KorAP: Find »[drukola/base=celular & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...62 >

1,540 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

fost ea. 4. Dacă În loc de aici ar fi fost acolo. 5. Ce-ar fi fost dacă eu nu-aș fi fost eu. 6. Ce dracu’ vrea Diavolul să spună cu acel pistol de start? Compunerea listei este Întreruptă de sunetul celularului care, În povestea de față, nu joacă deloc rolul pistolului de start, În pofida faptului că este demonic. Așteaptă destul ca cel care-l sună să lase un mesaj, apoi scoate aparatul din buzunar și se uită să vadă cine a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
lăcomie holul aeroportului, iscoditor. Apoi face cîțiva pași hotărîți Înainte, și Încă un salt și gata! A ajuns! Se apleacă, rînjește, Își deschide geanta de pe umăr și scoate cablurile. Se lasă pe genunchi și Își bagă În priză laptopul și celularul. Aparatele Încep să strălucească. Închide ochii. Liniște! Vampirul se hrănește. Dar nu rămîne singur prea mult. O tînără se apropie În pas grăbit. Îl salută scurt, În semn de recunoaștere, cade la pămînt și Își scoate propriile marafeturi vampirești. Gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
a plecat de-acasă celălalt Wakefield, cel din nuvela lui Hawthorne? Ca să vadă dacă i se face cuiva dor de el? Fusese pură vanitate; tipul voia să se simtă important. Wakefield Își ia În brațe laptopul, Își Îndeasă În buzunar celularul, adînc. Doamne, apără-mă de ceea ce vreau. Nu vreau să aud niciodată pistolul de start. Acasă, Wakefield este stăpînul universului său. Departe de casă, este doar un pasager care zboară frecvent, un trepăduș anonim, un...cronic. Ce? Un anunț. Zborul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
doar un pasager care zboară frecvent, un trepăduș anonim, un...cronic. Ce? Un anunț. Zborul lui a fost amînat, rătăcește prin mulțimea grăbită, nesimțită, exigentă, obraznică și absorbită de propriul buric. Nimeni nu pare că-l vede; toată lumea vorbește la celulare, pășind orbește. Îi trimite Zeldei un e-mail bombastic: „Ai dat greș. SÎnt blocat În mijlocul pustiei.“ CÎnd zborul este, În cele din urmă, anunțat, constată că trebuie să stea În scaunul din mijloc, storcit Între o femeie grasă și un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
plăcea În schimb să-i vadă chipul, să vadă dacă este fericită. Înainte de a intra la facultate, fuma ca un existențialist, dansa ca un demon și arăta ca o hippiotă. Se oprea numai din cînd În cînd, ca să răcnească În celular către tatăl ei absent. I-a fost greu cu ea pe vremea aia și a Început să-i spună că e o Hippi digitală, o insultă cu conotații de prăpastie Între generații. Ivan parchează taxiul În fața barului. Wakefield se relaxează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

tu nu vii, o bâzâia mângâindu-i genunchii, nici noi nu mergem la Castelfusano. Vreau să stăm puțin Împreună, Valentina, Înțelegi? — Ce prostii, răspunse ea Încăpățânată. Mâine mă Întâlnesc cu echipa. Și ca să-i demonstreze că discursul se Încheiase, scoase celularul și Începu să-l butoneze pentru a-și verifica mesajele - dar nu-i scrisese nimeni. Atunci trimise un SMS scurt prietenei sale Miria. În timp ce tasta - ESTI LBR LA PRZ? - simțea privirea tristă a mamei sale care Îi ardea ceafa ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
mesaj? — Anunțați-l, vă rog, că trebuie să-i vorbesc urgent, spuse Elio. — Bineînțeles, Îl asigură Benelli - și imediat se așternu tăcerea. Ceafa rasă a lui Buonocore - omul ăsta destoinic, dur ca o stâncă. Elio rămase pentru câteva clipe cu celularul În mână, dezorientat. Nu-i plăcuse tonul secretarei președintelui. Cuvintele acelea - pronunțate mecanic. Poate nu-l recunoscuse? Avu neplăcuta impresie că a fost tratat ca un pion oarecare. Un nechemat, căruia să i se spună că șeful e În ședință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Îi vorbise o singură dată, la toaleta doamnelor - aproape pe furiș, conștient că făcea un gest reprobabil. Nu-și aducea aminte cum - după o conversație fulgerătoare - reușise să-i dea cartea lui de vizită, adăugând pe ea cu pixul numărul celularului personal. Sunați-mă, dacă aveți nevoie de ceva, indiferent de ce, Îi spusese. Blonda soție a lui Buonocore Îi zâmbise malițios - iar el știu că Înțelesese. Acum, privindu-și Îngerul păzitor, se rușină de acea carte de vizită și de acea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-i explica mecanic diferența dintre momentul consumat și tentativă, de exemplu furtul din supermarketuri -, În imensa aulă goală se ridică un sunet ușor, un țârâit insistent ca o muzică Îndepărtată. Venea din geanta lui. Din păcate, uitase să-și Închidă celularul. Pentru o clipă se blocă Înghețat, apoi hotărî să ignore neplăcutul incident, prefăcându-se că telefonul nu era al său, și continuă să dezbată raportul dintre furt și Însușirea de bunuri necuvenite. Le cunoștea prea bine. Furtul fusese primul delict

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
cu Giorgia, și o lăsase plantată acolo, cu băiatul acela necunoscut, care nu făcea parte din grup, și nu mai cunoștea pe nimeni. Valentina nu știa ce să spună, și nici el. Își băgă mâna În buzunar. Începu să butoneze celularul, dar nu primise nici un mesaj. Valentina rămase În șaua scuterului, cu mâinile pe ghidon, fără să-l privească. Și, după câteva clipe, Jonas Îi spusese Ciao și plecă. Miria o Împinse Înapoi pe șa și lansă scuterul la vale pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
era prea tânăr. Emma rămase Înspăimântată de neglijența aceea, de toată acea sărăcie evidentă. Italia e o țară Într-adevăr ciudată. Toți erau bogați. Bogați până la indecență. Aveau mașini noi și motociclete noi, și haine noi, și case noi, și celulare noi, și ochelari noi, și aparate noi, chiar și nasuri, guri, sâni și cururi noi. Dar tribunalele, aulele de justiție, birourile În care ea trebuise să intre erau vechi și sărăcăcioase, școlile la care Își Înscrisese fiica erau vechi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pentru el, nu mai avea posibilitatea de a alege, de a-și schimba ideea, de a trăi o altă zi, Într-un alt fel, Într-o altă viață. — Valentina nu e, Îi spuse mama Emmei. — Unde e? urlă Antonio În celular pentru a acoperi zgomotul unui tren. Străbătea mulțimea, privind fără să vadă tabelele electronice ale plecărilor și sosirilor din capătul peronului. — Astăzi are meci, țipă bătrâna. — Ce meci? Ar trebui să-ți fie rușine că nu știi nimic despre fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
era doar metafora unei fete pesimiste. Uneori el Însuși avea impresia că totul În jurul lui se transforma Într-o Siberie - tărâm Înghețat al nesentimentelor, al necuvintelor, al tăcerilor. — Sunt mai rău decât par, mărturisi. — Și eu, răspunse ea. Își sună celularul, profesore, Îl atenționă. Privindu-l cum Își răscolea frenetic buzunarele, căutând să-și amintească În care din ele Îl vârâse - punându-și jos sacoșele, și Întinzându-i iar pachetul În care era ceasul, Întorcându-și zadarnic haina pe dos -, Emma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
a mesajului. Nu-l aștepta nici pe Kevin. Valentina a spus că au ei grijă să-l ia de la petrecerea Camillei Fioravanti. A spus că ești liberă. Nu, repetă Emma. Nu vreau. Se repezi la telefon și formă numărul de celular al Valentinei. — Da’ mulțumește-i lui Dumnezeu că și-a adus aminte de copii, bodogăni Olimpia. Pe ăla nu-l roade conștiința pentru nimic În lume, Îs doi ani de când copiii ăștia parc-ar fi orfani, dacă și asta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
felul acesta, nu e drept, spuse Emma. În bucătărie căzu o cratiță. Emma apăsă receptorul pe ureche. Preț de un minut interminabil ascultă vocea operatoarei de la Omnitel care-i spunea că abonatul nu poate fi contactat. — Antonio și-a Închis celularul, Îi spuse lui Sasha, ca și cum el ar fi putut rezolva problema. Își aminti imaginea pistolului din torpedo. Apoi disperarea lui Antonio când ea coborâse din mașină și el alergase după ea, și pentru că ea nu voia să se oprească, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
el, forțându-se să nu-și piardă controlul. Telefoanele Închise până luni, ai și uitat? Valentina Își plecă privirea deoarece din ochii tatălui ei izvora o lumină rece, ca de cuarț negru, și nu putea să-l privească. Îi Întinse celularul, căci nu voia să creadă că Îl trăda. Tati Închise telefonul și Îl băgă În buzunarul hainei. Valentina ar fi vrut să plângă, căci Îi părea că spulberase o vrajă. — I-am trimis doar un mesaj, tati, Încercă să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
părul cu duioșie. — Ai făcut bine, șoricel, Îi spuse. Ești o fetiță bună. Mama trebuie să stea liniștită. Dar momentul trecuse. Pierduse clipa. O sclipire neplăcută Îi Încețoșase privirea și Îl Împiedicase să scoată pistolul. Și sunetul inconfundabil al unui celular care trimite cine știe ce mesaj stupid Îl pusese În gardă. Iar acum Kevin, În picioare pe canapea, Îl prinsese de cămașă - și strângându-l la piept, Îl privea de parcă s-ar fi temut ca nu cumva să-și retragă promisiunile. Antonio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ușoară, aproape eterică. Pe terasa Zodiacului, sus de tot, pe Monte Mario, vântul se simțea puternic - se Înfioră. Dedesubt, În fața lor, Roma era un carusel de lumini. TI ȘI EU, răspunse, trimițând mesajul. Învățase de la fiica ei acea stenografie de celular. Îi plăcea să spună mult cu un efort minim. — Aveai dreptate, Îi spuse, arătându-i telefonul. Se distrează cu tatăl lor, se simt bine, totul e În ordine. — Ce Înseamnă MAMĂ TI?, Întrebă Sasha. Emma zâmbi și spuse neîncrezătoare: — Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
depărtării lor, granița care nu va putea fi niciodată trecută. În apartament ar trebui să domnească o tăcere plină de sfințenie și respect. Dar nu e așa. Cineva Întreabă dacă au adus scotch, altcineva Îi telefonează medicului legist de la un celular, altul Îi blestemă pe cei de la pompele funebre care au și sosit cu o grabă inoportună, altcineva informează agențiile de presă și ziarele, altul imploră sau plânge - polițistul palid Își șterge ochii și repetă am și eu copii, dar cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Marie, punînd mîna pe brațul polițistului. - Vrei să spui c-o crezi? bombăni el. - Eram cu ea cînd ai primit apelul. Și Îți garantez că nu Îți dădea telefon. Specialistul În crime ritualice aruncă o privire spre nisipul care Înghițise celularul Mariei și, odată cu el, misterul acelui apel. Fără să vrea, se Înfioră. * * * Se lăsase noaptea, iar În jandarmeria pustie doar biroul pus la dispoziția comandantului Fersen era luminat. Totuși el nu era acolo. Marie Îl convinsese, nu fără bătaie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

avu destule aventuri Înainte de a-l Întâlni, În 1952, pe Serge Clément, care Își termina atunci specializarea În chirurgie. Peste ani, lui Bruno Îi plăcea să spună: „Vreți un portret al tatălui meu? Luați un maimuțoi, echipați-l cu un celular și veți avea o idee despre individ.” Evident, la vremea aceea Serge Clément nu avea celular; era Însă, ce-i drept, destul de păros. Pe scurt, nu era frumos deloc; respira Însă o virilitate puternică și elementară, care avea s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
specializarea În chirurgie. Peste ani, lui Bruno Îi plăcea să spună: „Vreți un portret al tatălui meu? Luați un maimuțoi, echipați-l cu un celular și veți avea o idee despre individ.” Evident, la vremea aceea Serge Clément nu avea celular; era Însă, ce-i drept, destul de păros. Pe scurt, nu era frumos deloc; respira Însă o virilitate puternică și elementară, care avea s-o seducă pe tânăra internă. În plus, avea proiecte. O călătorie În Statele Unite l-a convins că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
În evidență la șopârle primitive precum Lacerta agilis; foarte probabil, ea implica prezența unui sistem nervos central, plus Încă ceva. Acest ceva rămânea un mister absolut; apariția conștiinței nu părea să poată fi legată de nici un element anatomic, biochimic sau celular; era descurajant. Ce-ar fi făcut Heisenberg? Ce-ar fi făcut Niels Bohr? Trebuia să se distanțeze, să judece; să iasă În natură, să asculte muzică. Noul nu se produce niciodată prin simpla interpolare a vechiului; informațiile se adăugau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

fără BlackBerry ? Pe bune, dacă intervine ceva important la birou ? Dacă e o urgență ? Și nici măcar n-are sens. Dacă chiar îi interesează ca oamenii să se relaxeze aici, ar trebui să-i lase să-și țină BlackBerry-urile și celularele la ei, și nu să le confiște. Oricum, n-o să-l vadă sub prosop. — Am să încep cu un masaj relaxant al tălpilor, spune Maya, și o simt cum îmi întinde nu știu ce loțiune calmantă pe tălpi. Încearcă să-ți golești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

de verde și de tobă, rromi în grupuri consumatoare de bomboane agricole, o mamaie, două tușe, un pudel negru, maidanezi, trei vânzătoare de la Mezeluri Mery SRL, un călugăr. Mai trec grăbiți, străpungând parcul pe diagonală, doi domni cu mape și celulare. Unul din ei poartă o cravată roșie cu picățele și își consultă ceasul. E 13:11. Drept atunci un serafim cu șase aripi, înotător al Domnului Preaânalt, pogoară în vârful ceasului defect de lângă rondul de nisip. Un scrânciob, trei sârme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]