910 matches
-
sosește? Cam într-o jumătate de oră o să fie aici. Stella coborâse în salonul mare al casei Maryvile, cu bovindourile lui spațioase, care dădeau spre mare. Unul dintre geamuri era deschis și perdeaua albă flutura. Marea se înveșmântase acum înțr-un cenușiu pal, cu reflexe de fildeș care începeau să se estompeze. Din dormitorul ei de la etaj, Stella urmărise, din când în când, cu binoclul, feluritele isprăvi ale familiei McCaffrey pe plajă. Stând ascunsă, o văzuse pe Ruby venind și plantându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
proastă despre el. Avea o privire limpede și plină de subînțelesuri, ca de căprioară. Cu o claritate dureroasă, Aris o revăzu În ziua nunții ei. Mireasă de coral În mijlocul esplanadei din Campidoglio, și-l revăzu pe tatăl lui - Îmbrăcat În cenușiu, strălucitor, cu Camilla Împopoțonată În domnișoară de onoare, salivându-i pe haina de mire și spălându-i ochelarii cu limba. Elio Împărțea salutări prietenilor, partenerilor și clienților studioului său, și chiar Ornellei, fosta doamnă Fioravanti - care, deși gestul fusese considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Iar Elio Îl străfulgerase cu o privire scurtă și, prinzând brațul drept al uneia și brațul stâng al celeilalte doamne, se pregătea pentru poză. Prima, mama lui Aris, de patruzeci și șase de ani, cu părul vopsit Într-un blond cenușiu și trăsături puternice - colega lui de facultate, avocat și ea, asociata lui, de-acum sora lui. Cea de-a doua, micuță și firavă ca Audrey Hepburn, cu părul castaniu și scurt, cu breton, cu ochi de căprioară, tânără, așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nesfârșită ce trecea de la Antonio la Emma și de la Emma la Antonio - fiecare din ei căutând, poate fără să știe, modalitatea cea mai rafinată și mai dureroasă de a-l tortura pe celălalt. Emma Înflorea după ani și ani de cenușiu, explodând după nașterea lui Kevin Într-o mulțime de forme și culori: cu nou-născutul În marsupiu, fără a i-o spune, se reîntorsese la prietenii ei muzicieni și În localurile În care cântau - dându-i astfel ocazia să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ploaie. Dar norii rătăceau și nu reușeau să se adune. Din când În când Învăluiau fața lunii, descoperind-o apoi Încet - diafană, ca o monedă. Emma Îi arătă luminile roșii ale unui avion care brăzda mătasea cenușie a norilor. Pe cenușiul acela, luminile orașului se reflectau ca-ntr-o oglindă. Îl Întrebă dacă, după părerea lui, din avion se vedea Roma - sau imaginea avionului și a călătorilor. Sasha răspunse că nu știa, că nu se gândise niciodată la asta. Spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Bănci solitare, coșuri goale. Lunga linie galbenă pe care nu trebuie să o depășești, ce trece de-a lungul stației - În timpul zilei nici nu poate fi văzută, călcată În picioare de miile de călători -, acum se releva aproape fosforescentă În cenușiul albăstrui al galeriei. Paznicii controlează ca fiecare stație să fie pustie, să nu fie nici un vagabond, toxicoman sau vreun mâzgălitor de graffiti ascuns prin coridoarele subterane și În cele câteva adăposturi prost luminate din stațiile curate, proaspăt curățate, pentru jubileu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acum sînteți niște oameni de lume, care au călătorit În afară. Aha, cu avionul. Clar, acum sîntem mai importanți. Dar Îndrăgostirea, care e ca un final neașteptat al unei săptămîni de vis, trebuie strecurată Înapoi În țară, vă Întoarceți la cenușiu. Un episod ciudat se produce la controlul vamal cînd rămîi cîteva clipe Împietrit de spaimă În fața acelui reprezentant al vigilenței Statului, o uniformă cu o figură pătrățoasă și o privire ca o sîrmă Încinsă, care nu se dă la o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deși ar fi bine; e mai mult ceață și cerul e Închis, de fapt e foarte Închis. Nu ninge, e ceață, dar parcă nici ceață nu e. E cenușiu, cred că asta e, totul e cenușiu, iar ceea ce nu e cenușiu e negru. Chiar și verdele uniformelor e ba negru, ba cenușiu. Un cenușiu pe cale să devină negru. Deși se poate ca măcar În privința uniformelor acest fenomen să nu fie psihologic. Ele sînt pur și simplu jegoase. Din ceața care nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fapt e foarte Închis. Nu ninge, e ceață, dar parcă nici ceață nu e. E cenușiu, cred că asta e, totul e cenușiu, iar ceea ce nu e cenușiu e negru. Chiar și verdele uniformelor e ba negru, ba cenușiu. Un cenușiu pe cale să devină negru. Deși se poate ca măcar În privința uniformelor acest fenomen să nu fie psihologic. Ele sînt pur și simplu jegoase. Din ceața care nu e ceață se aud sunete ciudate și apar oameni noi, necunoscuți cu nume
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
astea; sîntem ca niște spectre care nu se pot Întrupa În lume. Poate că multe din aceste mașini au trecut prin noi, mă gîndesc. Încerc să mă uit la Moise, dar nu văd decît un maldăr care pulsează negru În cenușiul Întunecat al fundalului nimicitor. Nu are o figură, nu are un trup cu mîini sau cu cap. Cu toate astea, pot să-mi dau seama că se uită spre ceva, ușor pieziș față de ceea ce ar putea să fie - ar trebui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ele fiind spitalul. — Pa, Moise, te-mbrățișăm, nu uita să ne scrii. Pupă-l pe locotenentul Stancu din partea noastră! strigăm după el, atîrnați de gard. Cine e Stancu? mă Întreabă Claudiu. — Un bou, Îți povestesc mai tîrziu. PÎnă spre seară, cenușiul clasic al epocii, care se regăsește și În cromatica spitalului, e Întrerupt de un curcubeu de culori de cutii și de ambalaje și de pachete, cu nume și embleme și instrucțiuni În limbi străine, ceea ce produce o euforie generală. Mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sindrofii feminine, că te afli la porțile altei lumi, atât de înșelătoare păreau acele după-amieze, asemeni perdelelor mohorâte ale solemnei încăperi. Erau totuși amurguri când razele soarelui, căzut în apus, scoteau la iveală camera într-o lumină roșiatică, decolorată de cenușiul marilor perdele, vrându-se imperiale, și răsărea o dulce așezare a covoarelor de lână, nebăgate în seamă până atunci, a pernelor lucrate la gherghef ori cu fețe brodate naiv, închipuind nimfe și fauni, luminări de animale exotice ori seraiuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
păream o plutire pe suprafața unui ocean; ea mă sărută. „Dacă nu ne întâlneam atunci”, spusei. - „Trebuia să ne întâlnim!” preciza pentru a nu știu câta oară. Unghiul literei nu se mai văzu, amândoi formam acum o linie dreaptă în cenușiul camerei ce era abia luminată de becul de afară. Deodată, așa cum ne aflam furăm cuprinși în unghiul stelei ce trecu peste noi prin fereastră odată cu rotirea pământului, și-n clipa aceea devenirăm nesfârșit de frumoși. Acum, la data scrierii acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
luminii de iunie: eram, pentru o clipă, în 1941, imediat după aceea din nou în camera aceasta, acum la început de septembrie 1955, dar timpii nu contează. Ea mă îmbrățișă încă o dată, camera cu luminile ei stinse ne cuprindea în cenușiu, iar eu nu îndrăzneam să învârt comutatorul. „Cum ai putut să spui că nu știi dacă ai iubit vreodată cu adevărat? Dacă e așa, ce-a fost atunci, în 1941? Și tu și eu știam. Cum nu știi?” - „Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a marii întinderi. Se încheiase anul 1954. 26. Rex stătea întins pe cimentul curții la soare: era în luna mai a anului 1955. Rostesc aceste cuvinte de nimic cu solemnitatea cu care aș anunța un nu știu ce eveniment major, dovadă a cenușiului curgerii vremii atunci, când simți necesitatea evadării fie și în ridicol chiar față de tine însuți. Orice. Rex era singurul care nu avea probleme existențiale și ființa în afara acestor așa-zise reguli sociale care îți cotrobăie în destin, un simplu agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rigoarea regulilor profesionale se succedau într-o monotonie în care viața însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, îmi spuneam, puteau să aibă zilele acelea searbăd trecătoare, în care toate semănau, fiecare una cu alta, sub domnia unui cenușiu fără întoarcere. Procesele, ceasornic al vieții sociale, se succedau cantonate în trei-patru zone, devenite plictisitoare, ale codului civil, mereu aceleași, căci vântul alungător, prin secătuirea Dreptului (nu era vorba de îndreptarea lumii, cum ni se spunea), era același cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dețin funcții, mai mult sau mai puțin de control, pentru propaganda tinerilor naivi de altădată, au înțeles că s-au înșelat, că au crezut, că nu mai au ce face, că energiile lor se topesc în van. Amurgul intra în cenușiu. - Am venit să-ți vorbesc, reluă el, pentru că te aflai în cumpănă, iar eu, la toate răscrucile tale de viață... Nu-l mai auzii. Pieri în semiântunericul odăii, dar nu înainte de a-i simți ocrotitoarea mână pe umărul drept: ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
devastator al singurătății într-un cosmos ostil prin indiferență: „Nici un strop de har nu pică / din vreo inimă de sus / cerurile se despică / într-o rană de apus”. Totul pare un pustiu nemărginit: „Târziu era, pluteam în fum / în scăpătatul cenușiu / se spulberase orice drum / în cer și pe pământ: pustiu!”. Ce îl animă e mișcarea stihiilor, care transformă pustiul în haos: „Vântul în valuri/ șiroaie de ploaie / învăluie dealuri / codrii despoaie”. Haosul e cutreierat de „un dor fără sațiu” („În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
nu numai (chiar unele capodopere ale literaturii universale), ne prezintă nenumărate cazuri când pedagogi rău intenționați au căutat să înăbușe elanurile creative ale copiilor. Evocarea anilor de școală de către scriitori se face mai întotdeauna într-o tentă care merge de la cenușiu la negru. Celebrul vers al lui George Bacovia, Liceu, cimitir al tinereții mele, poate fi pus drept motto la prea multe romane, nuvele și volume de poezii din literatura română și universală (amintim doar cunoscutul roman Profesorul Unraat, de Heinrich
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
mult prea omenească lăcomie de onoruri și privilegii”; descoperă cum „comunismul devenise o armată, aproape o biserică”, înțelege că dorința de a-l schimba pe om înseamnă controlul său total, asistă la un proces de traziție în care „primitivismul, lipsurile, cenușiul au devenit starea noastră de spirit”. Toate acestea îl hotărăsc să emigreze. Dificil, prima oară este prins și arestat, apoi reușește, trece printr-un lagăr din Italia și ajunge, în fine, la Paris, singur și fără un ban. Aici altă
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
petrecută într-un cartier marginal și începuturile meseriei de ziarist, iar în Subomul (1993) și în Prea târziu (1996) buna surprindere a atmosferei din mină indică reminiscențe din stagiul de geolog. Preferința se îndreaptă spre cazurile extrem-dramatice, înscrise pe fundalul cenușiului exasperant sau al negrului sordid, ceea ce consonează cu alegerea universului închis ca spațiu de desfășurare a acțiunii. Transpunerea ficțională presupune o documentare atentă, dar și permanenta grijă de a o depăși prin încapsularea parabolică, uneori cu derivații de factură senzațională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
o plăcere a murire!" Elegy on the death of Mr. Phillips / Elegie la moartea dlui Phillips (din ediția lui Skeat, 1883) - "șuvoi de suferință"; "Melancolia cea Neagră"; Nebunia mînioasă, frenetică, răsunătoare, groaznică"; "încruntarea sorții"; "lampa bolnavă a zilei în retragere"; "cenușiul crepuscular"; "groazele nopții care vine"; "valul cel întunecat"; "sumbra-întunecime îndesîndu-se"; "vrăji necromantice"; "mormîntul de moarte"*; "văiugă întunecată"; "aburii ca de smoală ascunz[înd] pajiștea"; "un clopot îndoliat al morții"; "nocturna pasăre afurisită"; [*the deathy tomb: crearea de adjective prin sufixarea
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
formează clorura de amoniu care are aspectul unui nor fumuriu-cenușiu, asemănător cu fumul de țigară. Carnea proaspătă -nu dă nici un fel de reacție. Carnea relativ proaspătă-pot să apară urme discrete de clorura de amoniu în jurul porțiunii de carne. Carnea alterată-norul cenușiu ce s-a format este abundent și tinde să Cupe întreg spațiul din flacon. Pentru o mai bună apreciere ,este necesar să se facă mai multe încercări din aceeași probă, din lCuri diferite, atât din zonele modificate organoleptic, cât și
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
blocada Leningradului, În cel de-al doilea război mondial, se putea rezista și În Jormania socialistă prin lectură 1. Înfometați și Înfrigurați, străbătuți de spaimele trupului abrutizat și ale spiritului amenințat cu dispariția, Împotmoliți În mâlul propriilor frustrări și În cenușiul de pământ al lumii de subterană, jalnicii și ridicolii locuitori ai României ceaușiste nu se gândeau, decât cu foarte rare excepții, la căderea sistemului, ci - mai degrabă și cu incomparabil mai mare Încredere - la sfârșitul lumii: „În devălmășie cu Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Canino trădează natura teratomorfă a ucigașului plătit. Nu trăsăturile feței, nu gesturile sau limbajul îl caracterizează pe Eddie Mars, ci deghizamentul, talentul impresionant de a-și ascunde ghearele în catifeaua agresivă a insignifianței: Era un om cenușiu, îmbrăcat complet în cenușiu, cu excepția pantofilor negri lustruiți și a celor două diamante stacojii înfipte în cravata de mătase cenușie, care semănau cu carourile de pe masa de ruletă. Avea o cămașă cenușie, iar costumul la două rânduri, dintr-un flanel moale, era superb croit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]