46,651 matches
-
nepăsător, poate dandy. Decît dacă atribuim dandysmului (nu-i e străin literaturii noastre să înțeleagă altceva printr-un curent, printr-o orientare decît, îndeobște, se-nțelege) un sens deviant. Călin Adam devine, atunci, un dandy al timidității. Sfidarea lui se cheamă frică sau, pur și simplu, oboseală de-a mai încerca. Acel "hai să ne batem" pe care i-l aruncă, din senin, unui fost coleg pe care-l supărase, pesemne, cu spuse în doi peri, e un jind după forța
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deosebit ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Dacă Sfânta Muceniță Parascheva, prăznuită la 26 iulie în Calendarul Creștin Ortodox, este cunoscută în popor cu numele „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost numită, mai cu seamă în Moldova, „Vinerea Mare
Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan… [Corola-blog/BlogPost/94311_a_95603]
-
de ploi mănoase, îmbelșugătoare de roade bune, veselitoarea plugarilor (Icos 9). Sfânta Cuvioasă Parascheva este lăudată ca cinstitoare a celor ce ne miluiesc, întăritoare a celor ce ne slujesc, împreună-lucrătoare cu cei ne hrănesc (Icos 10). Sfânta Cuvioasă Parascheva este chemată în rugăciune ca fiind mângâietoarea celor nenorociți, povățuitoarea celor rătăciți, preablândă îndreptătoare, grabnică ajutătoare (Icos 11). Sfânta Cuvioasă Parascheva este rugată să izbăvească pe oameni de toată răutatea, de ceasul osândirii și de chinul cel de veci, pentru că este pentru
Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan… [Corola-blog/BlogPost/94311_a_95603]
-
cuvinte, sfințenia este iubire și bunătate dumnezeiască fără granițe, care se revarsă în lume prin legătura rugăciunii. Să cerem, așadar cu toții, Sfintei Cuvioase Parascheva să ne ajute cu rugăciunile ei, ca să ne putem ruga și noi ca și ea, să chemăm ajutorul lui Dumnezeu, nu numai pentru noi înșine, ci și pentru alții. Sfanta Parascheva de la Iași se bucură în țară de un cult deosebit, mai mult decât toți ceilalți sfinți locali care au moaște în România. În fiecare zi, la
Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan… [Corola-blog/BlogPost/94311_a_95603]
-
folositoare. Minunile pe care le-a săvârșit în timpul vieții și după trecerea la viața veșnică arată că Sfânta este mult folositoare prin ajutorul pe care îl dăruiește celor care caută pe Dumnezeu și iubesc cu adevărat pe sfinți și îi cheamă în rugăciune. Deci, numai așa se explică evlavia atât de mare față de Sfânta Parascheva. Nu datorită teologiei ei, nu datorită neamului ales, nu datorită vreunui oarecare renume, ci, în primul rând, datorită acestei puteri de a ajuta pe cei în
Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan… [Corola-blog/BlogPost/94311_a_95603]
-
și să dovedească interes pentru identitatea, și așa vulnerabilă, a sutelor de mii de români care așteaptă de aproape două secole să li se șteargă lacrimile de pe obrazi. Nu vreau să fiu patetic, dar persoanele din vârful piramidei ce se cheamă D.P.R.R.P. sunt depășite de vreme și au o gândire limitată, mai ales atunci când câțiva dintre ei primesc leafă pentru a întârzia accesul binefacerilor țării de origine a neamului românesc. Românii din Timoc sunt cei mai oropsiți din acest punct de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
rându-mi, i-am asigurat că nu trebuie să asiste la toată întâmplarea, ci este suficient să transmită salutul din partea instituțiilor publice respective, după care pot să-și vadă de treaba lor. Ceea ce s-a și întâmplat cu dl Tecău, chemat insistent de campania electorală, care însă, cu eleganță, a găsit cuvintele potrivite pentru toți cei prezenți la „Gala premiilor UZP 2013”, insistând pe ideea contribuției acestei uniuni la profesionalizarea întregii bresle de jurnaliști. Că se simte nevoia. Profitând de o
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
cu care i-a înzestrat Dumnezeu. În indicațiile privind Decorul, autorul piesei oferise detalii clasice, realiste, poate enervant de exacte. Înainte de ridicarea cortinei, în spectacolul realizat la Craiova de Robert Wilson nu se aude dangătul clopotului bisericii din apropiere (care chema enoriașii la liturghia de duminică), dangăt care ar fi trebuit - în gândirea dramaturgului - să răsune câteva secunde și după ridicarea cortinei... Dintre toate indicațiile autorului, Robert Wilson o reține pe aceea privind “lumină crudă” - transcrisa scenic la modul cel mai
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
o clarviziune și scoate, instantaneu, un strigăt teribil: ,,Doamne! Să fie oare cu putință?... E soțul meu! E Boeuf, sârmanul meu Boeuf, ce i s-a-ntâmplat?“ Rinocerul îi răspunde printr-un muget violent, dar tandru. ,,Rinoceri în tot orașul! (...) Chemați pompierii!“ Doamna Boeuf sare pe spinarea Domnului Boeuf metamorfozat în rinocer. Botard observa imediat: ,,Ca o amazoana!“ ,,Pompierii sunt pe drum... Rinocerii există - asta-i totul și nimic altceva.“ Primul tablou din actul ÎI al spectacolului se încheie că în
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
n.n.: De ce să nu fii nazist? / vrea să spună, sarcastic, Eugen Ionescu) Mie-mi plac schimbările. Totul trebuie dat jos, hainele mă zgârie, totul zgârie. Mlaștină! Mlaștină!“ Actul al II-lea se încheie prin reiterarea disperată a strigatului de ajutor: ,,Chemați poliția! Chemați poliția! (...) Turme de rinoceri... Rinocerii! Rinocerii!“. Interludiul care face tranziția la actul III constituie, de asemenea, un segment inventat pe deplin de Robert Wilson. De astă-dată, din mlaștină răsare o singură căpățâna hidoasa, care perorează despre felurile de
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
să nu fii nazist? / vrea să spună, sarcastic, Eugen Ionescu) Mie-mi plac schimbările. Totul trebuie dat jos, hainele mă zgârie, totul zgârie. Mlaștină! Mlaștină!“ Actul al II-lea se încheie prin reiterarea disperată a strigatului de ajutor: ,,Chemați poliția! Chemați poliția! (...) Turme de rinoceri... Rinocerii! Rinocerii!“. Interludiul care face tranziția la actul III constituie, de asemenea, un segment inventat pe deplin de Robert Wilson. De astă-dată, din mlaștină răsare o singură căpățâna hidoasa, care perorează despre felurile de rinoceri: ,,...Au
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
unui Stat theocratic nu poate justifica extinderea hegemoniei unuia ce l-a alungat pe Dumnezeu și Biserica Sa, la periferia societății. Departe de noi gândul de a postula imaginea intervenționistă a unei Biserici ce stă, în mod autoritar, deasupra Statului chemându-l la raport și ordine, noi optăm pentru o viziune mult mai optimistă care vizează o “sinergie” a destinului uman cu Dumnezeu. Biserica nu poate sta fără cuvânt și fără acțiune în lumea contemporană, căci misiunea ei nu s-a
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
definirii unei relații între Stat și Biserică, atâta vreme cât nici modelul tradițional - bizantin, precum nici cel izvorât din revoluția franceză, al Statului laic și laicizat nu pot fi alternative viabile pentru contextul actual? Și aceasta în condițiile în care Biserica este chemată la (re)evaluarea vocației sale profetice cu privire la cârmuirea duhovnicească a lumii care aspiră la ajungerea din „Biserica luptătoare” în „Biserica cea triumfătoare” - care nu este din lumea aceasta dar este pentru lumea aceasta - și vrea să participe „într-un cer
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
Doamne, vreau să te întreb, cine e bărbatul matur pe care îl bărbieresc în fiecare dimineață folosește pasta mea de bărbierit, îmi folosește lamele, își șterge ochelarii aburiți cu prosopul meu și numele aud cum mi-l folosește cînd este chemat la telefon mă ascund zi și noapte într-un sine plin de igrasie, în care nu a mai intrat aer curat de multă vreme și mă gîndesc cum să fac să mi se piardă urmele să nu mă mai umilească
Lama by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3730_a_5055]
-
Ivan Turbincă într-o hîrjoană continuă cu moartea, într-un buzunar sterp strivit de degetele degerate de sete ale mutului vorbăreț, dar nu vă jucați voi cu Iosif Visarionovici, niet, mustața lui mustea în dulceață ca în afișele care ne chemau să economisim nimicul lăsat peste tot la îndemână, și atunci, în acea primăvară, am simțit că este voie să țipi prin gura părinților care-și îngropau în mine orgasmul ca pe o avere la care nu știau dacă vor ajunge
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
îl sparge iar. Presupuneri ca soarele în deltă printre lotci care se leagănă în sus și-n jos și trestii care balansează la dreapta și la stânga. Răsărit în care-mi simt viața pulsând și-ncep să cred că a te chema din morți e o piesă fluierată pe-o scenă de provincie. Sărac cât o odaie, bogat cât o masă de scris, lăudându-mă cu moartea ta din care nu pot să te scot, am pierdut cheia, am uitat-o pe
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
Hohot Locuiești într-o încăpere saturată de substanța emoției răsfoiești albume străine în care nu te mai recunoști ridul își are drumul său printre bezne te prefaci a nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui purpurie ele te cheamă te cer noaptea își cerne cenușa pe lume e un galben de noiembrie și frig tu ce mai aștepți cu privirea pierită de jur împrejur neființele hohotesc hohotesc
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
duc După cîte mi-am dat seama fără să-i văd bine față Am făcut atît de multe lucruri astăzi Am făcut atît de multe lucruri astăzi Mulți ar obosi ascultînd enumerarea locurilor Prin care am trecut presat de timp Chemat mai departe tot mai departe Ca o pasăre inelata care zboară pe deasupra lumii Și pasărea Un vultur pleșuv care se lasă pradă gravitației Pentru un șoarece de cîmp Și lumea indiferență la insistențele mele Și aerul refacîndu-si repede volumul După
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
umbrela nu am Pe o bancă de lemn un cunoscut odihnindu-se Nu știu de ce în ploaie îl salut și mă întreabă Ce fac mă grăbesc nu am chef să stau de vorbă Cu el am și uitat cum îl cheamă nimic îi spun Într-o doară răsfirînd printre degete monezile din buzunar Restul de la toneta covrigarului Ține loc de nimic gaură din covrig Eu al cui loc îl țin Poate al unei fotografii neînrămate Al unui ușier condamnat pe viață
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
Privirea ți-e o veghe rea Ce vrea-n lumină să mă-ngroape? De ce să-ți fiu mereu supus, Pământul tău, posomorâtul? Doar barda lunii cade-n sus Dorințelor să taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă? Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el de teamă... 1979 OEDIP SINGUR Cu unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge viu pe fața-ntunecată, Iubirea, ca un bléstem fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca o spaimă de fecioare Chemate-n așternutul de flăcări și de crini La care-n amintire doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica ispitind întreg oceanul De zvârcolirea apelor ce-adună Ecoul înflorit într-o furtună, Întunecata nuntă a monștrilor marini
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Cine-ar fi spus ce-o să-ajungi după vremuri, Iuane, Pe ce drumuri o să umbli prin două veacuri neliniștite? Încă mai umblu desculț, în buzunar cu sâmburi prăjiți Pe vatră, după ce pâinea din cuptor a fost scoasă, Și vă mai chem, anii mei, de unde sunteți, veniți, De după secerișuri, după cules, după otavă de coasă, Cât încă sufletul meu pe hotare cu snopii e Și mai sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie! Hălăduiri Supus unor stăruitoare preocupări agreste, Ajung prin
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
în casele părăsite demult și câinii urlă în haită, ne strecurăm agili prin zăpadă. E vremea când ai sta în casă la căldura unui șemineu, ai arunca lemne în foc și ai mângâia trupul splendid al iubitei, dar urgia te cheamă afară, urgia vrea să stai bărbătește în fața ei: să nu clipești, să nu scâncești ca un cățelandru, nici să-ți freci mâinile de frig sau de frică. Să vrei să ripostezi și să n-o faci. Să vrei doar vreme
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
pe mine nu mă mai interesează cine a inventat omul mă interesează cine a inventat motanul și de ce încap în el atâtea piramide de ce „pisica verde proaspătă ca iarba” vine la el să-l întrebe despre perși Eustache - așa-l cheamă o urăște pe Frida stă adesea pe un scăunel suflă într-o trompetă și scoate un vuiet monoton și câlțos ca lâna de oaie rămasă toamna pe câmp în scaieți ne asurzește pe toți când își curăță instrumentul din muștiuc
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
în prânzul arhaic din ceaun (aici cărturăria e un har). Închinăm spre cer fiecare, apoi în pălincie intrăm, curioși să știm cum se face tăria, uitând că suntem dintotdeauna beți, suprema pricepere-i să ai alcooluri proprii, lăuntrice, să-ți chemi beția una, două, la dorință. Care pălincă s-ar putea asemui de departe cu elixirul slujirii la curțile cuvântului? Nu mi-e rușine să spun că sunt sclav cărând pietroaie la piramida nimănui, nu am roșit nicicând pentru asta. Pe
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]