949 matches
-
a făcut să conștientizeze că poate lupta cu negura care-i tulbura adânc firava ființă prin creația minții, că puterea deusiană îl menise să dezvăluie lumii tainicele trăiri ale mitului întunericului. El nu dezvăluie ceea ce cu ochiul minții străbate în cenușiul morbid al locurilor de pierdere a umbrei, ci sugerează că viața își are un rost și poate exista oriunde. El este un melancolic, un nostalgic al luminii și numai greaua încercare a vieții l-a făcut să preumble, în noapte
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
oriunde. El este un melancolic, un nostalgic al luminii și numai greaua încercare a vieții l-a făcut să preumble, în noapte: În haine negre, întunecate ... , plângând, dar după cine? Ne declară nouă poetul în vreuna dintre lucrările sale de ce cenușiul a pus stăpânire pe toată ființa sa iar sufletul îi plânge cu lacrimi amare un prezent? În studiul său, Figuri și forme literare, eseistul și criticul literar Tudor Vianu spunea: Opera a absorbit în întregime pe poet și lipsa de
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
plâng, și nu știu unde mă duc (Nocturnă). În poezia lui vom observa spontaneitatea unei mărturisiri, și nu este singura în creația poetului băcăuan, spontană și sfioasă, uneori de-a dreptul vetustă și desuetă, care a dat naștere unuia dintre farmecele sumbrului cenușiu, greu de precizat în arta bacoviană unde sugestia este profundă și constantă. Nu cred că voi greși afirmând că George Bacovia este cel mai mare creator de atmosferă din literatura noastră, și o spun ca unul care m-am transpus
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
bacoviană unde sugestia este profundă și constantă. Nu cred că voi greși afirmând că George Bacovia este cel mai mare creator de atmosferă din literatura noastră, și o spun ca unul care m-am transpus cu toată ființa mea în cenușiul sumbru al creației lui, constatând că această atmosferă ar fi putut fi un rezultat al sobrietății, discreției în care simplitatea amplifica sugestia îmbogățind-o însă departe de a o deservi. Vom cita primul catren din poezia Frig pentru a urmări
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
deznădejdii: Era mai demult o stradă, / O școală, și bruma cădea - / Prin săli, ca nimeni să-l vadă, / Un elev singuratic pălea (Scântei galbene), trepte de inițiere ale unui rit fundamental de trecere a fiindului prin existențial. Nașterea sa este cenușiul și culorile umbrelor care se întrezăresc printre viețile trecătoare. Atât de grea i-a fost starea maturității încât cu greu și vag își amintește de treapta de început a vieții unde copilăria este inexistentă în creația sa. Poezia bacoviană este
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
umbrelor care se înalță în bezna nopții ca adunătoare de vieții, pentru că el, poetul tainelor, simte apropierea semenilor de ceasul despărțirii de lumea vie și vede ducerea spre odihnă a trupurilor obosite de vicii. Locurile în care tăcerea abundă în cenușiul păcii sunt cimitirele cu plăcile lor grele în care se înfig spre aduceri aminte crucile, de care se agață coroanele cu tot ornamentul lor sumbru: Și-n tot e-un marș funebru / Prin noapte, ce suspină (Nocturnă). Morbidul bacovian din
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
Aprind, pe masă lampa, și iarăși mă dezbrac, // Mă clatină spre pat al insomniei pas - / În creierul meu plânge un nemilos taifas (Dormitând) lăsându-se doborât de galbenul pământiu al bolii sale, care îl petrece spre negrul cenușiu. Este un cenușiu care va începe să-i tulbure energiile telurice încă din 1914 și va culmina, șapte ani mai târziu, în anul 1921, secătuindu-l până în clipa în care își va dărui sufletul înaltului celest deusian. Suferința poetului este de nedescris, este
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
luat pe mine, o prostituată? Ah, cât îmi doresc un bărbat adevărat, cu pretenții, elegant, bogat, modern. Vreau să fiu și eu admirată, să fiu dorită, apreciată, să am succes. O viață am, și pe aceea să o trăiesc în cenușiu?”. Cu mult curaj, Gomera pleacă din casa soțului să se prostitueze. Osea nu mai e bun, nu e admirat, nu-i e recunoscătoare. „Ce dacă atitudinea mea îi rănește inima, să înțeleagă, eu trebuie să îmi caut fericirea!”. După un
OSEA de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351935_a_353264]
-
catalogat : DOAMNELOR ȘI DOMNILOR, DIO ESTE DEJA UN OM PIERDUT! NU-L MAI CĂUTAȚI ÎN LUMEA ASTA! Ninge nonstop. Dio nu mai reușește să mențină cărările practicabile printre nămeții din jurul casei. Albul înghețat potopește totul : locuințele și conștiința oamenilor. Impracticabile. Cenușiul uman a dispărut după cortina iernii. Spectacolul zăpezii se esențializează până la suferință. O suferință pură, de dragul suferinței. Fără obiect și fără subiect. LUMEA REDUSĂ LA INDIVID. INDIVIDUL EXTRAPOLÂNDU-ȘI NAIVITATEA PRIMORDIALĂ. Dio își simte tâmplele vibrând lângă umbra lui Dumnezeu
DEŞERTUL DE CATIFEA (101-102) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352440_a_353769]
-
La tine încearcă culoarea invers să curgă Spre-un început mai întunecat de vis Apoi un larg somn unde cocorii Ne coboară mai jos de paradis. Tu descoperi dincolo de negru Nopți înverzind,când eu devin o toamnă, Iar prin rana cenușiului integru Văd chipul tău de rouă,Doamnă. Al.Florin ȚENE -------------------- Referință Bibliografică: Dincolo de rama tabloului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 346, Anul I, 12 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile
DINCOLO DE RAMA TABLOULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351447_a_352776]
-
-se, zâmbind spre mine. Cămașa roșie și pantalonii bej de in îi veneau perfect. Părul negru, lung și des, era prins în coadă. S-a oprit în fața mea întinzând jovial mâna. Evidențiați de bronzul pielii, ochii lui de un gri cenușiu, tiviți cu gene lungi, dese, mă priveau direct dar prietenos. -Bine ai venit! -Mă bucur să fiu aici! I-am strâns degetele lungi și fine. Ce sentiment plăcut era în preajma lui. Nu avea nimic din comportamentul unei vedete. Un perfect
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
inhibă, nu-i rezistă multi. Angela Nache este o învingătoare în războiul cu severele obligații ale cotidianului, un război el însuși cotidian, un război lipsit de eroism, în care nu se piere, dar se moare. Insidioasa agresiune a monotoniei, a cenușiului și a banalitații, sisifica povară a diurnului, exasperarea necomunicării, constiinta diferențierii vulnerabile, ce va fi reprezentând poezia printre atâtea capcane și măcinări sau dincolo de ele, un liman sustras determinărilor sau dimpotrivă, un instrument al opoziției. Nici una nici alta : versurile Angelei
ANGELA NACHE „MIRACULUM” PREFAŢĂ DE MIRCEA IORGULESCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351007_a_352336]
-
din cartierul nostru din Cluj-Napoca. Pentru a scurta drumul am ieșit pe ușa din spatele blocului. Era o zi senină și roua dimineții răsfrângea razele soarelui în mii de briliante. Trecând prin iarba spațiului verde, soția mea a observat un gheomotic cenușiu într-un smoc de buruiană de la baza unui garaj. L-a atins cu vârful pantofului și atunci un cioculeț și doi ochi nevinovați ne-au privit speriați, sau poate a speranță, din iarba udă a dimineții. Soșia s-a aplecat
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
era pătrată; linia arhitectonică aducea aminte de curentul “cubist”, mult cultivat în arhitectura orașului, între cele două războaie mondiale. Casa, dar și mica grădină, delimitată de un gard metalic masiv, erau strict funcționale. Pereții și zidul exterior, zugrăvite într-un cenușiu sumbru, dădeau impresia că ar conține mai mult beton decât prevăd normele în vigoare vis-a-vis de concentrația legală pentru asemenea clădiri. Casa avea ceva de cazemată, de refugiu, de bunker... În interior nu exista nici un tablou, nici o carpetă, nici un ghiveci
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
face altceva decât să te retragi în asceză, sau... te sinucizi ! Ei îi plăcea Viata. Și totuși, era condamnată la...înțelepciune, prin singurătate, sau poate lucrul ăsta venea chiar de la ea, din prea marea exigență și inflexibilitatea de a accepta cenușiul rutinei - pentru alții odihnitor, pentru ea ucigător, din prea frecventa reflexivitate la care fusese condamnată, poate chiar dinainte de naștere, prin înțelepciunea dezvoltată în familii de intelectuali, preluase prea mult din preocuparea pentru forma perfecta, din gena filologului, lingvistului, literatului, de pe la
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
Lăsați să clipească ochiul senin deasupra Egipetului, / Niciodată nu mor martirii dreptății. (George Bacovia) Cuvinte cheie: previziune, apocalipsă, umbre, întuneric, cadavre, morbid, magie, Nil Rezumat: George Bacovia s-a născut ca poet-om și și-a revărsat erudiția imaginativă spre cenușiul maturității, când durerea fizică îi măcina trupul dezgolind dorul de o lume pe care numai el o putea vedea și urmări în evoluția ei decadentă. Această evoluție își trăia planul existențial de când păcatul adamic a pus stăpânire pe pornirile necontrolate
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
de complicitate intimă, ceea ce semnifică, de fapt, un binemeritat triumf al autorului. Citind romanul, te simți ca și cum ai urmări un film 3D, unde și tu participi, temporal și spațial, la acțiune. Mintea și inima unui scriitor reprezintă alambicul în care, cenușiul vieții se transformă în aur pur ... pe tărâmul emoțiilor. Cu har și minuțiozitate de bijutier, prozatorul descrie portrete memorabile de profesori și colegi , care i-au marcat acele frumoase și tumultoase timpuri. Aș aminti aici, doar câteva: profesorul de franceză
UN LICEU LA MALUL MĂRII DE AUREL AVRAM STĂNESCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355497_a_356826]
-
la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
din cartierul nostru, din Cluj-Napoca. Pentru a scurta drumul am ieșit pe ușa din spatele blocului. Era o zi senină și roua dimineții răsfrângea razele soarelui în mii de briliante. Trecând prin iarba spațiului verde, soția mea a observat un gheomotic cenușiu într-un smoc de buruiană de la baza unui garaj. L-a atins cu vârful pantofului și atunci un cioculeț și doi ochi nevinovați ne-au privit speriați, sau poate a speranță, din iarba udă a dimineții. Soșia s-a aplecat
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
DORIT UN SEMN Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 594 din 16 august 2012 Toate Articolele Autorului întindeam durerea până la lună și înapoi mă voia ardea așteptam să mă întrebi dacă mi-e frig să-mi învelești umărul cenușiul privirii zâmbesc durerea o adopt ca stindard al supraviețuirii al respirației al gândului întors veșnic înspre lobul urechii stângi acolo rătăcesc carnea vie a cordului iar și iar ...nu simți zeii dictează cine se procopsește cu un pled rupt cât
TARE MULT MI-AM DORIT UN SEMN de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355068_a_356397]
-
ani, va ceda marilor solicitări nervoase și va fi internat, pentru prima dată, la Sanatoriul dr. Mărgăritescu din București. De atunci, sufletul lui va urca din întuneric în lumină și va desăvârși omul ca poet al umbrelor și al obsesiei cenușiului, sub greutatea metalului plumb, al cărui sens este alunecarea lentă în moarte a oamenilor, a lucrurilor și a lumii, a destinului universal. „Și totul se mișca în umbre trecătoare”, vizualizează sugestiv neînțelesul existențial al lumii care coboară și tot coboară
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎMI CAD DIN OCHI PĂSĂRI Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 525 din 08 iunie 2012 Toate Articolele Autorului albe verzi albastre ce nu-ți pot atinge nupțiala lumină lângă culorile cărții cenușiul își ține ofrandele în mâini trimiți aripi tăiate de ghilotina încercărilor sterile între noi culorile se deșiră nu știi face diferența nu știi colora în ce culoare vrei penelul e colțul buzei drepte pe un talger nu-i poți schimba
ÎMI CAD DIN OCHI PĂSĂRI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356219_a_357548]
-
a fost de-ajuns urmașilor lui Adam?! Mi-au încolțit aceste întrebări-mirări acolo sus, la zece mii de metri, unde mă simțeam mai aproape de cer decât de pământ, atunci când ferestrele deschise jos, în cerul de nori, îmi permiteau să zăresc, valuri-valuri, cenușiul scoarței terestre: Carpații, Alpii Ionici (sau, poate, cei Dinarici), apoi Alpii propriu-ziși, cei consacrați ca fiind cei mai semeți din Europa. Desigur, mă refer doar la partea italiană a acestora, munți pe care am putut să-i scrutez mai facil
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]