1,259 matches
-
asemenea "Cer". Zeul suprem indo-european poartă numele de Dieus, care desemnează deopotrivă epifania cerească și sacrul (cf. skr. div., "a străluci", "zi"; dyaus, "cer", "zi" - Dyaus, zeu al Cerului la indieni). Zeus, Jupiter mai păstrează, în numele lor, amintirea sacralității cerești. Celticul Taranis (de la taran, "tunet"), balticul Perkunas ("fulger"), protoslavul Perun (cf. piorun, "fulger" în poloneză) oglindesc mai ales transformările de mai târziu ale zeilor Cerului în zei ai Furtunii.2 Nu este vorba nicidecum de "naturism". Zeul ceresc nu este identificat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îi porunci. Apoi, întorcându-se spre prizonier, care își freca obrazul însângerat, întrebă: Ce căutai printre catâri? De mâncare, veni prompt răspunsul. N-am pus gura pe nimic de ieri dimineață. — Care e numele tău? — Audbert. Nu e un nume celtic, iar după accent, nu pari a fi nici burgund, nici galo-roman, observă Sebastianus. De unde vii? — Pare a fi un rahat de marcoman, observă comandantul gărzii. Continuând să-și palpeze maxilarul umflat, Audbert lăsă capul în jos și îl privi pieziș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea înroșită de pe umeri cu un ștergar cu broderii ample, multicolore, cu desene celtice. îmbrăcămintea sa, împachetată cu grijă, stătea pe un scăunel de marmură, aproape de perete, lângă care aștepta un alt servitor, atent la orice semn, cât de mic. Intrând în camera plină de aburi din calidarium-ul de alături, Sebastianus se ciocni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la care de obicei se recurgea nu erau altceva, de cele mai multe ori, decât trucuri ale unor impostori șireți, cărora, la sate, le făceau concurență legiuni de așa-ziși urmași ai străvechilor druizi, care maimuțăreau în felurite forme metodele de divinație celtice. Arta prezicerii practicată de Cetegus era cu totul altceva. Ea reprezenta într-adevăr o veritabilă artă, ce venea din cea mai pură tradiție romană îunii pretindeau însă că lumea romană le-ar fi fost datoare chiar străvechilor etrusciă și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care avusese la origine înțelesul de „om de la țară“; acum, însă, nu mai putea fi, cu siguranță, potrivit, dat fiindcă de o bucată de vreme urmașii galileeanului, după ce cuceriseră cetățile, reușiseră să întindă peste credințele romane și chiar peste cele celtice - mult mai vechi, ale oamenilor de la țară, împărtășite de mulți, de la cei mai mizeri coloni până la stăpânii villae-lor - ceea ce pentru ea nu era decât un giulgiu putrezit, alcătuit din credințe revoltătoare. Disprețul ei cel mai adânc se îndrepta mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o convinsese să-i cheme la villa. De altfel, în întreaga zonă, tot ce ar fi găsit Hippolita ar fi fost cantori inspirați de psalmii creștini; muzica aceasta, în schimb, rodul unei fuziuni între ritmuri și sonorități romane și melodii celtice, avea un sunet străvechi, pe ale cărei unduiri fanteziile marcate de păgânism ale domina-ei se puteau desfășura în voie. Ca și Cetegus, ele erau expresia altor vremuri, mai mult chiar, ale unui alte lumii, către care sufletul ei se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să spună liturghia. Nu-și îngăduie nici o clipă de răgaz. De fapt, eu nici nu-mi închipui de unde are atâta putere. în fond, are mai mult de șaizeci de ani. Dacă el cade, suntem pierduți cu toții. Fiind un străvechi burg celtic, Aureliana nu avea planul regulat al cetăților romane: era, mai degrabă, o întrețesere de străzi, unele mai largi altele mai înguste, cu multe ulicioare și puține piețe principale. Ajuns în spațiul deschis de sub bastioane, Rutilius o apucă hotărât pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai înaintați în vârstă. Manifestau o neîncredere fățișă - de fapt, păreau mai degrabă iritați decât curioși de noii veniți, la fel ca și atriense, care, sub privirea nerăbdătoare a lui Sebastianus, pornise un dialog de neînțeles cu Rutilius, în dialectul celtic cel mai neaoș. Apropiindu-se câțiva pași, femeia protestă deschis, susținând că episcopul de-abia se întorsese, că fusese pe ziduri până mai adineaori și că avea nevoie să fie lăsat în pace măcar câteva ore. Cu toate acestea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bagauzi — nume dat, în vremea Imperiului Roman, unor bande înarmate formate din briganzi, soldați dezertori sau țărani fără pământ, care cutreierau, între secolele al II-lea și al IV-lea, partea de nord-est a Galiei în. trad.ă. Alobrogi — populație celtică din Galia, așezată între Rhon și Lacul Geneva, într-o zonă care mai târziu s-a împărțit în regiunile cunoscute astăzi ca Savoya, Dauphiné și Vivarais. Capitala alobrogilor era Viena de azi în. trad.ă. Giustacuori di cuoio îlb. it
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
De rigueur - de rigoare, obișnuit (în fr. în orig.). Shepherd’s pie, mîncare tradițională britanică, dar fără pretenții, făcută din carne tocată și piure de cartofi. Boudicca, Boudica sau Boadicea, figură importantă a istoriei antice a Marii Britanii, prințesă a triburilor celtice din est, detronată de romani și care apoi, împreună cu fiicele ei, a condus o revoltă împotriva acestora. Tea cosy, obiect important în recuzita britanică, un fel de capișon care se pune deasupra ceainicului pentru a păstra ceaiul cald. Există chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în jur, încercând să-și amintească unde își lăsase calul. Cuprins de spaimă, se îndepărtase de cărare, iar acum nu mai vedea drumul de întoarcere - doar zăpada neatinsă. Deodată, dintre copaci se ridică un strigăt gutural - un cântec de război celtic sau zgomotul spiritelor infernale care cereau o jertfă de lumină de fiecare dată când un străin se aventura în acele ținuturi. Valerius se sprijini cu spatele de trunchiul unui stejar. Lurr era lângă el. Apăsă cu putere capul câinelui, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lugubru, dacă se apropia ori se îndepărta. Își făcu rapid calculul că barbarii nu-l urmăreau, pentru că nu-l văzuseră. Urletul se auzi din nou, mai slab. Semăna cu un tunet îndepărtat. Dacă ar fi fost atacat de un trib celtic sau de spirite, Valerius știa că n-ar fi reușit să se apere în fața oamenilor, pentru că nu pusese niciodată mâna pe arme și pentru că avea oroare de ele - nu purta nici măcar un pumnal. Cât despre spiritele acelor păduri, știa prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și dezinhibată. Toată situația fusese mult prea regizată, iar eu nu băusem nimic și nici nu aveam să beau nimic. Dar m-am străduit. Extrem de precauți, am discutat despre economia Irlandei. Apoi am dezbătut, cumva stânjeniți, stadiul meciurilor celor de la Celtic Tigers, investițiile străine și venitul pe cap de locuitor. Eram ca doi analiști politici de la televizor. Când am prins ocazia să fiu haioasă, am fructificat-o cât am putut mai bine în speranța că așa îmi voi mai îmbunătăți poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o să mă vedeți purtând-o când ies în oraș. Doamne ferește. Sub nici o formă. Oricum, cine poartă broșe? Eu nu am văzut niciodată oameni tineri purtându-le, voi? Mulți pasageri nu pot să se hotărască asupra ceasurilor și a câtorva suveniruri celtice. Doamne, ce-aș vrea să se grăbească și să se hotărască. Sunt intrigată de acestă presupusă „poveste“ pe care o știe Amy. Și ca să fiu sinceră, puțin îngrijorată. Adică ce știe? Și de unde știe? Mă întreb dacă ea chiar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lucrare criptologică serioasă, chestii demne de serviciile secrete”. „Scuzați-mă”, am spus, „dar, dacă am Înțeles bine, Trithemius a trăit cu cel puțin o sută de ani după redactarea manuscrisului de care ne ocupăm...” „Thithemius era afiliat la o Sodalitas Celtica, ai cărei membri se ocupau cu filosofia, astrologia și matematica pitagoreică. Ați sesizat legătura? Templierii sunt un ordin inițiatic ce se revendică și de la Înțelepciunea vechilor celți, fapt deja amplu dovedit. Pe o anumită cale, Thithemius Învață aceleași sisteme criptografice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a Laptelui, În emisfera australă unde, Împreună cu Crucea, Triunghiul și Altarul, stăpânește și afirmă natura luminoasă a Dumnezeului veșnic. Triunghiul simbolizează Treimea divină, crucea - dumnezeiasca Jertfă din iubire, iar altarul e Masa Cinei, care susținea Cupa Învierii. Este evidentă originea celtică și ariană a tuturor acestor simboluri”. Colonelul părea cuprins de aceeași exaltare eroică ce-l Împinsese la supremul sacrificiu pe al său obesturmunddrang, sau cum dracu’ se numea. Trebuia readus la realitate. „Concluzia?” am Întrebat eu. „Domnule Casaubon, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să-și plaseze templierii sediile lor secrete. N-aș fi putut Înțelege enigmele mesajului dacă n-aș fi avut o idee conducătoare, e firesc. Însă o aveam, și era convingerea, fondată pe nenumărate evidențe, că spiritul templier era de inspirație celtică, druidică, era spiritul arianismului nordic pe care tradiția Îl identifica cu insula Avalon, sediul adevăratei civilizații hiperboreene. Știți, desigur, că diferiți autori au identificat Avalonul cu grădina Hesperidelor, cu Ultima Thule și cu Colhida Lânii de Aur. Nu Întâmplător cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În Întregime sub semnul unei mitologii ariene. Pe urmă m-am mai gândit, noi suntem cei care-l considerăm pe Iisus expresia religiozității iudaice, pentru că așa ne repetă Biserica din Roma. Templierii știau foarte bine că Iisus e un mit celtic. Toată povestea evanghelică e o alegorie ermetică, Înviere după ce s-a dizolvat În măruntaiele pământului etc. etc. Crist nu-i altceva decât Elixirul alchimiștilor. Pe de altă parte, toată lumea știe că treimea e o noțiune ariană, și iată de ce Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sanctuar druid, orașul Fecioarei, și anume catedrala din Chartres. Chartres, față de Provins, se află de partea cealaltă a fluviului principal din Ile de France, Sena”. Nu mai reușeam să-l urmărim pe interlocutorul nostru: „Dar ce legătură are Chartres cu itinerarul dumneavoastră celtic și druidic?” „Păi de unde credeți că vine ideea de Fecioară? Primele fecioare care apar În Europa sunt fecioarele negre ale celților. Sfântul Bernard, când era tânăr, stătea În genunchi În biserica Saint-Voirles, În fața unei fecioare negre, și aceasta și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
creeze o fațadă cruciadelor, și cruciadele pentru a regăsi Graalul. Benedictinii sunt moștenitorii druizilor, o știe toată lumea”. „Dar unde sunt aceste fecioare negre?” „Au fost făcute să dispară de cei ce voiau să defăimeze tradiția nordică și să transforme religiozitatea celtică În religiozitate mediteraneeană, inventând mitul Mariei din Nazaret. Ori au fost travestite, denaturate, ca atâtea dintre madonele negre care Încă sunt expuse fanatismului maselor. Dar dacă te apuci să citești corect imaginile din catedrale, cum a făcut marele Fulcanelli, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
negre care Încă sunt expuse fanatismului maselor. Dar dacă te apuci să citești corect imaginile din catedrale, cum a făcut marele Fulcanelli, o să vezi că această istorie e povestită foarte limpede și tot limpede este reprezentat raportul ce leagă fecioarele celtice cu tradiția alchimică de origine templieră, care va face din fecioara neagră simbolul materiei prime asupra căreia lucrează căutătorii acelei pietre filosofale care, cum s-a văzut, nu-i altceva decât Graalul. Și acum gândiți-vă de unde i-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iau naștere până și Dante, Stilnoviștii, secta Adepților lui Amor. A cincea Întâlnire e pe undeva prin Italia septentrională sau În Franța meridională.” „Și ultima Întâlnire?” „Păi care-i cea mai străveche, cea mai sacră, cea mai stabilă dintre pietrele celtice, sanctuarul divinităților solare, observatorul privilegiat din care ajunși la finele planului, descendenții templierilor din Provins pot să confrunte, acum din nou reuniți, secretele ascunse de cele șase sigilii și să descopere În sfârșit modul de a exploata imensa putere acordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ordinul Jartierei (trebuie să fie la mijloc chiar regina Angliei), Ordinul Vril (masonerie neonazistă, fără adresă), Militia Templi din Montpellier, Ordinul Suveran al Templului Solar la Montecarlo, Roza-Cruce din Harlem (Înțelegeți, până și negrii, acum), Wicca (asociație luciferică de subordonare celtică, invocă cele șaptezeci și două de spirite ale Cabalei)... În fine, mai continuu?” „Există toate, de-adevărat?” „Ba și mai multe. La treabă, fă lista definitivă și pe urmă expediem. Chiar dacă sunt străini. Între ei știrile circulă. Acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Quetzalcoatl?” „Ce legătură are Quetzalcoatl cu Amazonia, dacă face parte din panteonul mexican?” am Întrebat. „Mda, poate am pierdut eu vreo legătură. Pe de altă parte, cum să justifici că statuile din insula Paștelui sunt megaliți la fel cu cei celtici? Unul dintre zeii polinezieni se numește Ya și este clar că e Yod-ul evreilor, ca și vechiul maghiar Io-v’, zeul cel mare și bun. Un vechi manuscris mexican arată Pământul ca pe un pătrat Înconjurat de mare, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Amparo, nu cred, dar cad În plasă. Și mă surprindeam reflectând la faptul că, În fond, marea piramidă era Într-adevăr Înaltă de a miliarda parte a distanței Pământ -Soare, sau că Într-adevăr se conturau niște analogii Între mitologia celtică și mitologia amerindiană. Și Începeam să interoghez tot ce mă Înconjura, casele, firmele magazinelor, norii de pe cer și gravurile din biblioteci, ca ele să-mi relateze nu istoria lor, ci o altă istorie, pe care, desigur, o purtau ascunsă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]