9,103 matches
-
-ne prilejul rar să măsurăm exasperarea din sufletul celui care în general dă impresia că se joacă: "Afară, prin pajiștea rară,/ pe coclauri cu maci și lauri,/ moartea adună poeții pe făraș/ îi face căpițe și le da foc,/ iar cenușă o-mprăstie aiurea./ Și-n vremea asta, vedeți?, eu scot limba de-un cot,/ prefăcându-mă nebun sadea/ poate va trece și noaptea de Anul Nou/ fără ca îngerul meu blând și alcoolic/ să-mi bea cianură din stilou." (Poem pentru noaptea
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
lăsau moi/ pe trupurile noastre//groaznice diviziuni mi-a fost dat/ să mă liniștesc/ aici lîngă rădăcini// cine să fi scris numele tău/ tocmai aici și nici nu te miri/ uite tocmai am terminat cîntecul prăpastiei// eu sînt de partea cenușii le-am zis/ fără false zapezi/ și nu încercați ei pot singuri să plîngă/ deasupra uneltelor// și-am adus o tablă neagră/ să se scrie pe ea esențialul/ doar știți că pe table negre se scrie esențialul" (în unghiul retragerii
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
moara nu macină niciodată în gol. Ei bine, scriitorul polonez (n. în 1938, într-un orășel din estul țării) apelează la forma clasică a devenirii personajului său, care a răsărit din propria-i persoană. Era să scriu din propria-i cenușă, apelând la mitologia păsării Phoenix. Și nu greșeam prea mult, ba, chiar deloc, dacă iau în calcul traiectoria protagonistului Petia. El este realizat ca un alter ego implicat, dar și ca povestitor la persoana a treia. Aci intervine limbajul cult
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
lucru pe care nu voi putea niciodată să-l repar". E greu de înțeles cum se putea ajunge la asemenea fapte dar încă și mai greu de înțeles este comportarea victimei care, nu numai că, în acea ședința, isi turnase cenușă în cap, dar și venise să-i mulțumească denunțătorului, între patru ochi, "pentru ajutor". Urâte și încurcate vremuri! Spuneam că Dan Desliu, în mărturisirile făcute interlocutorului sau, este mai repede dispus să se autoînvinuiască, astfel cum am văzut, decât să
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
printre care eu). Au provocat unul dintre cele mai mari scandaluri ale secolului, care i-a marcat pe viață. Au fost condamnați la exil de către Hollywood, desigur neoficial; dar pînă și Senatul american s-a amestecat în poveste, declarînd: "Din cenușă lui Ingrid Bergman, se va naște un nou Hollywood". Iată de ce au ales să trăiască în Europa, unde am crescut eu. Aveam 25 de ani cînd am pus pentru prima dată piciorul la Hollywood, și nici n-am apucat să
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
unei îmbrățișări: "În zare, e Ciricul.Pe unde poetul mahalalei celeste/ dialogă, desculț, cu Socrate./ De-aici se văd Tighina, Hotinul, Bazargicul.../ Cu gratiile-n sînge, gramatic/ trag clopote, înverșunat, ridicul// În zare e Ciricul. O pădure./ Aud transnistrii de cenușă./ Cu gratiile-n sînge, gramatic/ trag clopote, înverșunat, ridicul" (Gratii în sînge, ilasciene). Spirituș loci e atît de adînc sădit în ființă poetului, încît, după cum vedem, se prelinge substantival și adjectival, deci ca materie primă, ziditoare la nivelul lingvistic, în
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
televizor, acasă, la Timișoara) îmi sunt din ce în ce mai neclare. Tot mai estompate îmi vin în memorie și provocările din martie 1990, la Târgu Mureș, când securitatea, punându-i pe români și unguri să se bată precum chiorii, a renăscut din propria cenușă. Până și violențele (nu numai de limbaj!) ale lui Ion Iliescu - de la "Măi, animalule!", la ciomăgirea nemiloasă a opoziției - și-au diminuat, în mintea mea, din importanță. în mod straniu, cea mai puternică imagine legată de primele luni ale lui
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
din această evocare am citit în revista Vatra), apărută de curînd la Editura Humanitas. Cartea începe cu un moment tragic, moartea tatălui ei, marele critic literar, E. Lovinescu (care înseamnă, pentru mine, enorm). E evocată încinerarea marelui critic, urna cu cenușa funerară fiind păstrată, ca un sfînt relicvar,în fosta sa cameră de lucru, apoi ajungînd în cavoul familiei din cimitirul Fălticeni. Tînăra Monica Lovinescu, scriind proză încă din adolescență (acum o repudiază hotărît), fusese studentă, în București, la Litere. Bucureștiul
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
comanditarului, puterea de pe vremea dlui Văcăroiu, ideea dlui Constantinescu pare a garanta că eșecurile altora nu mai par eșecuri în vreme de criză. Dar, la rîndul său, dl Constantinescu descoperă în calitate de președinte al României că nici măcar atunci cînd își pune cenușă în cap vorbind despre propria sa înfrîngere nu obține o reacție de presă care să-l ajute să facă din această recunoaștere un cap de pod pentru o eventuală recîștigare a simpatiei pierdute. Dacă examinăm presa, dezbaterea cazului Babiuc s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
care se citește pe nerăsuflate, Grijania recompune, sub forma unor "manuscrise" și fragmente imaginare de jurnal adresate unui interlocutor necunoscut, în mod inevitabil lacunar, dar urmând o logică proprie viselor, în tradiția realismului magic, traseul biografic picaresc al lui Aristotel Cenușă, un antierou, "fost politic" care "are ghinionul să treacă prin tunelul anului 1947". Răstignit de enoriașii de la Schitul Frumoasa, unde se retrăsese după ieșirea din închisoare, Aristotel repetă, până la un punct, figura mitică a țapului ispășitor: "și, din câte își
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
boschet de rosa canina sub care se hîrjonesc cîinii;/ speriată ca o fetiță într-un orfelinat,/ iubită fără iubire/ poesia pare a fi ca o magazie de cherestea(...). Într-o zi va fi venind poesia, tristețe zîmbind,/ mă va găsi cenușă dusă de vînt/ în liniștea mării, de sus..." (Poesia mirabilis). Delicatețe care se destramă, în cuprinsul unui discurs tot mai acuzator, în desfășurarea căruia recriminările își asociază și precedente literare celebre: "Precum copiii scăpați de la școală de sub chinurile clasicilor/ recitați
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
orizont. Ridicîndu-se împotriva accepției meschine, birocratice ori strict cazaniere a existenței, poetul nu ezită a-și presupune o postură salutară: "Du-te și tu acasă, te-așteaptă ai tăi, în insula de var/ și de cîrpe, lasă terfeloagele să ardă, cenușa lor/ e praful pe care-l vor șterge forfetarele instituțiilor de cultură/ în care își sfîrșesc viața funcționarii trecuți prin sita unui/ ochi închis în care visează orbul un întuneric mult mai clar" (...) încă nu voi muri,/ poate chiar voi
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
niciodată o asemenea peșteră sau un tunel asemănător/ prin care înaintam de la naștere/ ca într-un fel de gestație prelungită./ Mama Bătrînă m-a vărsat de-a dreptul în subterana aceasta/ apoi a murit lîngă mine cu plămînii sufocați de cenușa radioactivă/ uitînd să-mi lase un semn măcar o dîră de sînge/ pe cenușa încă fierbinte. Pînă atunci/ n-am știut cum se numește lumina./ A trebuit să ies cu tavanul în cap, întunericul și singurătatea/ au fost de la un
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
într-un fel de gestație prelungită./ Mama Bătrînă m-a vărsat de-a dreptul în subterana aceasta/ apoi a murit lîngă mine cu plămînii sufocați de cenușa radioactivă/ uitînd să-mi lase un semn măcar o dîră de sînge/ pe cenușa încă fierbinte. Pînă atunci/ n-am știut cum se numește lumina./ A trebuit să ies cu tavanul în cap, întunericul și singurătatea/ au fost de la un timp prea strîmte pentru mine și apoi/ cît de cumplită mai poate fi nevoia
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
dat/ înmărmuresc în revărsarea/ flăcării ce-mi spală mîinile// el tu/ la marginea marginii/ la capătul puterii contemplînd/ neliniștea cu care resping/ căldură și răni// deasupra și dedesubt/ o veșnică mare de ceață/ visează să-nece ființa/ în fîșii de cenușă// mi-e sete el tu/ nesigur gîndești gîndul meu/ clepsidra se-ntoarce/ și parcă aștept o pedeapsă// m-apropii de rug/ cu speranța că mă va bea/ dar intru în priveliște/ ca într-un tablou plin de nori/ de fantome
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
sfârtecă dacă pici în mijlocul lor. Le fou de l'abime. Acesta este un tablou al lui Paul Klee, marele pictor care seamănă fizic uluitor de bine cu un alt mare nesupus, Julius Evola, le visionnaire foudroyant, a cărei urnă cu cenușă a fost dusă sus în Alpi, unde nu mai crește fir de iarbă și nu mai e colț de piatră, ci numai gheață albastră pe care calcă tălpile de foc ale îngerilor". (p. 21) În fond, miza principală a cărții
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
ciorile/ însă nu auzim croncănitul răgetul răcnetul.// Nicăieri nu se deschid atîtea localuri birouri/ nu se închid atîtea uși nu ard de vii atîtea speranțe./ Trecem cu fierul încins peste lucruri în lacrimi/ dar nimeni nu-și pune pe cap cenușă nimeni nu-și pune/ pe cap cenușă nimeni nu-și pune pe cap cenușă/ nimeni nu-și pune pe cap cenușă" (Legea focului). Instantaneul realist (poeta e o contemplativă, dar și o observatoare sfredelitoare, inocent-amară a ambientului): "Au aprins rugul
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Nicăieri nu se deschid atîtea localuri birouri/ nu se închid atîtea uși nu ard de vii atîtea speranțe./ Trecem cu fierul încins peste lucruri în lacrimi/ dar nimeni nu-și pune pe cap cenușă nimeni nu-și pune/ pe cap cenușă nimeni nu-și pune pe cap cenușă/ nimeni nu-și pune pe cap cenușă" (Legea focului). Instantaneul realist (poeta e o contemplativă, dar și o observatoare sfredelitoare, inocent-amară a ambientului): "Au aprins rugul și a plouat./ S-au ascuns în
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
nu se închid atîtea uși nu ard de vii atîtea speranțe./ Trecem cu fierul încins peste lucruri în lacrimi/ dar nimeni nu-și pune pe cap cenușă nimeni nu-și pune/ pe cap cenușă nimeni nu-și pune pe cap cenușă/ nimeni nu-și pune pe cap cenușă" (Legea focului). Instantaneul realist (poeta e o contemplativă, dar și o observatoare sfredelitoare, inocent-amară a ambientului): "Au aprins rugul și a plouat./ S-au ascuns în corturi și s-a arătat soarele./ Au
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
de vii atîtea speranțe./ Trecem cu fierul încins peste lucruri în lacrimi/ dar nimeni nu-și pune pe cap cenușă nimeni nu-și pune/ pe cap cenușă nimeni nu-și pune pe cap cenușă/ nimeni nu-și pune pe cap cenușă" (Legea focului). Instantaneul realist (poeta e o contemplativă, dar și o observatoare sfredelitoare, inocent-amară a ambientului): "Au aprins rugul și a plouat./ S-au ascuns în corturi și s-a arătat soarele./ Au așteptat să se usuce vreascurile/ și au
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
datele comemorative, "Uitarea românească", fâsâitul lamentabil de după măreața explodare a "mămăligii", viermuiala în penibila uitare de sine a "românității" (care există, dacă nu facem tot posibilul să nu fie aneantizată definitiv și dacă nu suflăm, unii, din când în când, cenușa de pe jar). Coloana infinită" se distruge, în fond, într-o magazie, Enescu este o bună afacere din timp în timp, dar zace în luxosul muzeu în aer liber, cimitirul "Père-Lachaise" din Paris, sub recea marmură albă, pe care străjuie imortelă
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
începutul (sic!) de dictatură comunistă oferindu-si demisia etc. etc. Uluitoarea candoare îl face pe dl Breban un polemist foarte vulnerabil. Nu vreau să abuzez. Ce păcat că lavă care se revarsă în restul articolului, pîrîiase-pîrîiase, nu e decît o cenușă lichidă "în cele patru române ale mele" de după revoluție! Numărul următor al Contemporanului mi-a scăpat, dar în cel din 22 aprilie, dl Breban revine la atac împotriva României literare, scotînd-o de data aceasta din plutonul instrumentat de funestul centru
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
în dedublare cosmică, într-o teorie a dedublării, în care iluzia speculara induce iluzia realului însuși: "regiunea aceasta este luminată de doi sori. nu sînt sori luminosi-orbitori. nu sînt nici macar sori inverși sori negri. sînt niște bieți sori de culoarea cenușii făcuți din apa triști cu fire de gheață în ei./ dar eu nu văd decît unul dintre cei doi sori. înseamnă că și eu sînt multiplicat în două exemplare. totul e dublu, ca și cum cineva ar fi așezat aici o oglindă
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
de Eugen Uricaru. Sandro, cum i se spune în Italia, își dorește la un moment dat, intens, să ningă în Italia încinsă de soare pentru a-și alină dorul de munții înzăpeziți din România. În loc să ningă - pe pamant se așterne cenușă rezultată din erupția unui vulcan. În felul acesta se sugerează insațietatea iubirii de țară, imposibilitatea de a stinge această iubire printr-un simulacru. În român există și un român de dragoste - pentru Marină, în care Alexandru Bota identifica particularități ale
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
acea dispoziție smerita ce vede în sumisiune un semn de noblețe. Ființă "plină de taine" se confundă cu lucrurile, într-un simțămînt al zămislirii comune: "De lumină din pielea zăpezii/ mă las absorbita/ teamă de a fi efemer/ își scurge cenușă lin/ printre degete// drumul pe care alunec/ e sigur/ chiar dacă orbit de pacea/ din jur// oboseală inimii/ ea însăși zăpadă" (Lumină de iarnă). Din această comuniune cu fenomenologia naturii rezultă, firește, o comunicare a regnurilor. Nu o "democratizare" a lor
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]