căsnicie. Tonul sau este nu o dată nu doar condescendent, ci și plin de consilii, mergînd pînă la imperatie: "Acum Iubitule, iti adresez o rugăminte serioasă: istoriseste-mi exact ceea ce s-a
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]