2,433 matches
-
opacă. Dacă potriveai harta cu desenele de pe pagina anterioară, liniile urmau să se vadă prin ea. Dumnezeule, Își zise ea, nu chiar oricine s-ar fi gândit la asta! Merit un pahar. Voi găsi un compartiment gol și voi chema chelnerul. Nu voia să Împărtășească acest triumf nici măcar cu Janet Pardoe. Prefera să fie undeva singură, cu sticla de Courvoisier, să se poată gândi netulburată și să-și planifice următoarea mișcare. Dar când găsi compartimentul gol, se purtă cu toată circumspecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nici măcar cu Janet Pardoe. Prefera să fie undeva singură, cu sticla de Courvoisier, să se poată gândi netulburată și să-și planifice următoarea mișcare. Dar când găsi compartimentul gol, se purtă cu toată circumspecția. Nu scoase ghidul de sub bluză până când chelnerul Îi aduse coniacul. Și nici atunci imediat. Duse paharul la nări, lăsând efluviile să ajungă la acel punct din fundul foselor nazale unde creierul și nasul păreau a fi tot una. Alcoolul pe care-l băuse cu o noapte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ziua următoare, aproape pe prag la mine? Stiloul domnișoarei Warren sfârși scrisoarea cu un iaz mare de cerneală. Îl Înconjură cu o linie groasă și scrise Pardon. Apoi Își șterse stiloul de fustă și trase de cordonul soneriei, chemând un chelner. Gura Îi era teribil de uscată. Coral Musker rămase pentru câtva timp pe culoar, privindu-l pe Myatt și Întrebându-se dacă ceea ce sugerase Mabel Warren era adevărat. El stătea cu capul aplecat peste un teanc de hârtii, urmărind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de la circulație și era În drum spre casă, dar Josef ridică paharul, Își ascunse fața și Îl urmări cu privirile peste buza acestuia. Apoi auzi destul de limpede un țipăt. Polițistul se opri, iar Josef, privind neliniștit În jur după un chelner, se ridică și lăsă câteva monede pe masă. Revolverul atârnat Între picioare Îi provocase o rosătură dureroasă. — Guten Abend. Polițistul cumpără un ziar de seară și se porni mai departe, pe stradă. Josef Își puse degetele Înmănușate pe frunte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe trotuar, ridicând monedele și Îndesându-le În buzunarul pelerinei, dar nici nu ajunse la cafenea când sticla unui geam se sparse undeva sus, deasupra capului său, și vocea unei femei țipă iar și iar „Zu Hülfe! Zu Hülfe!“ Un chelner ieși În goană afară din cafenea și privi În sus; un șofer de taximetru puse frână și opri mașina la bordură; doi bărbați care jucaseră șah abandonară piesele și ieșiră În stradă. Josef Grünlich considerase că-i liniște sub zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tu pentru mine, spuse ea și se simți bucuroasă că el comandase vin, pentru că, se gândi ea, Îi va fi de ajutor În seara asta. Îmi place inelul pe care-l porți. Luminile Vienei treceau prin fața lor În Întuneric, iar chelnerul se aplecă peste masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie derutat de inconsistența comportamentului uman. Lista de vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie derutat de inconsistența comportamentului uman. Lista de vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe farfuria lui, foșnetul chelnerilor trecând pe lângă scaunul lui, toate Îi dădeau Încredere În sine. Zâmbi și mișcă din mână, astfel că piatra aruncă din diferitele ei fațete lumini pe tavan și pe paharele de vin. — Face de două ori pe-atâta. — Vorbește-mi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scânteile trecură prin Întuneric ca niște capete de chibrit Încinse. Prea târziu pentru ultima comandă, dr. Czinner apăru În vagonul-restaurant În mijlocul tăcerii, cu genunchii puțin Îndoiți, ca un marinar care se ține bine pe picioare pe-o mare furtunoasă. Un chelner venea În fața lui, dar nu era conștient că e condus. Cuvinte licăreau În mintea lui și deveneau fraze. Spui că sunt un trădător al țării mele, dar nu-mi recunosc țara. Pașii prin pasajul Întunecos, excrementele lângă zidul fără geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hoț. Apoi trebuise să se-ntoarcă În prăvălie pentru a vinde un Almanach Gaulois unui școlar ce se furișase Înăuntru. „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ Omul care scrisese muzica imnului fusese ucis cu baioneta În fața tribunalului. — Pui Înăbușit! Friptură de vițel... Chelnerii Își făceau drum de-a lungul vagonului și sparseră liniștea momentului. Toți Începură să vorbească deodată. — Am constatat că ungurii au adoptat crichetul În modul cel mai firesc. Am avut șase partide În sezonul trecut. — Nici berea asta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nimic nu-i plăcea mai mult ca puțină impudoare Într-o companie feminină; atâta vreme, desigur, se gândi el, Întorcând un ochi dezaprobator spre domnul Savory, cât asta se făcea cu oarecare rafinament. — Zece lire, spuse Myatt, făcându-i semn chelnerului. — Vai de mine, cât de scump! spuse Janet Pardoe și Îl privi cu respect. — Glumesc, spuse Myatt. Nu i-am dat nici un fel de bani. I-am cumpărat un bilet. Și pe urmă a fost o problemă de prietenie. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu respect. — Glumesc, spuse Myatt. Nu i-am dat nici un fel de bani. I-am cumpărat un bilet. Și pe urmă a fost o problemă de prietenie. E o ființă bună. Ah! spuse domnul Stein. Myatt Își goli paharul. Un chelner venea Împingând o servantă pe podeaua din gresie albastră. Mâncarea este foarte bună aici, spuse domnul Savory. Myatt se relaxă În aerul familiar, vag aromat de mirosul de mâncare. În unul din foaiere se cânta un concert de Rahmaninov. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aruncându-și indecențele disperate spre o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din Cornul de Aur sclipeau ca niște făclii de buzunar, iar chelnerii se Învârteau peste tot, servind cafele. Nu cred că este nici o masă liberă. Va trebui să mergem Înăuntru. Un bărbat gras făcu semn cu mâna În direcția lor și le zâmbi. — Îl cunoști? Myatt se gândi o clipă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de parcă ar fi fost cu adevărat John și Yoko. Lumea părea să se distreze, ceea ce, trebuie să spun, era cumva surprinzător: petrecerile fastuoase din New York, pline de oameni foarte frumoși, seamănă, de obicei, cu un alai funerar. —Gingertini? Întrebă un chelner, oferindu-ne o tavă cu băuturi de culoare oranj aprins. Ca tot restul personalului din noapteaaceea, era și el costumat ca Donald Trump 1: frac, freza de rigoare, bronzul ireal. Chelnerițele erau clone ale Melaniei 2, cu părul brunet pieptănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
imediat după jurământul de loialitate. Principalul este ca niciodată să n-o faci la discreție și să nu accepți, din greșeală, vreun compliment. Când am scăpat de acest protocol, am oftat amândouă În același timp și ne-am așezat. Un chelner veni să ne ia comanda - două Coca-Cola, friptură la grătar cu cartofi prăjiți, fără salată. — Mor de foame, spuse Lauren. Hai să trecem direct la ce ne interesează. Cu ce te pot ajuta? Păi... are legătură cu prietena ta, Alixe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
probă lunea asta, pe 12 septembrie, la 2 după-amiaza. Dacă ajută cu ceva, voi purta și eu o rochie de-a lui Thack la balul ei, hotărî Lauren, Închizând cu zgomot clapeta telefonului. O, Doamne, delicios! Mulțumesc, i-a spus chelnerului când acesta a apărut cu cele două Cola. Și-a dat pe gât băutura dintr-o suflare, ca și cum nu ar mai fi băut nimic de o lună. — Nu e Cola cea mai gustoasă băutură din lume? Am Încercat de sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cea mai gustoasă băutură din lume? Am Încercat de sute de ori să renunț la ea, dar pur și simplu nu pot. E mai ușor să renunți la țigări, și eu nici asta nu pot să fac. După câteva minute, chelnerul ne aduse mâncarea și o așeză pe masă. Lauren se uită la farfuria ei și spuse: —Puteți să Îmi aduceți doar o salată de ridichi? I-a dat mâncarea Înapoi chelnerului, spunându-mi apoi: — Voiam să te rog să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nici asta nu pot să fac. După câteva minute, chelnerul ne aduse mâncarea și o așeză pe masă. Lauren se uită la farfuria ei și spuse: —Puteți să Îmi aduceți doar o salată de ridichi? I-a dat mâncarea Înapoi chelnerului, spunându-mi apoi: — Voiam să te rog să-mi faci un mare serviciu, să mă ajuți cu ceva. Sigur că da, am spus. Tu tocmai mi-ai făcut cel mai mare serviciu posibil. —Vreau să-mi fii domnișoară de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
salutat Salome. Îmi place mult rochia ta. —Mersi, i-am răspuns. Trebuia să o sun pe Salome În săptămâna următoare și să o fac să vină la atelier. Trebuia să fiu mai deșteaptă cu ea decât fusesem cu Alixe. Un chelner alunecă pe lângă noi purtând o tavă cu pahare de șampanie. Vrei unul? am Întrebat-o pe Salome. Nu. Șampania nu-mi face nimic. Eu beau doar tărie. O votcă, te rog, Îi ceru ea chelnerului. — Imediat, răspunse el și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
decât fusesem cu Alixe. Un chelner alunecă pe lângă noi purtând o tavă cu pahare de șampanie. Vrei unul? am Întrebat-o pe Salome. Nu. Șampania nu-mi face nimic. Eu beau doar tărie. O votcă, te rog, Îi ceru ea chelnerului. — Imediat, răspunse el și se Întoarse la postul lui. Chiar atunci apăru o tipă Însărcinată, dar cu proporții foarte normale, care este, de fapt, din câte Îmi dau eu seama, singurul gen de femeie Însărcinată care are voie să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Miezul nopții este o oră târzie pentru o doamnă Însărcinată. Ești foarte slabă, minți Lauren. —Mă simt ca o cămilă Întoarsă pe dos, minți Phoebe. Nici nu mi-am dat seama că ești gravidă, minți Salome. În clipa aia apăru chelnerul, aducând o tavă plină cu păhărele de votcă. Le-a pus jos pe o măsuță lângă noi. Toată lumea, În afară de Phoebe, luă câte un păhărel. Shai, nefericit acum că nu mai era lipit de Salome, luă două. —Phoebe, o cunoști pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îi zice ea. Crede că locul are efect calmant. Într-adevăr, nimic nu calmează mai mult decât cufundarea Într-unul dintre fotoliile Îmbrăcate În catifea roșie de la Carlyle și nici nu există priveliște mai liniștitoare decât aceea oferită de un chelner octogenar Îmbrăcat cu jachetă albă, cu un șervet din olandă albă aruncat peste brațul stâng exact la 90 de grade. Numai că În seara aceea simțeam că nimic nu ar fi putut să-mi calmeze sentimentul de anxietate crescândă. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Chiar la intersecția dintre Rue Jacob și Rue Bonaparte, patiseria cu fețe de masă din catifea tivită cu auriu este cel mai romantic butic de prăjituri din lume. Toată lumea ar trebui să meargă acolo măcar o dată cu un proaspăt soț. Cu chelnerii În jachete albe servind ceai de verveine În vase de argint și biscuiței moi cu zmeură pe farfurioare de porțelan chinezesc de un roz pastel, atmosfera localului te face să te simți ca și cum ai fi Coco Chanel. Eu și Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ori, zise Hunter. Poate că va trebui să ne facem rost de o locuință, dacă eu tot trebuie să fiu aici atât de mult timp. Asta ar fi nemaipomenit! am strigat, plină de entuziasm. Chiar atunci și-a făcut apariția chelnerul, cu o tavă de argint Încărcată cu ceai și delicioase produse de patiserie. O așeză pe masă și dispăru. —Iubitule, ia puțin de la mine, am spus, oferindu-i lui Hunter o bucată din biscuitele meu cu zmeură. —Mmm, făcu Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
decât era deja, iar domnul Blount Îl făcuse pe Gerski mai bogat decât visase să ajungă vreodată. —Așa, la Pușkin Café, zise Gerski. Ne conduse către ieșire, concediind dintr-o privire mulțimea de la bar. Cu focurile care troznesc și cu chelnerii costumați În pantaloni bufanți și cizme Înalte, cafeneaua Pușkin pare genul de local pe care l-ar fi frecventat cele trei surori din piesa lui Cehov, dacă ar fi ieșit vreodată din casă. Clădirea seamănă cu un castel În formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aflat deja despre Baker Lewis Stuart, fondatorul companiei, și despre noua lui soție, Penny Price Stuart. Cei doi au luat aseară cina la ora șapte, la Chez Chef. Nu-i deloc greu să-l mituiești pe recepționerul de la hotel. Potrivit chelnerului care i-a servit, unul din ei a luat rizoto cu somon, celălalt, ciuperci Portabello. După notă, zice, nu-ți poți da seama care ce anume a comandat. Au băut o sticlă de Pinot Noir. Unul din ei a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]