710 matches
-
Peste un secol, Nicolae Iorga va susține și el că meseriașii evrei „se adaptau cu cea mai mare ușurință la orice mediu” și Își „biruiau [concurenții] prin iuțeala lucrului adesea superficial și prin modeste pretenții” <endnote id="(479, p. 186)"/>. Cercetătoarea Olga Goldberg-Mulkiewicz a pus În evidență un fenomen similar celui din România, de apariție a clișeelor amintite În coordonatele mentalității populare poloneze. În pofida structurii ocupaționale reale a comunității evreiești din Polonia, „care includea un important grup de meseriași”, În producțiile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reprezentările non- figurative ale Infernului (În spații concentrice), primele trei cercuri - cele mai apropiate de Demones Puteus („Puțul demonilor”), din centrul Infernului - sunt, În ordine : Heretici, Iudei Infideles și Idolatre (cf. gravură din Thesaurus Artificiosae Memoriae de Cosmas Rossellius, 1579). Cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher este convinsă că astfel de reprezentări iconografice sunt specifice artei medievale vest-europene, nu și celei bizantine : „Arta bizantină nu cunoaște fenomenul prezenței evreilor În scenele «Judecății de apoi» - fenomen atât de uzual În arta occidentală -, și totuși, originea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și celei bizantine : „Arta bizantină nu cunoaște fenomenul prezenței evreilor În scenele «Judecății de apoi» - fenomen atât de uzual În arta occidentală -, și totuși, originea acestor reprezentări se află În Bizanț” <endnote id="(136, p. 80)"/>. Concluzia prea tranșantă a cercetătoarei Revel- Neher este discutabilă. Conform erminiilor post- bizantine, În cadrul scenei Judecății de apoi, În „lăcașurile Iadului” sunt reprezentați „iudei”, care „Își smulg bărbile”, „cătând către Moise, ce le arată cu degetul pe Hristos” <endnote id=" (11)"/>. Într-adevăr, un „sobor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iudeu dinaintea patului, cu mâinile tăiate și mâinile acestea atârnate de pat, și În fața lui un Înger cu sabia afară din teacă [...], iar În jur ceilalți apostoli și sfinți episcopi” etc. <endnote id="(11, p. 179)"/>. Așa cum a observat o cercetătoare a artei bizantine, prima secvență a acțiunii (Încercarea lui Iefonias de a răsturna catafalcul) este presupusă, cea de-a doua secvență (sancționarea profanatorului) este reprezentată iconografic, iar secvența a treia (creștinarea evreului și vindecarea mâinilor) lipsește complet, nefiind nici măcar sugerată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iconografic, iar secvența a treia (creștinarea evreului și vindecarea mâinilor) lipsește complet, nefiind nici măcar sugerată. „Nimic nu sugerează posibilitatea convertirii evreului și, În final, de a-i fi ridicată sancțiunea. Intenția [motivului iconografic] este, În mod evident, negativă.” Dar aceeași cercetătoare subliniază faptul că În iconografia bizantină, spre deosebire de cea occidentală, nu este folosit nici un element care să-l valorizeze negativ sau caricatural pe Iefonias, cu toate că - din punct de vedere teologic - personajul era predestinat acestui tip de tratament <endnote id=" (136, pp.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Înfățișând-o pe Maica Domnului cu pruncul În brațe. Curios este faptul că acest motiv legendar, atât de provocator, nu a devenit și un motiv iconografic În spațiul bizantin. „Chiar și importanța acordată [În Bizanț] icoanei și sacralizarea ei - susține cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher - nu au făcut ca evreii să fie asociați [În iconografia bizantină] cu icoana și acuzați de profanarea ei” <endnote id="(136, p. 109)"/>. De regulă, În spațiul creștin-ortodox, profanarea icoanei a fost pusă pe seama „evreului imaginar”, și nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
molitvele Sfântului Vasile” <endnote id="(680, p. 42)"/>. La 19 aprilie 1804, alarmat de continuarea violențelor, domnitorul Constantin Ipsilanti a trimis un ordin scris (un pitac) la Mitropolie, cerând ajutor „unei instituții În parte responsabilă pentru acele violențe”, cum remarcă cercetătoarea Violeta Barbu <endnote id="(98)"/>. Prin intermediul noului mitropolit, domnitorul muntean cerea ca preoții să-și convingă enoriașii „netrebnici și proști” că este „o deșartă părere că adică neamul evreesc ar fi omorând creștini Într-adins ca să ia sânge de la acel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cioran, chiar și În eseul său „filosemit” postbelic (Un peuple de solitaires, 1956), ar fi susținut că evreul nu e om : „A fi om e o dramă, a fi evreu e o alta” <endnote id="(747, p. 444)"/>. Recenzând cartea cercetătoarei franceze, Ion Vianu a observat Însă că este vorba de o citare trunchiată din eseul lui Cioran. De fapt, pasajul continuă astfel : „De aceea, evreul are privilegiul de-a trăi de două ori condiția umană” <endnote id="(310, p. 58
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este vorba de o citare trunchiată din eseul lui Cioran. De fapt, pasajul continuă astfel : „De aceea, evreul are privilegiul de-a trăi de două ori condiția umană” <endnote id="(310, p. 58)"/>. „Oroare !”, conchide Ion Vianu, indignat de incorectitudinea cercetătoarei. „Să nege Cioran faptul că evreii ar fi oameni ? Parcă nici Hitler n-a făcut asta” <endnote id="(748)"/>. Ion Vianu greșește, la rândul său. Hitler a făcut-o. A făcut-o și Cioran, dar nu În 1956, ci - așa cum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
li s-a permis să participe la Jocuri. Un grup internațional numit “Atlanta Plus” a lansat o campanie împotriva acelor națiuni care nu acceptau în delegațiile lor femei. Fondatoarele comitetului “Atlanta Plus” (o belgiană, parlamentara Anne-Marie Lizin și două franțuzoaice, cercetătoarea Annie Sugier și avocata Linda Weil-Curiel) se zbat ca într-o partidă dificilă pe lângă Comitetul Internațional Olimpic, pentru a fi eliminate în sfârșit toate discriminările. Înainte de Jocurile Olimpice da la Atlanta sportivele musulmane aveau să fie constrânse să declare forfait. Dintre
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
interbelică. Putem Înțelege propensiunea spre dictatură nu doar În crearea politică a adversarului pentru un potențial război, ci și În crearea politică a modelului nou-născuților „dezirabili” (mai ales etnic și rasial). Nu cred că este chiar Întâmplător faptul că ambele cercetătoare trăiesc În SUA, o dată ce acolo există șansa cea mai mare să Îți faci un reflex din respectul pentru altul și pentru discernământul acestuia sau acesteia În privința propriilor interese. Noi, aici, ne-am păstrat Încă prea mult reflexul că majoritatea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
capii” celorlalți, să Îi lumineze sau să Îi constrângă pe cei „anomici”. „Iadul” sau, cel puțin, „purgatoriul” antiindividualist (mă refer la individualismul etic) este adesea pavat cu cele mai bune intenții. Eugenia face parte din această categorie. Maria Bucur este cercetătoarea excelent pregătită să ne facă să Înțelegem bunele intenții și consecințele lor pozitive În plan civilizator (politicile pentru sănătatea publică) și „bunele intenții” cu dramaticele, adesea tragicele lor consecințe În planul umanității, dar și În cel al samavolnic pretinsei „creștinătăți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
întărirea legăturii dintre politicile macro-, mesoși microeconomice în cadrul programelor de dezvoltare: • credința convențională că politicile economice și în special politicile comerciale sunt neutre din punctul de vedere al genului ar trebuie reevaluată, ținând seama de faptul că dovezile arată contrariul; • cercetătoarele și activistele africane ar trebui să-și unească eforturile și să compileze datele statistice și analizele naționale cu privire la activitățile din sectorul informal și la contribuția femeilor la PIB. Aceste exerciții statistice sunt o premisă pentru schițarea unor politici economice adaptate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Fraților Grimm. Teoria mitologică, prin prismă teoretică, așa cum se întâmplă în Note privind aspectele funcționale ale colindei, sau în legătură cu literatura cultă, ca în Folclorul în opera lui Ion Barbu. Cultura populară ca parte constitutivă a creației literare moderne. Ca germanistă, cercetătoarea elaborează și studii de literatură comparată în domeniul ei de specialitate (Eminescu și Novalis, J.W. Goethe în presa românească interbelică, Ricarda Huch - poezia istoriei), precum și în altele, mai largi, unde se evidențiază prin înzestrare teoretică (Considérations de principe sur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288461_a_289790]
-
adesea acești demoni rebeli împotriva voinței de a fi, primesc înfățișare de călugări, reamintind idealul etic schopenhaeurian al ascetului...". Ascetul contrastează însă cu privirea înghețată eminesciană, cu acei ochi ce "scânteie-n afară". Imaginea are ceva derutant, aproape "vampirică" spune cercetătoarea Svetlana Paleologu-Matta în Jurnal hermeneutic (POESIS, nr. 6-7-8, 1994): "frumusețea eroului în diverse ipostaze sperie", nu atrage, nu liniștește. (Exemple: Luceafărul, Arald, Sarmis nebunul etc.). Ea motivează această imagine printr-un gând pascalian: omul este un "monstru incomprehensibil" (Pensees), pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Eminescu care este notat pe aceeași pagină verso: "Prelegeri publice (Să le țin în Maramureș) 1. Geniul națio nal 2. În favoarea teatrului 3. Studii asupra pronunției 4. Patria română. 5. Poesia populară (p. 58). De o mare importanță este concluzia cercetătoarei: "Invocarea numelui profesorului din Beiuș ar putea servi ca document, singurul cunoscut până acum, în susținerea ipotezei că Eminescu a trecut pe la liceul de aici înainte de începerea studiilor universitare." Desigur că pentru autorul acestui studiu această ipoteză ar putea proba
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de poziția Siriei și Libanului în spațiul euro-mediteraneean. De altfel, interesul german predilect pentru regiunea Levantului este demonstrat și de înființarea la Beirut a Institutului German pentru studii orientale, în activitatea căruia se evidențiază studiile de geografie socio culturală a cercetătoarei Sara Binay, axate pe analiza spațială a structurilor socio-politice din Orientul Apropiat. Lothar Ruhl a analizat aspectele de joncțiune și complementaritate funcțională a lumii arabe din Golf cu cea mediteraneeană, în lucrarea “The Mediterranean and the Greater Middle East”. 4
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
realizează ceea ce Campbell (2005) numește "spiritualizarea Internetului", referindu-se la perceperea acestuia ca o tehnologie sau ca un spațiu adecvat pentru activități religioase, care pot fi apoi incluse în viața spirituală a credincioșilor ca o componentă normală, ușor accesibilă. Conform cercetătoarei menționate, aceasta se realizează prin judecăți de valoare cu caracter religios, prezentate comunității într-un limbaj acceptabil și accesibil. Parte a discursului angajat în spiritualizarea Internetului este prezentarea acestuia nu ca un construct tehnologic, ci, mai degrabă, ca un spațiu
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
un mediu virtual" (Kluver & Chen, 2008). Relevante pentru problema efectului coroziv al comunităților virtuale religioase asupra celor reale sunt rezultatele prezentate de Bittarello într-o formă metaforică. Analizând relația dintre cele două spații de manifestare religioasă comunitară (real și virtual), cercetătoarea utilizează metafora osmozei ca fiind opusă separării mecanice între cele două realități (digitală și fizică). "Oamenii nu par să utilizeze lumile virtuale ca pe o formă de escapism pentru a-și crea o a doua viață indirectă online. Din contră
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
britanică. Maria Todorova pune acest lucru pe seama a doi factori. În primul rând, este vorba, pur și simplu, de subiectivitatea masculină, de fantasmele sexuale ale tinerilor călători, impresionați de exotismul prezențelor feminine Întâlnite În cale. În al doilea rând, crede cercetătoarea bulgară, avem de-a face cu reflexul unei atitudini de clasă. Englezii le reproșează grecilor tocmai „absența ideii de gentleman”, lipsa manierelor, ceea ce explică și caracterul respingător care le este atribuit, inclusiv din punct de vedere fizic. Femeile acestora, În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
publicului german câteva antologii comentate, exemplare ca selecție și informație, precum și lucrarea de mare anvergură Rumänische Literaturgeschichte von den Anfängen bis zur Gegenwart [Istoria literaturii române de la începuturi până în prezent] (1994), exegeză care încununează fericit cariera de excepție a unei cercetătoare străine, atât de devotată fenomenului cultural românesc. În numai 316 pagini sunt surprinse principalele aspecte ale literaturii române (de la folclor până la generația ‘80), acordându-se un spațiu amplu atât „emigrației interioare” (A. E. Baconsky, Adrian Marino, Ion Negoițescu, N. Balotă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285675_a_287004]
-
Ionel Teodoreanu, Hortensia Papadat Bengescu, George Călinescu). A doua sursă este articolul Alexandrei Vrânceanu din 200960, dedicat descrierii operei de artă în opera lui Camil Petrescu, unde autoarea semnalează referințele picturale prezente în opera acestui scriitor interbelic. În același timp, cercetătoarea oferă și o explicație pentru inexistența discursului ekphrastic - absența în cultura română a unui fenonem atât de uzual în cultura occidentală se explică prin evidentul decalaj cultural: o școală românească de pictură, precum și instituția muzeului, apar târziu în cultura română
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
operă vrea să reprezinte strigătul uman40. Diferențele între romanul lui Buzura și cel al scriitorului german constau în situarea față de opera lui Breugel. Pornind de la tabloul flamand Gert Hofmann problematizează reprezentarea în contextul artei literare și a artelor plastice. O cercetătoarea a operei lui Gert Hofman pune în premieră romanul în legătură cu tratatul lui Lessing, considerând că problema "strigătului mut" inspiră întreaga narațiune ekphrastică 41. Romanul chestionează astfel capacitatea literaturii de a reda timpul redând mișcarea atunci când descrie orbii exersând tipurile de
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
descriere ekphastică substanțială a unei opere de artă. Adesea, referința reală a acestei descrieri ekphrastice este reluată prin citări ekphrastice (exemple evidente în romanele Refugii și Lumea în două zile). Profilul lor însă este diferit de cel promovat de schema cercetătoarei Alexandra Vrânceanu. Pe de o parte, niciunul din romanele ekphrastice ale perioadei nu se construiesc pe principiul parataxei sau al aglomerării de descrieri ekphrastice. Structura lor înglobează una sau mai multe secvențe ekphrastice în care personajele (personajul) descriu aceeași operă
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
exercitat o fascinație în epocă, de vreme ce și George Bălăiță și Augustin Buzura recurg la el. Prin urmare, unul din motivele pentru care scriitorii aleg să descrie sau să facă apel la opere de artă clasice constă în indicele lor canonic. Cercetătoarea explică recursul unor romancieri recenți la descrierea ekphrastică tocmai prestigiul de care se bucură tablourile 21. Funcție de celebritatea operei de artă, autoarea identifică și două roluri ale referințelor ekphrastice în text: transferul de prestigiu prin care se obține adeziunea cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]