337 matches
-
comunicativă, inteligența emoțională, managementul conflictelor, competența comunicării gestuale etc. Dacă fiecare profesor și-ar analiza și eficientiza comunicarea gestuală, s-ar preocupa de expresivitatea comunicării didactice, ar putea să cultive relații de parteneriat și să se bucure de efectele propriei charisme (capacitatea de a atrage și de a persuada elevii). Imaginea sa inconfundabilă se va păstra în timp și datorită particularităților vocabularului său gestual. Numai așa își vor aminti elevii de charisma pe care o emana, de vorbele, faptele și de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de parteneriat și să se bucure de efectele propriei charisme (capacitatea de a atrage și de a persuada elevii). Imaginea sa inconfundabilă se va păstra în timp și datorită particularităților vocabularului său gestual. Numai așa își vor aminti elevii de charisma pe care o emana, de vorbele, faptele și de gesturile sale. Capitolul 6 Program de eficientizare a gesturilor în comunicarea didactică 1. Gestul. Definiții și accepțiuni Obiective generale * însușirea aspectelor teoretice pe care le implică abordarea problematicii comunicării gestuale; * abilitarea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ale legitimității unei dominații: "... În primul rînd, autoritatea "eternului de altădată", a datinii consfințite drept calea cea bună prin însăși imemoriala vechime a practicării sale și prin deprinderea pe care a creat-o. Există, apoi, autoritatea dată de neobișnuitul har (charisma) al unei persoane, adică de înzestrarea sa strict personală, și de încrederea celorlalți în calitățile sale, în clarviziunea, eroismul sau talentele sale de conducător. Și, în fine, există dominația în virtutea "legalității", în virtutea credinței în valabilitatea unui statut legal și a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
doar dacă au o idee nobilă despre carne și dacă ei consideră interdicțiile dintr-o perspectivă diferită decât aceea de mijloc pentru a fi caști de ochii lumii. Castitatea are nevoie de educație». «Este corect să spunem că există o charismă a iubirii care este capabilă de renunțare, capabilă să umple viața cu o splendoare dureroasă, însă foarte mare. Cristos, oare, nu se referă la acest adevăr atunci când subliniază că, pentru împărăție, anumiți oameni nu ezită să se castreze din punct
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
puterii (activiștii fără ideologie). Schimbarea raportului de forțe între facțiunile unui partid/schimbarea liderilor poate conduce spre schimbări în ceea ce privește politicile partidului. Candidații pot să valorizeze succesul lor mai mult decât pe cel al partidului din care fac parte. De asemenea, charisma, relațiile personale ale candidatului sau considerente clientelare pot face ca un alegător să sprijine un partid doar pentru că un anumit politician face parte din acesta. Prin urmare, respectivul politician va beneficia de un nivel înalt de influență în cadrul partidului și
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
care o ilustrează interpretarea superficială a unei cercetări sociologice de tip cantitativ. Este ideea pe care Mirel Bănică o dezvoltă, printre altele, în textul său despre ,,Biserica Ortodoxă și provocările viitorului". Cartea conține și un spectaculos studiu de caz despre charisma populistă, cu trimitere precisă din titlu la Gigi Becali. El ne obligă să recompunem și să nuanțăm inteligent clasica distribuție a autorității realizate de Max Weber. Hermeneutica în cheie patologică a succesului public de care se bucură (încă?) Gigi Becali
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
fost mult mai puțin stabilă decât se crede în general a impresionat în manieră pozitivă conducerea de la Moscova, Hrușciov devenindu-i cu timpul unul din cei mai buni prieteni personali. Nu același lucru se poate spune despre Nagy, care, în ciuda charismei sale, a pierdut complet și iremediabil controlul asupra situației. Cea mai importantă diferență între Polonia și Ungaria în 1956 este însă una de natură internațională. Gomułka, temându-se de revanșismul german și conștientizând că, în absența garanțiilor Moscovei, ar putea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
distinge cele două tipuri de regimuri politice este faptul că impersonalitatea leninistă nu este articulată, ca cea liberală, prin "valori procedurale și reguli", ci prin "impersonalitatea charismatică a organizației de partid". Fapt unic în istorie, Lenin a reușit să concilieze charisma tipică eroului individual și "impersonalitatea organizațională" a partidului pentru a le "metamorfoza în forma unui erou organizațional Partidul Bolșevic" (Jowitt, 1993, 1-3). Consider însă că această "charismă impersonală" nu apare în cazul tuturor regimurilor leniniste, ci numai a celor autonome
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a organizației de partid". Fapt unic în istorie, Lenin a reușit să concilieze charisma tipică eroului individual și "impersonalitatea organizațională" a partidului pentru a le "metamorfoza în forma unui erou organizațional Partidul Bolșevic" (Jowitt, 1993, 1-3). Consider însă că această "charismă impersonală" nu apare în cazul tuturor regimurilor leniniste, ci numai a celor autonome, neimpuse din exterior, sau, utilizând terminologia lui Chalmers Johnson, ne-"derivate" (Johnson în Johnson: 1970, 1-32). Nebeneficiind de o cultură politică bine închegată, regimurile leniniste "derivate" se
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Sigur, și în cadrul acestora partidul este creditat ca reprezentând principala forță a luptei pentru înfăptuirea societății fără clase dar, nefiind atât de dezvoltate ideologic ca regimurile autonome, cele "derivate" se bazează pe mijloace de legitimare mai tradiționale, cum ar fi charisma și imaginea liderului de partid. Destalinizarea s-a încheiat, de facto, prin 1958, după ce Hrușciov reușise în anul precedent să elimine membrii proeminenți ai facțiunii conservatoare a PCUS, Viaceslav Molotov, Lazar Kaganovici și Dmitri Shepilov, cărora li se alăturase și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
reprezintă în continuare un subiect problematic și nu mai puțin deschis. Analizând regimurile leniniste, Kenneth Jowitt propune ca acestea să fie abordate în termeni "impersonalitate charismatică", în contrast cu "impersonalitatea procedurală" existentă în cadrul regimurilor democratice occidentale. Cu alte cuvinte, în regimurile leniniste charisma este diseminată la nivelul întregului partid care se transformă astfel într-un "erou organizațional", spre deosebire de democrațiile occidentale care funcționează după principiul liberal al neutralității axiologice în spațiul public, coroborat cu eficiența administrativ-organizatorică. Ambele sunt, în grade diferite, "impersonale" deoarece charisma
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
charisma este diseminată la nivelul întregului partid care se transformă astfel într-un "erou organizațional", spre deosebire de democrațiile occidentale care funcționează după principiul liberal al neutralității axiologice în spațiul public, coroborat cu eficiența administrativ-organizatorică. Ambele sunt, în grade diferite, "impersonale" deoarece charisma pe care o transmit nu este galvanizată de o persoană anume, ci de o organizație care funcționează în baza unor "norme impersonale" similare (Jowitt: 1993, 1-4). În cazul fascismului însă, și în special a nazismului, charisma devine personală. Pornind de la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
grade diferite, "impersonale" deoarece charisma pe care o transmit nu este galvanizată de o persoană anume, ci de o organizație care funcționează în baza unor "norme impersonale" similare (Jowitt: 1993, 1-4). În cazul fascismului însă, și în special a nazismului, charisma devine personală. Pornind de la celebrul Führerprinzip, partidul de tip fascist nu este altceva decât o anexă aflată la bunul plac discreționar al liderului său, în timp ce partidele leniniste, așa cum am observat, au prioritate în raport cu cel care le conduce. Sigur, se poate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
personală. Pornind de la celebrul Führerprinzip, partidul de tip fascist nu este altceva decât o anexă aflată la bunul plac discreționar al liderului său, în timp ce partidele leniniste, așa cum am observat, au prioritate în raport cu cel care le conduce. Sigur, se poate contraargumenta, charisma personală nu este deloc absentă din regimurile leniniste, fapt dovedit cu prisosință de deșănțatele culte ale personalității pe care acestea le-au experimentat sau, în cazul Coreei de Nord, încă le experimentează. Sunt de acord, dar asta nu reflectă decât
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
națiunii române și de cel de Erou al Păcii (subl în orig)". Avem de-a face acum cu "epoca Ceaușescu", în care PCR intră într-un proces de evanescență concomitent cu accentuarea trăsăturilor "eroice" și "geniale" ale secretarului său general. Charisma este proiectată, ca în cazul fascismului, la nivelul liderului, ale cărui trăsături romantice sunt dincolo de orice îndoială. Aflăm în continuare că inițiativele internaționale ale dictatorului român "împlinesc un prestigiu purtând numele Nicolae Ceaușescu ale cărui nobile străluciri se revarsă asupra
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și mitologia vieții lui. Dispus fără rezerve la o asceză aproape impersonală și fanatică pentru cunoaștere, moartea l-a luat de mână ca pe un ales, făcându-i transcendentă opera cu care rămâne printre noi. De aceea, aderența noastră la charisma unor astfel de oameni mari o facem cu sentimentul de a tinde a fi ca ei, de a-i avea ca model de urmat sau încă de urmat". Petru Boișteanu Pășeam trist pe una din largile alei ale Copoului care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
decizionale în condiții limitate de cunoaștere. În aceste condiții, incertitudinea nu poate fi complet absorbită prin actul decizional; ea are însă efecte sociale negative, fapt pentru care, pentru funcționarea normală a sistemelor sociale, devine necesară absorbția ei prin mijloace extracognitive. Charisma, mitul autorității, bazat pe competență absolută, învestirea cu „plusvaloare” a soluțiilor adoptate sunt asemenea modalități de reducere extracognitivă a incertitudinii (Zamfir, 1977). Un exemplu de asemenea consecințe negative: incertitudinea face dificilă realizarea consensului. Ea este o sursă independentă a disensului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
plusvaloare a acestora reprezentând modalitatea de absorbție artificială a incertitudinii. Delegarea autorității de decizie ridică problema legitimării, analizată pe larg de Max Weber (1969). Pornind de la tipologia formulată de sociologul german, vom considera următoarele tipuri de legitimare a autorității: tradiția, charisma, criterii aleatorii mascate și delegarea autorității. Tradiția. Sociologii au remarcat cu surpriză faptul că, în toate colectivitățile umane, tradiția are o importanță deosebită. Există desigur o mulțime de explicații ale puterii de impunere a tradiției. În perspectiva dezvoltată aici, tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudine. Punerea în discuție a obișnuinței generează un proces decizional, cu toate dificultățile sale. Tradiția și obișnuința reprezintă o reducere a procesului decizional la un model cvasicibernetic. Ele reprezintă, în ultimă instanță, programe de acțiune selectate și întărite prin experiență. Charisma. În condițiile în care o colectivitate sau un grup social nu mai poate sau nu mai dorește să-și continue viața în formele fixate de tradiție, fiind deci în situația de a recurge la o decizie de schimbare, poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formele fixate de tradiție, fiind deci în situația de a recurge la o decizie de schimbare, poate fi tentată (și adesea chiar s-a întâmplat) să recurgă la un nou tip de plusvaloare, desemnat de Max Weber prin termenul de charismă. Weber avea în vedere, în mod special, cazurile tradiționale: profeți, conducători religioși. Prin extensie, conducătorul charismatic este acela care reclamă că i se atribuie capacități supranaturale, de excepție, în baza cărora autoritatea sa de a lua decizii este de necontestat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că i se atribuie capacități supranaturale, de excepție, în baza cărora autoritatea sa de a lua decizii este de necontestat, fiind deciacceptată necondiționat de către întreaga colectivitate. Deoarece capacitățile umane de decizie pot fi puse sub semnul întrebării, fiind relative, incerte, charisma asumă, în opoziție, capacități speciale, supranaturale. Conducătorul charismatic are„har”, convinge, atrage, câștigă încrederea absolută, elimină orice șovăială, îndoială, incertitudine. În ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de către întreaga colectivitate. Deoarece capacitățile umane de decizie pot fi puse sub semnul întrebării, fiind relative, incerte, charisma asumă, în opoziție, capacități speciale, supranaturale. Conducătorul charismatic are„har”, convinge, atrage, câștigă încrederea absolută, elimină orice șovăială, îndoială, incertitudine. În ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea obișnuită, inteligența și experiența. Toate acestea fiind umane, sunt structural incerte și deci contestabile. Să luăm un exemplu: înțeleptul indian tradițional. Înțelepciunea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiind relative, incerte, charisma asumă, în opoziție, capacități speciale, supranaturale. Conducătorul charismatic are„har”, convinge, atrage, câștigă încrederea absolută, elimină orice șovăială, îndoială, incertitudine. În ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea obișnuită, inteligența și experiența. Toate acestea fiind umane, sunt structural incerte și deci contestabile. Să luăm un exemplu: înțeleptul indian tradițional. Înțelepciunea sa nu era considerată a fi în primul rând rezultatul cunoașterii și experienței, ci al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
indian tradițional. Înțelepciunea sa nu era considerată a fi în primul rând rezultatul cunoașterii și experienței, ci al ascezei, al unei inițieri speciale realizate prin ritualuri religioase și care pot oferi infinit mai mult decât experiența comună. Pe lângă fundamentul religios, charisma face apel adesea și la capacități decizionale extraraționale care nu pot fi contestate cognitiv: intuiție, inspirație. Nepresupunând prelucrări raționale de informații după reguli explicite care pot fi examinate public, acestea pot fi învestite neproblematic cu plusvaloare. O asemenea variantă o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
examinate public, acestea pot fi învestite neproblematic cu plusvaloare. O asemenea variantă o găsim în cazul dictatorilor de tip fascist (Hitler, Mussolini) care reclamau un proces decizional intuitiv infaibil, ce nu poate fi supus judecății critice comune. O variantă a charismei o găsim frecvent în societățile tradiționale: presupunerea unor mecanisme de transmitere a „adevărului” de către forțe supranaturale, fie prin intermediul celor înzestrați cu un har special - sfinți, preoți, prezicători-, fie prin intermediul unor „semne” - conjunctura astrelor, vise, fenomene meteorologice, configurația măruntaielor păsărilor - descifrate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]