658 matches
-
sărutat. Cel puțin, așa simțeam eu. Nu eram prea sigură că și el simțea același lucru. Luke a rămas tăcut, privindu-mă cu ostilitate. A trebuit să mă țin tare. Avea să fie mai greu decât crezusem. Când a venit chelnerița, Luke a comandat o bere, iar eu am spus că eram mulțumită cu apa mea, deși nu ăsta era adevărul. Apoi, dregându-mi glasul, m-am lansat în discursul prin care îmi ceream iertare și pe care îl exersasem îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
târât într-un ritm ciudat: se oprea, iar o lua din loc, dar fără să facă progrese reale. Nu voiam să plec fiindcă îmi era de un milion de ori mai bine cu el decât fără el, dar era obositor. Chelnerița a revenit. Luke a mai comandat o bere, iar eu am mai cerut o apă. Apariția chelneriței ne-a întrerupt. în tăcerea care a urmat, Luke m-a întrebat aproape cu timiditate: — Asta e tot ce bei acum? Apă? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
reale. Nu voiam să plec fiindcă îmi era de un milion de ori mai bine cu el decât fără el, dar era obositor. Chelnerița a revenit. Luke a mai comandat o bere, iar eu am mai cerut o apă. Apariția chelneriței ne-a întrerupt. în tăcerea care a urmat, Luke m-a întrebat aproape cu timiditate: — Asta e tot ce bei acum? Apă? — Da. — Doamne, cât te-ai schimbat! a spus el zâmbind. Da, m-am schimbat, am recunoscut eu serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu un capsator vâjâindu-mi pe lângă ureche și cu o notificare de concediere pe birou? Vivian se descotorosea de angajați la fel de rapid și de fără nici o remușcare, ca o persoană care-și golea coșul de gunoi. I-am făcut semn chelneriței să-mi mai aducă un pahar cu vin. Speranțele pe care le nutrisem în urmă cu cinci luni - să mă afirm ca editor la Grant, să găsesc cărți de excepție, să urc mai multe trepte în carieră - toate mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întotdeauna mestecând cât mai încet, pentru a prelungi cât mai mult masa. După ce am testat mai multe posibilități prin apropiere, m-am oprit asupra lui Cosmic Diner ca loc obișnuit pentru prânz. Mâncarea era cel mult mediocră, dar una din chelnerițe era o portoricană adorabilă pe care o chema Marina, pentru care am făcut rapid o pasiune. Avea jumătate din anii mei și era deja măritată, ceea ce excludea orice idee de legătură între noi, dar era o bucurie să o privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
deruta. — Sunteți un om minunat, domnu’ Glass, mi-a spus, și vă sunt foarte recunoscătoare. Dar nu pot primi cadouri de la dumneavoastră. Nu e corect. Sunteți clientul nostru. — Nu-ți bate capul. Dacă eu vreau să-i fac un cadou chelneriței mele preferate, cine poate să mă oprească? Sunt un om bătrân, iar bătrânii au libertatea de a face tot ce le trece prin cap. Nu-l cunoașteți pe Roberto, a spus ea. E foarte gelos. N-o să-i placă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în restaurant și primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne repezim la toaletă. Apoi ne-am așezat la masă și am comandat hamburgeri, salate cu ton și sendvișuri cu cașcaval la grătar. În clipa în care chelnerița a terminat cu noi, Lucy ne-a anunțat, arătând cu degetul la burtă, că avea din nou treabă la baie. Sigur, i-am spus, și a tulit-o, arătând ca orice altă fetiță din America, în pantalonii scurți înflorați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gât, nu se putea spune că eram tocmai nefericită. Uneori mă gândesc că, dacă n-am fi plecat din Philadelphia, totul ar fi ieșit bine. Dar nici unul din noi nu și-a găsit o slujbă cum se cade. Eu eram chelneriță cu jumătate de normă la un restaurant cam mizerabilos și, după luni de căutări, tot ce-a reușit să capete David a fost un post de paznic de noapte într-o clădire de birouri de pe Market Street. Mergeam la întrunirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
niciodată nu știu sigur cât trebuie să lași în State și mereu mi-e teamă că nu dau destul bacșiș. Odată, una dintre stewardese nu a lăsat destul bacșiș după ce a luat micul dejun într-un restaurant din New York, și chelnerița s-a dus după ea pe stradă și a țipat la ea. Desigur, din fericire, Kitty’s nu e genul de loc unde oamenii țipă. E o atmosferă drăguță aici și simt că merit din plin ceva de băut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
brunetă superbă, cu o față perfectă și accent străin. Poate rusesc. E atât de slabă încât parcă o să se rupă. Înțelege când refuzăm sosul. Sunt sigură că nu pune vreodată gura pe așa ceva. Bineînțeles, cred că nu e de fapt chelneriță. Probabil e una din miliardele de femei superbe care se descurcă singure în orașul ăsta. Hrănind și dând de băut oamenilor obișnuiți ca mine și ca Debbie. Sunt sigură că ar putea să ne spună multe despre starurile care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Zi de zi. Adam probabil a trecut prin foc și pară până să reușească. Și într-un fel încă mai trece prin asta. Se pare că televiziunea nu i se pare destul de incitantă. Vrea să fie mare star de cinema. Chelnerița rusoaică vine cu două pahare de apă cu gheață. Îmi dau seama din privirea ei că nu mai are mult până renunță. Dacă ar primi un rol de nimic într-un serial TV sau într-o reclamă, poate ar rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de cont și cu mine bem adesea câte un cappuccino împreună, discutând despre strategiile mele financiare curente ca doi buni prieteni...“ — Domnișoară Bloomwood, întâmplarea face că tocmai v‑am scris o scrisoare... zice Derek Smeath, în clipa în care o chelneriță îi pune un expresso dinainte. Vocea lui devine brusc serioasă i‑ar eu mă simt brusc neliniștită. O, Doamne, ce‑oi mai fi făcut acum? — ...dumneavoastră și tuturor celorlalți clienți ai mei, adaugă. Ca să vă spun că plec. — Cum? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ducă direct la petrecere. E evident, dacă stai să te gândești. Asta e ceea ce ar face orice om cu scaun la cap. Mă grăbesc să traversez casa Websterilor, care e plină ochi de persoane de la firma de aprovizionare și de chelnerițe, și mă îndrept direct spre cort. Deja zâmbesc fericită la gândul de a‑l vedea, și de a‑i povesti momentul ăla îngrozitor din biserică și de a‑i vedea chipul încrețit de râs... Dar cortul e gol. Complet gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care trec prin în minte. Vine, îmi repet. E... pe drum. Pe fereastră îi văd pe Tom, pe Lucy și pe toți ceilalți începând să sosească în grădina vecină. Sunt o groază de pălării și de costume de zi și chelnerițele servesc pe toată lumea cu șampanie. De fapt, atmosfera pare chiar veselă. Știu c‑ar trebui să fiu și eu cu ei acolo acum, dar pur și simplu nu mă simt în stare. Nu fără Luke și nu singură. Însă după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ncolo, într‑o vânzoleală generală și nimeni nu mă vede. Lângă intrare stau aliniați Tom, Lucy și părinții lor, dar nici moartă nu mă duc acolo. Așa că mă fofilez spre o masă goală, mă așez, după puțin timp vine o chelneriță și îmi dă un pahar cu șampanie. Rămân acolo o vreme, șorbind câte puțin, și mă uit la lume, simțind că încep să mă relaxez. Aud un foșnet. Ridic ochii, și îmi stă inima. Lucy e chiar în fața mea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de culoare deschisă sunt decorați cu tablouri enorme cu rame aurite, iar pe piedestalurile de peste tot sunt aranjamente florale în cascadă, cum n‑am văzut în viața mea. Femei în haine scumpe, subțiri ca niște scobitori, vorbesc însuflețit între ele, chelnerițele oferă șampanie, iar o fată cu o rochie vaporoasă cântă la harpă. Și ăsta e un prânz de caritate în cerc restrâns? Gazda noastră, doamna Heywood, e o femeie micuță, îmbrăcată în roz, care tocmai vrea să dea mâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
răspuns. Apoi o doamnă în vârstă care are la gât cam șase rânduri de perle uriașe și poartă aparat auditiv, se apleacă spre Elinor și îi șoptește, suficient de tare ca să o auzim cu toții: — Fiul tău se vede cu... o chelneriță? BUGETUL PENTRU NEW YORK AL LUI BECKY BLOOMWOOD BUGET ZILNIC (PROPUS) Mâncare 50 USD Cumpărături 50 USD 100 USD Cheltuieli 50 USD 60 USD 100 USD Total 250 USD BUGET ZILNIC (REVIZUIT) ZIUA A TREIA Mâncare 50 USD Cumpărături 100
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
una din sindrofiile alea simandicoase la care se duce tot timpul. Chiar înainte să apucăm să intrăm înăuntru, a văzut o pereche în vitrină și i s-a pus pata pe ei. Julia se chinuia de zor să atragă atenția chelneriței, a cărei sosire la masă ar fi putut să pună capăt poveștii lui Susan, numai că fata respectivă se holba în gol, în spatele restaurantului, și nu părea să bage de seamă brațele pe care Julia le flutura frenetic, de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ultima pereche din magazin! Susan s-a prăbușit pe spătarul scaunului, de parcă tocmai ar fi terminat de citit Declarația de la Gettysburg. —Și ce-ai făcut? a întrebat-o ea direct pe Julia, care, între timp, renunțase să mai atragă atenția chelneriței și se întorsese cu fața către ele. Haide, spune tot! Preț de câteva secunde, Julia și-a strâns buzele, în semn de dezaprobare, nevenindu-i să mărturisească vreo slăbiciune de genul unei răzbunări. Apoi și-a amintit însă că moto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dislexică, a miorlăit Julia plină de sinceritate. Și știi ce înseamnă asta... că niciodată nu trebuie să spun „îmi pare rău“. Fiona și Susan au râs sonor, în vreme ce Alison a rămas nedumerită, fiind neobișnuită cu umorul Juliei. Atrasă de zgomote, chelnerița cea idioată s-a materializat finalmente lângă masă, cu carnețelul de comenzi pregătit. După plecarea fetei, Julia și-a netezit fusta și și-a așezat coatele pe masă. Oricum, ceea ce am făcut eu a fost să mă distrez într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a tăcut și-a prins să se uite în depărtare, undeva, înspre centrul cafenelei, asemenea unei persoane care ține un moment de reculegere la funeraliile rațiunii. Însă efectul s-a disipat din cauza zgomotului de farfurii ciocnite care o însoțea pe chelnerița care adusese felurile principale. —Pește? a întrebat fata ridicând farfuria în aer. Susan, Alison și Fiona au clătinat toate din cap în semn că nu. —Pește? a repetat fata mai tare, țintindu-și cuvintele către tâmpla Juliei. —Ai comandat pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
către tâmpla Juliei. —Ai comandat pește? a întrebat-o și Alison, bătând-o pe umăr. Julia s-a trezit din reverie și s-a focalizat asupra ofrandei care-i era prezentată. Am comandat calcan Dover. —Cum am zis, a rostit chelnerița cu aroganță. Pește. Apoi fata a așezat farfuria în fața Juliei și s-a întors pe călcăie îndreptându-se înapoi, către bucătărie. Susan s-a uitat după ea stupefiată, după care a revenit cu fața către masă. —Fiona, la tine cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu furculița friptura aproape în sânge din care mâncase deja jumătate. La tine cum e? Susan a înțepat una dintre bucățelele de miel, urmărind cum din carnea rozalie se scurgea sucul de un roșu întunecat. Nu e deloc rău. O chelneriță și-a făcut apariția lângă masă și le-a umplut paharele cu vin, cu o mână ținută la spate. —Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, a zis Susan zâmbind. Minunat! — Ce ciudată ești, a constatat Nick cu căldură, după ce chelnerița s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rău. O chelneriță și-a făcut apariția lângă masă și le-a umplut paharele cu vin, cu o mână ținută la spate. —Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, a zis Susan zâmbind. Minunat! — Ce ciudată ești, a constatat Nick cu căldură, după ce chelnerița s-a mutat la o altă masă. Ești cea mai politicoasă persoană pe care o cunosc. Susan a zâmbit, mimând o plecăciune scurtă, pornită din talie. Mama întotdeauna zicea că nu te costă nimic să ai bune maniere. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Deborah e prima nevastă a soțului meu! Dacă Paul a fost șocat de informația respectivă, atunci n-a lăsat să se vadă nimic. —Ce comportament matur, a remarcat el și a zâmbit strângând mâna lui Deborah. —Punch de fructe? O chelneriță își făcuse apariția lângă ei purtând o tavă cu pahare. Sună ca un boxer homo, a glumit Paul, apoi a luat un pahar și i-a mulțumit chelneriței. Deborah a izbucnit în râs, iar Julia a văzut că așa femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]