34,403 matches
-
cei de la Primă ie), inițial, a devenit autoimpusă. Situația Îmi este cunos cută de pe vremea comunismului, cînd am avut și eu cîteva emoții de acest fel. Și cînd mi s-a făcut silă de cei din teatru, care erau ...mai cenzori decît cenzorii oficiali!... Dar a propos de piesa dramaturgului rus : vorbesc cu Sorina Bălănescu despre ea și-i spun că finalul este luat din Fizicienii lui Durrenmatt. “Ca să vezi, domne’!”, Îmi replică minunata mea colegă, “tocmai asta le-am spus
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Primă ie), inițial, a devenit autoimpusă. Situația Îmi este cunos cută de pe vremea comunismului, cînd am avut și eu cîteva emoții de acest fel. Și cînd mi s-a făcut silă de cei din teatru, care erau ...mai cenzori decît cenzorii oficiali!... Dar a propos de piesa dramaturgului rus : vorbesc cu Sorina Bălănescu despre ea și-i spun că finalul este luat din Fizicienii lui Durrenmatt. “Ca să vezi, domne’!”, Îmi replică minunata mea colegă, “tocmai asta le-am spus eu azi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a unui text scris de D.R.Popescu - membru-n stafful Puterii de-atunci. Ea adastă asupra piesei Mormântul călărețului avar, spre alt exemplu, Încercînd să descopere cauzele interzicerii piesei & spectacolului, Într-o perioadă În care acribia politrucilor nu avea percutanță. „Cenzorul luminat și artistul culpabil - iată semnul brutal al unei normalități pe dos”(inspirat grăiește domnul Malița, În prefață). Fiindcă, se vede și din carte și din amintirile noastre (ale celor care trăitam cu cenzura-n casă!), membrii comisiilor de vizionare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tot Bulandra), O scrisoare pierdută ( Craiova), Mizantropul (Bulandra). Am văzut o parte din ele ; am cunoscut sistemul.Și vreau să reamintesc doar cîteva ciudățenii apărute pe traseul piesei către public, traseu bine vegheat de oamenii de ordine ai cenzurii. Dincolo de cenzorii obtuzi, ursuzi, fricoși, mai catolici decît Papa, existau și inspectori - centrali, ori locali - care dezvoltau cu „suspecții” relații de prietenie : teatrul dădea o masă, omul centrului Închidea ochii. Alteori, se putea vorbi chiar de complicitate! ( fiindcă și culturnicii Îl urau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dezvoltau cu „suspecții” relații de prietenie : teatrul dădea o masă, omul centrului Închidea ochii. Alteori, se putea vorbi chiar de complicitate! ( fiindcă și culturnicii Îl urau, În sinea lor, pe Ceaușescu!). Mai exista o solidaritate sală/scenă. S-au văzut cenzori/diletanți sau cenzori/prudenți. Cenzori luminați și creatori vinovați. Am constatat că multe dintre interdicții porneau din interior - actorii jigniți și comediene frustrate cerînd urgent anchetă...Critici sîrguin cioși puneau, fără să-și dea seama, paie pe foc ( exigența lor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
relații de prietenie : teatrul dădea o masă, omul centrului Închidea ochii. Alteori, se putea vorbi chiar de complicitate! ( fiindcă și culturnicii Îl urau, În sinea lor, pe Ceaușescu!). Mai exista o solidaritate sală/scenă. S-au văzut cenzori/diletanți sau cenzori/prudenți. Cenzori luminați și creatori vinovați. Am constatat că multe dintre interdicții porneau din interior - actorii jigniți și comediene frustrate cerînd urgent anchetă...Critici sîrguin cioși puneau, fără să-și dea seama, paie pe foc ( exigența lor căzînd, nu o dată
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prietenie : teatrul dădea o masă, omul centrului Închidea ochii. Alteori, se putea vorbi chiar de complicitate! ( fiindcă și culturnicii Îl urau, În sinea lor, pe Ceaușescu!). Mai exista o solidaritate sală/scenă. S-au văzut cenzori/diletanți sau cenzori/prudenți. Cenzori luminați și creatori vinovați. Am constatat că multe dintre interdicții porneau din interior - actorii jigniți și comediene frustrate cerînd urgent anchetă...Critici sîrguin cioși puneau, fără să-și dea seama, paie pe foc ( exigența lor căzînd, nu o dată, În reproșuri
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cunoscuse. Cu timpul însă, Sena i-a cîștigat încrederea, și dintr-un simplu șofer s-a transformat într-un partener cu acte în regulă în afacerea Revoluției. Începuse să fie nelipsit la toate ocaziile, de la contactele protocolare de la Editură cu cenzorii plătiții de Partid și chefurile clandestine organizate de tot felul de scriitori dubioși pînă la întîlnirile conspirative cu ceilalți așa-ziși disidenți cu care punea la cale lovitura împotriva dictaturii. În scurt timp ai ajuns să știi pe de rost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ce nu-mi place e că rușinea presupune o conștiință Încărcată. Dar de ce-ar simți un copil așa ceva? Odată cu trecerea timpului, crește, și atunci timiditatea e mai adecvată. Asta Înseamnă rușine fără moralitate. Dacă ești timid, nu ai nici un cenzor dindărătul frunții. E ca și când ai umbla dezbrăcat pe Întuneric. O persoană timidă umblă așa cât timp luminile sunt stinse; cel care se simte rușinat, niciodată. Când sosi chelnerul, am comandat Încă un rând de băuturi. Nu știam ce să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se ducea de rîpă! După cum vezi, Îmi amintesc destul de limpede Întîmplări petrecute pînă la optsprezece ani, să zicem. Poți vorbi cît dorești despre acea perioadă. S-ar putea să găsești vreun indiciu. În orice caz, nu există nici o rezistență din partea cenzorului freudian. — Azi-dimineață, stînd În pat, mă Întrebam pe care dintre idolii copilăriei mele l-am ales ca model. Țin bine minte că-mi plăceau la nebunie cărțile despre marii exploratori ai Africii - Stanley, Baker, Livingstone, Burton... În zilele noastre exploratorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ai fost, nărăvaciă ai rămas, Iordana. Sînt greceli ale tranziciei. Da' de ce le ai numai pe ele în vedere, nu ci realizările? În loc să cii cu ordinea nouă, o blamezi. Atencie, nu-i sănătos. Nu altfel îmi vorbea din scaunul de cenzor: "Percepi deformat realitatea noastră, tovarășa Marievici, vezi numai partea rea. Nu-i sănătos. Contradicțiile societății, spune și Tovarășul Secretar General, sînt normale. Noi aicea..." I-aș zice cîteva de la obraz, dar mi-e silă. Din timp în timp, sila (dublată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reporterul socialist, care convorbea cu omul muncii, în fraze-șablon. Cu betonistul, cu oțelarul, cu minerul, cu excavatoristul, cu Ilenuța tractorista și cu Aurica turnătoarea. După "dezghețul" șaizecist, cenzura acceptase și dialogul cu scriitorul. Sigur că nu oricine accesa la microfon: cenzorii erau cu ochii în paișpe. Ia să se fi omis referința obligatorie la documentele de partid, la "teze". "Iordana, mă lua în primire redactorul șef adjunct, citatul din tovarășu' unde-i?" Pasăre sesiza orice deviere de la dogmă. O făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
n-ai murit O, partizană dîrză și bălaie". Cînd s-a "abolit" Direcția Presei, s-a considerat "îngropat de viu", deși l-au "rotat" în alt post, anume creat pentru un "cadru de nădejde". Turcitu avea orientare-beton. Acceptase să fie cenzor cu convingerea că foarfeca lui operează sarcoame, dă afară tumori. El nu distrugea un eseu, aplica profilaxia marxist-leninistă. Era convins că el și numai el planta și creștea cultură sănătoasă la Iași. Mirosea orice urmă de misticism, de sexualism, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Șichy, polemică în regimul totalitar cu "Scînteia" nu exista. Cum adică? Să te încontrezi cu careva de la "Scînteia"? Categoriile erau diferențiate net: devotații doctrinei și reacționarii. În prezent: yesmenii și cîrcotașii. Fanatismul proletcult e reșapat ca un cauciuc, dacă fostul cenzor al publicațiilor... Turcitu! Da, el. Ghiță Turcitu dispune, la Tele Next, de ștampilă: ești/ nu ești corect politic. Ăstuia chiar i-a plăcut să foarfece. Trăgea sirena ori de cîte ori i se părea că nu-s respectate întocmai criteriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cineva din afara ta. Redactorul nici nu i-a comunicat schimbarea. S-a trezit, în librăria "Cărții Românești", cu numele pe Eseuri etnologice. Era, de fapt, subtilul. Suna neutru. Neatractiv. Moartea era abolită în R.S.R. Cine murea la noi? În poezie, cenzorii puneau, în loc de moarte, noapte; suferința (cine suferea la noi?) devenea soartă; iar Dumnezeu, în cel mai bun caz, d-zeu. Mai exista și o Direcție a literaturii și publicațiilor, cu un departament "Control post-apariție carte". Se găseau acolo "oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu problemele. Cînd mă anunțam cu vreun articol, la ședințele de plan (pe-atunci, "Eliberarea" fusese în '44, nu în '89), nu uita să mă avertizeze, cu aerul că-mi știe el punctul vulnerabil: "Scrie, dar vezi ce scrii!" Și cenzorul, și activistul vor să pară ființe umane și-și schimbă trecutul mai ceva ca-n Orwell. Poate că tot înghițind picătura de otravă (ideologică), s-au imunizat la adevăr. Pentru Genosse, "tontul, fonful ex-rege" de ieri a devenit "blagoslovitul rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
subversiv, orice strănut contra vîntului. Deforma texte. Și avea cadru politic, juridic, organizatoric. Redactorul șef răspundea de tot: de la angajarea redactorilor (cu urechi lungi de auzit), pînă la orientarea și activitatea lor. Se înspuma să-l înlocuiască, în rol de cenzor, pe Turcitu. Tare mai era atent la fitile Leandru! "Ora", sub Cornel Șoitu, era plină de fitile. După ce l-au "rotat", să scape de el, Fitiliada a încetat. Dacă-l speriau atîta provocatorii/provocările, dacă-i sărea inima la orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai bine... Și, schimbînd tonul: Vreau să încep chiar azi un roman. Anul ăsta, 2003, o să mă omor cu scrisul. Îi doresc să se bucure de munca ei. Asta ca aluzie la Conversație pe Titanic. Cartea n-a plăcut multora: cenzorilor, nostalgicilor, dar și anticomuniștilor de fațadă, mediocrilor, celor cu respect față de Instituție ("cu ce drept se ia aia de Universitate?"), coloneilor secu/sie cu grade didactice și profilor univi cu grade de colonei, ipocriților, fricoșilor, limitaților, surzilor, puritanilor. Așadar, cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Stalin a fost scos din mausoleu (1961, vă rog!), iar Mișa Novikov încetase să mai personifice buzduganul vîjîind, aruncat de Traian Șelmaru spre provincie. Și ce bine-și începuse urcușul Mistrie! De răsfățat îl răsfăța Aronsohn, șef secție-critică, dar și cenzorul șef, Bluthal, Horovitz, Lesner, pe-aici, nu-mi aduc aminte cum îl chema. Mai mult, Vova era prieten cu "tovarășul Iași", primul ilegalist al urbei. Vitner însuși îl recomanda "poet autentic". Îi lăuda, în revista "Flacăra", chiotele pentru electrificarea satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cunoscuse. Cu timpul însă, Sena i-a cîștigat încrederea, și dintr-un simplu șofer s-a transformat într-un partener cu acte în regulă în afacerea Revoluției. Începuse să fie nelipsit la toate ocaziile, de la contactele protocolare de la Editură cu cenzorii plătiții de Partid și chefurile clandestine organizate de tot felul de scriitori dubioși pînă la întîlnirile conspirative cu ceilalți așa-ziși disidenți cu care punea la cale lovitura împotriva dictaturii. În scurt timp ai ajuns să știi pe de rost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de apreciate". Producțiile cenzurii regimului comunist alcătuiesc o veritabilă literatură paralelă a acestuia, fiind greu de stabilit dacă ele "exprimă subtilitate, umor involuntar sau prostie pur și simplu. Eventual cîte puțin din toate". Deși nicio istorie literară nu consemnează numele cenzorilor, "ei au fost cei mai performanți foiletoniști ai deceniului șapte. Au citit tot ce s-a scris între 1960 și 1971 și au scris despre toate cărțile și revistele epocii. Au fost cei mai eficienți critici de direcție, indicațiile lor
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
putut scrie și discuta decât în particular despre periculosul "transfug". Dezertarea unui om de bază al regimului era mult mai gravă decât a unui cetățean oarecare, fie și în lumea aceea a oamenilor egali, toți, unii cu alții. Activiștii și cenzorii ideologici își păstrau simțul proporțiilor și justa apreciere a gravității faptelor. Iar după Revoluție, într-un context radical schimbat și în condițiile în care interesul public pentru literatură se diminuase drastic, întoarcerea autorului a fost una ratată. Au apărut, e
O vară de neuitat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7952_a_9277]
-
mai interesant mi s-a părut capitolul lui Paul Cernat despre Antologia poeților tineri. 1978-1982, realizată de Laurențiu Ulici și respinsă de cenzura comunistă. Plină de semnificații este antologia de versuri eliminate de cenzură. Din ea se poate reconstitui "metodologia" cenzorilor și, implicit, a propagandiștilor comuniști, zonele sensibile în care prezența poetului era semnalată prin aprinderea becului roșu. Motivele care duc la extirparea de versuri sunt dintre cele mai diverse, de la mesaje presupus subversive până la simpla prezență a unor cuvinte sau
Autopsia propagandei comuniste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7826_a_9151]
-
tare a fost faptul că autorul considera nulă 95% din proza scrisă în ultimii ani, în această categorie incluzându-l și pe Mihail Novicov (la acel moment redactor-șef la Flacăra și secretar al Uniunii Scriitorilor, de altfel, unul dintre cenzorii temuți ai acelor ani), pentru "muncita" sa nuvelă fantastică, Legenda unui pustiu, "din care fantasticul lipsește, siluire a imaginației sortită a conlucra la două concluzii formulate cuprinzător și Ťpe puncteť în final". Crohmălniceanu va fi acuzat în presă (în special
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
și necesare evului nou; e nevoie să citești pe lângă poezie și critică literară, pentru că poezia nu e numai idee"18, așa cum pot fi citite în răspunsurile redacției la propunerile primite din partea cititorilor, nu puteau fi privite cu ochi buni de cenzorii vigilenți). Puținele poezii publicate de autori români după 1948 au o funcție precisă - aceea de a marca prin vers evenimentele din calendarul politic: 23 August (Radu Boureanu. Cantată pentru 23 august - nr. 35, 20 august 1950); revoluția bolșevică (Marcel Breslașu
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]