7,454 matches
-
cu monograme de platină, colecții tropicale de fluturi, belciuge africane de aur de prins la nări, biciuști de piele bătute cu rubine la mîner, sau cu alte pietre scumpe. În România, la cîrma țării, era guvernul I. G. Duca. Amîndouă cheltuiesc în contul statului român. Îi cumpără cadouri grele și fiicei unui demnitar francez cu care se împrieteniseră,... c'etait trés moldave!... După aproape o jumătate de secol, dacă nu și mai mult, cînd Georgeta Cancicov se apucase de proză, o
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
punea și singur, din generozitate, pentru a-i destinde pe cei crezuți a fi mai triști ca el. Era un sentimental însetat de iubire. Într-o vreme în care rîsul era un lux, îndureratul Gary voia să-și cîștige iubirea cheltuindu-și umorul. Așa, îi scria Deliei Cotruș după moartea lui Ovidiu și Minei Maxim după moartea lui Ion. Vă scriu "pînă mai am umor". (...) Pentru a-i risipi tristețea singurătății, în 1988 îi promitea Deliei să vină s-o vadă
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
Două lucruri aduc întristare, cînd vezi pe prietenul mîhnit și pe vrăjmașul vesel". În secțiunea "bogăție și sărăcie", aflăm aceste pilde pline de duh înțelept: "Ce deosebire este de la un bogat pînă la un sărac. Ăl bogat aleargă unde să cheltuiască și cel sărac unde să se hrănească". Sau: "Bogatul se gîndește la anul ce vine și Cilibi Moise la ziua de mîine". Și: "Omul sărac care se ține de politică este ca un ceasornic stricat, totdeauna stă la un loc.
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
atunci, Ion Iliescu, era somat chiar de oameni din PDSR-ul încă nefracturat să se delimiteze de corupții din acest partid, în vederea alegerilor. Dl Iliescu se află acum în situația jenantă de a declara că nu știe cum s-au cheltuit fonduri publice pentru apariția în străinătate a unor cărți ale domniei-sale, din ce bani s-au achitat afișele electorale care îl reprezentau în campania la prezidențialele din '96. Fostul președinte al României crede și azi că dezvăluirile care au loc
Afacerea Costea și imaginea președinției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17082_a_18407]
-
orice contabil de mîna a doua, dacă e pus la treabă, știe să dea de urma banilor care dispar. Ei pleacă de undeva și ajung altundeva. Au expeditor și adresant. Nu se pot pierde ca o scrisoare. Dacă au fost cheltuiți pe un album, unde e albumul? Dacă au fost cheltuiți altfel, unde sînt actele care atestă că au fost cheltuiți? Au fost donați? Trebuie să existe o hîrtie pentru asta. Au fost băgați în cutia milei la Notre Dame? Să
Afacerea albumului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17100_a_18425]
-
treabă, știe să dea de urma banilor care dispar. Ei pleacă de undeva și ajung altundeva. Au expeditor și adresant. Nu se pot pierde ca o scrisoare. Dacă au fost cheltuiți pe un album, unde e albumul? Dacă au fost cheltuiți altfel, unde sînt actele care atestă că au fost cheltuiți? Au fost donați? Trebuie să existe o hîrtie pentru asta. Au fost băgați în cutia milei la Notre Dame? Să zicem că e posibil, dar tot ar fi fost nevoie
Afacerea albumului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17100_a_18425]
-
pleacă de undeva și ajung altundeva. Au expeditor și adresant. Nu se pot pierde ca o scrisoare. Dacă au fost cheltuiți pe un album, unde e albumul? Dacă au fost cheltuiți altfel, unde sînt actele care atestă că au fost cheltuiți? Au fost donați? Trebuie să existe o hîrtie pentru asta. Au fost băgați în cutia milei la Notre Dame? Să zicem că e posibil, dar tot ar fi fost nevoie de o chitanță și pentru așa ceva, din cauza mărimii sumei. În
Afacerea albumului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17100_a_18425]
-
mă împărtăși, să nu țin seama de stilul tău atât de inamical - de nu și ultragiant, dușmănos - al scrisorii tale și să-i dau curs." Ca și Ion D. Sîrbu, N. Steinhardt este torturat de dorința comunicării. Alți autori își cheltuiesc energia intelectuală exclusiv pentru crearea unei "opere", iar în scrisori sunt expeditivi și convenționali. Ion D. Sîrbu și N. Steinhardt investesc foarte mult în fiecare scrisoare, fără să le pese că textul respectiv va fi citit de un singur om
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
vorbă, rostul ei, în măsura în care treptat afacerile lui Vîntu au început să miroasă a trafic de influență, iar finalul unora dintre ele i-a nenorocit pe mulți. Altfel însă răspunsul e foarte simplu: de la un om de afaceri particular care își cheltuiește banii cum crede el de cuviință. * La început de an înregistrăm o victorie a presei - președintele Iliescu - aflînd din ziare că a grațiat pe cine nu era cazul, adică pe un fost comisar al Gărzii Financiare, George Tănase, băgat în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
Cultura se mulțumește cu puțin. Dar ea aduce în schimb mult. Și financiar, nu doar moral. Sumele pe care operele de cultură - literatură, arte, muzică - le aduc în decursul vremii la bugetele statelor sînt incomparabil mai mari decît tot ce cheltuiesc aceleași state cu sprijinirea culturii. Marea Britanie a cîștigat din impozitele Beatles-ilor sute de milioane de lire sterline. Vă închipuiți cam cît i-au adus reprezentațiile cu piesele lui Shakespeare? Dar Germaniei, Goethe? Dar Franței, Balzac? Veșnic îndatoratul Balzac a contribuit
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
e un stat sărac. În fine, fiindcă prea puțin dintre cei 4% oameni bogați de la noi (conform unui sondaj recent) știu aceste lucruri și sînt preocupați de el. Inculți ei înșiși, cei mai mulți, nu se simt cîtuși de puțin stimulați să cheltuiască bani pentru literatură, muzică, teatru, film, arte plastice. Cel mult, cumpără pentru ei înșiși tablouri. De investit, nu investesc. Investesc în Dracula land, nu în cultură. Cîtă vreme România avea o aristocrație relativ înlesnită material, revistele se scoteau prin chete
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
au colaborat la ea G. Călinescu, Bacovia, Pillat) sau ca C. Banu care a editat Flacăra, tot pe banii lui. Nu există nimic mai nobil decît a azvîrli cu bani în cultură. Bogații iubitori de manele, lăutari și nunți somptuoase cheltuiesc pentru o singură petrecere cît bugetul pe un an al R.l. Totul e să-i faci să-și schimbe preferințele. Ceea ce e nespus de greu. Sau imposibil. Am avut de-a face și noi cu unii dintre aceștia. Doar auzindu
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
la modul cel mai pragmatic, cu reflecția activă asupra calității vieții. Dar românul a uitat să trăiască, să se bucure, să se odihnească. Dacă economia merge prost astăzi, este în primul rând pentru că el încă nu știe cum să-și cheltuiască salariul. Îl va menține la un nivel de subzistență până când își va reînvăța plăcerile și va fi capabil să și le exercite. Nu putem vorbi despre drepturi mai înainte de a vorbi - oricât de mult - despre necesitatea acelei joie de vivre
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
Cu o asemenea concepție eutanasiantă despre viață, chiar și cei foarte bogați suferă de foame în rând cu cei săraci. Bogăția lor are un fundamental deficit de realitate. Faptul se vede clar din crisparea și din conformismul cu care își cheltuiesc banii, chiar când e vorba de bani mulți. Nu există mecenat, nu există, precum în Occident, donații caritabile, sponsorizări și fundații umanitare, ori orientate către cercetare, spitale și biblioteci, nu există interes pentru artă, fi și numai la nivelul licitațiilor
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
obraz: "Băieți, dacă în țărișoara de dragul căreia faceți acum apoplexie totul e chiar paradisiac, de ce naiba n-ați rămas acolo? De ce-a trebuit să înroșiți canalele de internet în căutarea de burse și locuri de muncă, de ce-ați cheltuit mici averi trimițînd 'applications' - parcă așa le ziceți, nu?! - în cele patru zări, cu un singur gînd: să faceți pe dracu în patru să nu vă mai întoarceți niciodată, sau în orice caz nu înainte de pensie?" Nu mai vorbesc de
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
trădare". Pătrășcanu a refuzat să ceară grațiere. După trei zile a fost executat. Gheorghiu-Dej își împlinise odiosul țel, ucigînd un fost și posibil viitor rival politic. Întreagă această dramă este evocată, cu mare forță, de d-na Lavinia Betea. A cheltuit, pentru asta, imensă energie, studiind, prob, vrafuri de dosare, mii de declarații la anchetă și documentele din 1968 cînd Ceaușescu a inițiat farsa reabilitării lui Pătrășcanu. Pe toate le-a confruntat și analizat, ca un remarcabil cercetător, oferindu-ne o
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
au adunat, grijulii, toate interviurile scriitorului din presa vremii publicate în cele patru masive tomuri Romanul românesc în interviuri, publicîndu-le și pe cele date în ipostaza de dramaturg în volumele Dramaturgia românească în interviuri. Dar editorul nostru a trebuit să cheltuiască multă energie, căutînd, în presa timpului, răspunsurile scriitorului la diferitele anchete literare la care a participat și cuvîntările sale rostite, unele, în străinătate (deci apeluri insistente la atașații culturali ai ambasadelor pentru a le depista în presa acelor țări). Dar
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
declara o opinie perfect valabilă și astăzi. Întrebat de ce nu pătrunde literatura română peste hotare, Rebreanu răspundea prompt și fără ocolișuri: "Înainte de-a trece dincolo de hotare, literatura ar trebui să pătrundă mai în adîncime, aici la noi. Statul, care cheltuiește atîtea milioane pentru cîțiva actori privilegiați (e vorba de subvenționarea teatrelor particulare, n.m.), ar putea cheltui măcar pe jumătate pentru literatură, înmulțind bibliotecile și stimulînd gustul de-a citi. Aiurea, mai ales în țările unde literatura și artele nu pot
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
răspundea prompt și fără ocolișuri: "Înainte de-a trece dincolo de hotare, literatura ar trebui să pătrundă mai în adîncime, aici la noi. Statul, care cheltuiește atîtea milioane pentru cîțiva actori privilegiați (e vorba de subvenționarea teatrelor particulare, n.m.), ar putea cheltui măcar pe jumătate pentru literatură, înmulțind bibliotecile și stimulînd gustul de-a citi. Aiurea, mai ales în țările unde literatura și artele nu pot trăi din produsul lor, statul nu se sfiește a înscrie capitole speciale pentru scriitorii și artiștii
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
au oprit, legal și practic, în pragul unor măsuri menite a interzice filmele, cărțile ori spectacolele pornografice. Nimănui nu pare a-i fi trecut prin cap că e mai profitabil să susții cultura decît să încerci să interzici pornografia. Banii cheltuiți în combaterea celei din urmă ar fi mai bine investiți în sprijinul celei dintîi. Singurul mod în care poate fi diminuat interesul pentru pornografie este să-l crești pe acela pentru arta adevărată. Partea proastă este că autoritățile culturale înseși
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
modificare a Codului de procedură civilă, dl. Joița poate decide ce e bine și ce e rău, cine e diavol și cine e înger în țară. Și asta fără să mai fie nevoie de sesizarea cuiva: de ce să se mai cheltuie, de pildă, bani pentru mobilizarea minerilor, când noi, Joița I-ul, ne autosesizăm și decidem tot ce dorim? (Ordonanța spune răspicat: "Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului Justiției, poate ataca cu recurs șsic!ț în anulare, la Curtea
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
bani. Cum zice scenaristul, Răsvan Popescu (în prefața scenariului): "A fost un infern. Oricum e un infern să faci film în România, care produce două pe an (și nici atît - n.n.).Niciodată nu-ți ajung banii și toată energia se cheltuie alergînd după ei. Pînă la urmă ești sleit și nu mai vrei decît să se termine odată". Dar, "pînă la urmă", iată, totul s-a terminat cu bine, chiar dacă pe un traseu nefiresc. Pentru că, într-o cinematografie cu mecanisme normale
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
spectacolul său, actorul este din nou rege, ca în vremurile bune ale teatrului. Depinde numai de el, de actor, dacă își poartă cu demnitate coroana sau abdică... Mircea Rusu, acest Jack Nicholson al nostru, care nu joacă niciodată exterior, care cheltuiește ceva din propria lui ființă jucând, s-a depășit de data aceasta pe sine, făcând un Protasov de neuitat. Un Protasov grandios în umilința lui, un jucător la ruleta rusească a vieții care crede despre sine că este fricos, un
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
etc., la adăugător 3,-oare adj. (Calc din lb. rusă) Suplimentar, complimentar, se include (precedat de indicația Vezi și) un cuprinzător inventar de cuvinte cu semnificație modificată sub influența echivalentului rusesc; numeroase sînt și listele ilustrînd aceeași regulă ortografică (cf. cheltui, mâine...), ortoepică (deficient, infiltra, piesă...), același tip flexionar (părea, cafenea, poliță...) etc. (Merită să fie relevată grija autorului de a impune atenției cititorului prin tipul de caractere tipografice utilizate, poziția față de normă a diverșilor termeni.) Prin gruparea pe tipuri a
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
că l-am plagiat pe nu știu cine, că traducerea este slabă etc., etc., încît a fost nevoie de șase luni pînă s-a restabilit adevărul. Ca să nu mai vorbesc de alte acuze, în țară: că pentru traducerea cărților mele aș fi cheltuit banii Fundației ș.a.m.d. Niciodată în traducerile cărților mele, altfel destul de multe, nu am implicat în nici un fel Fundația, nu am dat bani, ci am primit. Asta, în paranteză. Mai mult, în aceeași ordine de idei, nu eu am
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]