349 matches
-
1949, apoi „Steaua” în 1954, revistă la a cărei fondare joacă de asemenea un rol determinant. În 1957 participă la înființarea la Cluj a săptămânalului de cultură „Tribuna”, dar în același an demisionează din redacție în semn de protest față de centralismul ideologic. Lucrează ca redactor la „Viața românească” (1960-1961), secretar al Uniunii Scriitorilor (1965-1968) și președinte al Fondului Literar (1965-1980), redactor-șef al revistei „Tomis” (1965-1969), director al Editurii Eminescu (1970-1972), de unde - sancționat administrativ din motive politice pentru publicarea volumului Engrame
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
de stânga. Efectele sale se fac și azi simțite din plin. În măsuri legislative și administrative. În deprinderi de limbaj și de clișee. Notele cele mai evidente și predominante sunt: valorile colective, comanda socială și normativele. De unde autoritatea ideii unice, centralismul, dirijismul, planificarea, controlul, uniformizarea, intoleranța. Statul este și rămâne marele patron-proprietar, marele mecena, marele administrator al culturii. Există o clasă conducătoare și o cultură conducătoare: a nomenclaturii culturale. Ea exercită cenzura și politica culturală. și așa cum ordinea totalitară respinge pluralismul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și cel italian fiind plin de astfel de exemple. Este aproape superfluu să amintim faptul că, exceptând zona Transilvaniei, spațiul medieval românesc nu a cunoscut exemple similare. Configurația politico-statală și realitățile socio economice interne nu au permis acest lucru. Aici, centralismul statal a inhibat orice tentativă de autonomizare, iar singurele libertăți posibile au fost cele venite cu a lui Vodă miluire. În privința libertăților, dar și a influenței pe care o puteau avea la nivel politic, locuitorii Bacăului nu seamănă nici pe
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de speculă, închiderea anumitor unități productive etc. au fost doar câteva din elementele ce au afectat profund traiul de zi cu zi al orășenilor. Din dorința de a preîntâmpina izbucnirea unor mișcări de revoltă, guvernul de la București și-a consolidat centralismul, trasând consiliilor comunale, prin intermediul directivelor ministeriale, direcții precise de evoluție. Pentru a veni în sprijinul populației sărace, primăriile au fost nevoite să înființeze depozitele de subzistență și să verifice atent modul în care sunt respectate prevederile legii maximului. În același
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ei (Harding: 1996, 17-18). Argumentul lui Harding este pertinent, dar ceea ce el consideră momentul apariției leninismului poate fi la fel de bine interpretat ca o pură tactică politică, nu neapărat ca o metamorfoză ideologică. Separarea bolșevicilor de menșevici și mai ales introducerea centralismului democratic în primii ani ai secolului XX alcătuiesc pietrele unghiulare ale configurării leninismului în mai mare măsură decât Primul Război Mondial. Kenneth Jowitt argumentează că "Atât în regimurile liberale, cât și în cele leniniste (în contrast cu societățile rurale), acțiunea socială este
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a lansa asaltul său permanent asupra realității. Dacă leninismul ca ideologie este relativ flexibil, adaptându-se particularităților societății pe care plănuiește să o asalteze, leninismul ca disciplină revoluționară trebuie să fie ferm subordonat unui singur centru. Asta însemană în definitiv "centralismul democratic": membrii de partid au dreptul de a dezbate și critica până la luarea unei decizii; ulterior, nu mai sunt permise dezbateri suplimentare pentru că acestea nu pot fi decât "contrarevoluționare", subminând "unitatea de acțiune" și eficiența partidului însuși. Centrul moscovit de unde
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
glasnost și perestroika. De ce au eșuat? Era leninismul prea anchilozat pentru a fi reformat? Nu neapărat. Problema este că Gorbaciov a încercat o reformă colosală a leninismului utilizând procedee non-bolșevice. Pentru prima dată în istoria sa, leninismul a abandonat principiul "centralismului democratic": critica era de acum liberă să se manifeste chiar și împotriva partidului și a deciziilor sale. Această libertate "burgheză" de a critica a erodat leninismul din interior atât de repede și de complet încât a uimit toți observatorii acestui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
389-390). În concluzie, leninismul post-bolșevic a încercat să păstreze leninismul instituțional renunțând în același timp la sensul său revoluționar fundamental: revoluția globală. A sucombat în fața moralității "burgheze" sau, mai bine spus, a adoptat-o cu bucurie și a abandonat simultan "centralismul democratic", principiul leninist conform căruia, în cadrul unui partid bolșevic, criticismul și dezbaterile sunt permise, chiar încurajate până la un anumit punct, dar numai până la luarea unei decizii. După aceasta, criticismul este strict interzis deoarece slăbește partidul și "unitatea [sa] de acțiune
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
despotice la adresa partidelor comuniste din lumea întreagă, de coordonarea lor fără drept de apel și în conformitate exclusivă cu intențiile și scopurile internaționale ale Moscovei. Biroul informativ și Cominternul dețineau, în esență, același rol: extrapolarea a ceea ce Lenin a numit "centralism democratic" de la nivelul unui singur partid asupra întregii mișcări comuniste. Între cele două centre ale lumii comuniste nu existau decât diferențe "tehnice": numărul de membri, sediul sau o strategie ideologică mult mai flexibilă; importanța acestor distincții, deși notabilă, nu trebuie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
păstreze pentru sine funcția de prim-ministru, în timp ce Gheorghe Apostol, colaborator fidel al său, va fi numit în funcția de prim- secretar. Aparența democratizării nu a durat decât până în anul următor, când Dej își va prelua prim-secretariatul, restabilind astfel "centralismul democratic" (Fischer-Galați: 1998, 162-163, 168-169). Anul 1955 a fost martorul a două evenimente politice care s-au dovedit a fi anticipatorii pentru politica internațională dezvoltată de regim începând cu următorul deceniu. În primul rând, întorcându-se dintr-o vizită oficială
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tendințele "mic-burgheze" ale intelectualilor; spre deosebire însă de liderul sovietic și la fel ca cel român, Mao insista, fapt care îl apropie de leninismul revoluționar, asupra necesității educării comuniste a intelectualilor, nu a epurării lor (Tsetung: 1971, 457-459). De asemenea, "centralismul democratic" sau "disciplina de partid", "democrația de partid" și strategia instrumentării aliaților, indiferent de culoarea politică a leninismului asianizat, este mai apropiată de leninismul post-revoluționar decât de cel revoluționar (Tsetung: 1971, 149-150, 145-146). Să vedem în continuare ce a preluat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din cadrul "lagărului socialist" ar fi echivalat cu o reacție centrifugală periculoasă la nivel intersistemic și cu o lovitură necruțătoare la adresa prestigiului și forței sovietice, la nivel extrasistemic. De asemenea, Dubcek se făcea vinovat în ochii Moscovei de renunțarea la principiul "centralismului democratic", pe care PCC, ca orice partid leninist, ar fi trebuit să îl apere "ca pe lumina ochilor" (Scrisoare adresată CC al PCC..., în Pătroiu: 1998, 65). Conform "centralismului democratic", o decizie este dezbătută în interiorul partidului înainte de a fi adoptată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Dubcek se făcea vinovat în ochii Moscovei de renunțarea la principiul "centralismului democratic", pe care PCC, ca orice partid leninist, ar fi trebuit să îl apere "ca pe lumina ochilor" (Scrisoare adresată CC al PCC..., în Pătroiu: 1998, 65). Conform "centralismului democratic", o decizie este dezbătută în interiorul partidului înainte de a fi adoptată; odată înfăptuit acest pas, orice dezbatere și orice critică încetează, deoarece nu ar conduce decât la subminarea forței partidului și al "rolului conducător" al acestuia în societate. Această este
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pas, orice dezbatere și orice critică încetează, deoarece nu ar conduce decât la subminarea forței partidului și al "rolului conducător" al acestuia în societate. Această este accepțiunea clasică a principiului, întâlnită în timpul leninismului revoluționar. După consumarea primei etape a leninismului, "centralismul democratic" a ajuns să însemne impunerea deciziei de către liderul de partid, fără consultări și dezbateri prealabile, și obligativitatea respectării acesteia atât de partid, cât și de societate. Într-adevăr, din punct de vedere al "centralismului democratic", liderul cehoslovac putea fi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
consumarea primei etape a leninismului, "centralismul democratic" a ajuns să însemne impunerea deciziei de către liderul de partid, fără consultări și dezbateri prealabile, și obligativitatea respectării acesteia atât de partid, cât și de societate. Într-adevăr, din punct de vedere al "centralismului democratic", liderul cehoslovac putea fi acuzat pe drept de subminarea leninismului. Dubcek "recunoscuse dreptul minorității de a pleda pentru propriul caz după luarea deciziei" și condamnase unitatea mincinoasă a partidului și deciziile impuse "de sus". În plus, a permis ca
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
punct, mult mai stăpân pe reformarea comunismului sovietic decât a fost Dubcek pe reformarea celui cehoslovac. Principala caracteristică a leninismului post-bolșevic rezidă în abandonarea imaginii de "fortăreață" impenetrabilă ideologic a partidului, așa cum o numește Jowitt, și, la fel, renunțarea la centralismul democratic. Partidul trebuie să își asume greșelile trecute și prezente, la fel și criticile din și din afara partidului, pentru a putea deveni cu adevărat forța conducătoare a societății. Leninismul post-bolșevic încearcă o recuperare a leninismului cu mijloace și în spirit
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în dicuție suveranitatea țărilor membre, că nu "limitează" în vreun fel sau altul independența lor de stat, ci, dimpotrivă, după cum se prevede chiar în Tratat, este un mijloc de întărire a independenței și suveranității naționale a fiecărui stat. Nu resurgența centralismului, care ar fi amintit de perioade din mișcarea comunistă internațională care repugnau de-a dreptul RSR, considera secretarul general al PCR ca fiind soluția la problemele de securitate ale "lagărului socialist", ci, așa cum am menționat, capacitățile militare ale fiecăreia în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prin consens a documentelor conferinței, nu prin vot majoritar. Practic, respectarea acestei cerințe ar fi condus la blocarea întregii conferințe. Argumentul invocat de Mizil se pliază perfect pe substanța leninismului romantic: "Am arătat că suntem împotriva votului majoritar, deoarece principiul centralismului democratic are valabilitate numai pe plan intern", fiind "inaplicabil în relațiile externe, între partide" (Mizil: 2001, 139, subl. m.). La fel, erau considerate inacceptabile atacurile la adresa altor partide, absente sau prezente la conferință, împreună cu respectarea în mod egal a opiniilor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fost numit eurocomunism. În termeni ideologici, se poate observa că eurocomunismul nu conține nici o urmă de leninism, ceea ce este de-a dreptul uluitor pentru niște partide care se proclamă, totuși, comuniste, dar care au renunțat la "dictatura proletariatului", "internaționalismul proletar", "centralismul democratic" și chiar la utilizarea termenului leninism, așa cum a procedat PCS în 1978 (Leonhard: 1979, 324-326; Burks în Schwab: 1981, 38; Willenz în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 265). De fapt, observă Vernon Asparturian, eurocomunismul exprimă mai degrabă "o resocializare a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu în ultimul rând, erau confruntate cu posibilitatea "pierderii identității" în încercarea periculoasă și nu întotdeauna convingătoare de a se disocia de social-democrație (Triska în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 94-95). În plus, menționează Peter Ludz, existau și recurențe periodice ale "centralismului democratic" la care se afirmase clar că aceste partide ar fi renunțat (Ludz în Schwab: 1981, 59). Wolfgang Leonhard intuiește cu acuratețe încă un paradox: eurocomunismul pleda pentru un "compromis istoric" între toate forțele politice, numai că dacă toate partidele
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dinamica socială complexă pe care însuși PCR o antrenase, simplificând-o excesiv. "Democrația muncitorească" nu ar fi fost astfel decât o expresie a forței transformatoare a "clasei muncitoare". Pentru a înțelege "democrația muncitorească revoluționară", trebuie să începem prin a discuta "centralismul democratic", o idee de extracție leninistă, referitoare la principiile directoare care ar trebui să ghideze activitatea fiecărui partid comunist. Cum numai PCR se considera forța aptă de a crea un regim "democratic" pentru "masele populare", maniera în care acesta își
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și rezolvarea treburilor partidului, la dezbaterea și fundamentarea politicii sale interne și internaționale; drepturi egale pentru toți membrii partidului; eligibilitatea organelor conducătoare de partid; conducerea și munca colectivă; folosirea criticii și autocriticii, controlul membrilor de partid asupra organelor alese etc." ("Centralismul democratic..." în Probleme fundamentale ale activității de partid și de stat: 1977, 68; Stănescu: 1977, 7-28). Centralismul și democrația ar fi avut sens numai împreună. Erau, cu alte cuvinte, "inseparabile", una în absența celeilalte neputând conduce decât la o invalidare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
membrii partidului; eligibilitatea organelor conducătoare de partid; conducerea și munca colectivă; folosirea criticii și autocriticii, controlul membrilor de partid asupra organelor alese etc." ("Centralismul democratic..." în Probleme fundamentale ale activității de partid și de stat: 1977, 68; Stănescu: 1977, 7-28). Centralismul și democrația ar fi avut sens numai împreună. Erau, cu alte cuvinte, "inseparabile", una în absența celeilalte neputând conduce decât la o invalidare a "misiunii istorice" încorporate în concept. Astfel, "Fără o conducere centralizată, democrația poate degenera în anarhie, ceea ce
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pune în pericol însăși substanța revoluționară a partidului clasei muncitoare, tot astfel după cum, fără o democrație care să străbată toate fibrele vieții de partid, conducerea centralizată ar risca să se birocratizeze, ceea ce ar paraliza spiritul de inițiativă și combativitatea partidului" ("Centralismul democratic..." în Probleme fundamentale ale activității de partid și de stat: 1977, 68-69; vezi și Iovan în Probleme fundamentale ale statutului P.C.R...: 1980, 59-60; Perfecționarea organizării și conducerii...: 1972, 17-18). Deși la nivel propagandistic s-a păstrat sensul originar al
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
democratic..." în Probleme fundamentale ale activității de partid și de stat: 1977, 68-69; vezi și Iovan în Probleme fundamentale ale statutului P.C.R...: 1980, 59-60; Perfecționarea organizării și conducerii...: 1972, 17-18). Deși la nivel propagandistic s-a păstrat sensul originar al "centralismului democratic", dezbateri libere urmate de o decizie cu valoare de lege, a cărei discutare ulterioară nu ar fi însemnat decât spirit "contrarevoluționar" leninismul romantic a păstrat doar "centralismul", democrația, înțeleasă în sensul conversațiilor libere și chiar a polemicilor pe marginea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]