686 matches
-
poezie desăvârșită, nu mai pot picta cu har zeiesc. Ar fi fost de bun-simț să mă omorâți și pe mine, căci de aici Încolo voi fi un mort viu. Mi-ați ucis inspirația, mi-ați jugănit harul. Vă rog să chibzuiți cam cât acestea costă. De-mi vor reveni - o, fericite ceasuri - cândva, mă oblig să vă anunț și să vă restitui suma, după ce, desigur, voi fi scăzut contravaloarea perioadei fără de Muză de până atunci. Țin să precizez că nu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nevoie să-i frece cu degetul tăvălit prin sare. Ieși În curte. Se mișca Încet, avea un mers tolerant de stăpânitor În toane bune. Se Învârti de câteva ori prin buruienile ce-i ajungeau până la brâu și se puse pe chibzuit. Întrerupse scurt meditația și o luă, cumva precipitat, spre construcția de scânduri aflată În fundul grădinii. Se puse pe vine și-și reluă cogitațiile. Într-un spațiu ceva mai larg dintre două scânduri zăcea Înfiptă o sticlă. Trase un gât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că le furase, Înainte să i se amputeze picioarele În urma unui accident de muncă, dintr-un vagon-restaurant austriac, plin de fandosiți cu nasul pe sus. Asprul domn cu mustăți ca două vrăbii de o parte și de alta a nasului chibzuise câteva clipe, Întrebându-se dacă se cădea să cumpere lucruri furate. Ajunsese la concluzia că o astfel de tranzacție ar fi fost foarte morală, deoarece obiectele fuseseră furate de la niște austrieci care, Între timp, deveniseră dușmani neîmpăcați ai țării. Târgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
putea stăpâni plânsul. Oricât de tare încerca să-și controleze lacrimile, nu reușea să și le oprească. În sfârșit, Kanbei glăsui sever: — Stăpâne, nu cred că e bine să jeliți în continuare astfel. Vă rog, citiți și restul scrisorii și chibzuiți cu băgare de seamă. Seniorul Hanbei a scris un plan de cucerire a Castelului Miki. Kanbei îi fusese întotdeauna complet devotat lui Hideyoshi, dar, în situația de față, glasul său trăda o anume nervozitate față de nestăpânita demonstrație a laturii sensibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însoțitorii care-l așteptau. Îl priviseră de departe cum își cerceta viitorul, imaginându-și că nu făcea decât să se distreze. La urma urmei, Mitsuhide era un om care se mândrea cu intelectul său și care, mai presus de orice, chibzuia rațional. Nu prea era genul care să folosească ghicitul viitorului pentru a lua o hotărâre. Lămpile care licăreau în camera de oaspeți străluceau printre frunzele tinere. Pentru Shoha și ceilalți poeți, avea să fie o noapte cu scârțâieli de penițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am fi silit să-și fără seppuleu. Nimic n-ar fi fost mai bine. Dar, potrivit rapoartelor de azi-noapte, Hideyoshi a ridicat, pe neașteptate, tabăra. Da, la început m-am gândit și eu că era un ghinion, dar apoi am chibzuit mai bine. Dacă ticălosul a părăsit Kiyosu noaptea, înseamnă că a fost un dar trimis din cer - întrucât pleca pe neanunțate, i-ar fi putut denunța crimele. Te-am instruit să aștepți în ambuscadă și să-l ataci pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Oiwa... Aș dori să mă trimiți pe mine în avangardă! Am convingerea că un atac prin surprindere, cu îndârjirea și iuțeala necesară, nu poate fi condus de nimeni altul decât mine. — Ei, ia, stai o clipă... Katsuie închise ochii, chibzuind tăcut, ca și cum s-ar fi speriat de ardoarea tânărului. Încrederea lui în sine însuși și zelul lui Genba îi spulberară rapid ezitarea: — Ce alte planuri mai nutrești pentru ocazia asta? Cu siguranță, în gândurile dumitale nu este loc și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dau în lături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pîrăsc ei, nimeni nu are dreptul să mă dea în mîinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar." 12. Atunci Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: "De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce." 13. După cîteva zile, împăratul Agripa și Berenice au sosit la Cezarea, ca să ureze de bine lui Festus. 14. Fiindcă au stat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Colonelul îmi spune că, dacă accept transferul, nu voi avea nevoie decât de două lucruri, și anume: să învăț tot atât de bine ca și până acum și să mă încadrez în disciplina militară. Stau puțin în cumpănă... ispita era foarte mare... chibzuiesc și răspund că nu am curajul să fac acest pas, că nu doresc să mă fac ofițer, deoarece visul meu e cu totul altul... Mi-e greu să mă văd, o viață întreagă, acționând la ordin, așa cum cere viața de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
erau agitate. De când îi veniseră ordinele de rigoare precum și informațiile adiacente de la Comandamentul General al Forțelor Militare Federate, în a cărui subordine directă se afla, Kaan stătuse ca pe jar. Răsucise problema pe toate părțile, făcând planuri peste planuri și chibzuind cum să procedeze pentru a trage foloase maxime, fără ca nimeni să afle ceva vreodată. Era o oportunitate rară, chiar unică, dacă stătea să se gândească la ce periferie nenorocită a Federației se afla. Dacă sunt băiat deștept, și pe pulberea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ceea ce s-a și făcut în anul 1910, înzestrăndu-se cu 100 ha de pământ, de jur împrejurul dealului Cetățuia - care, să fie pentru lucru și să se împădurească, și o șosea nouă, care pleacă de la Frumoasa și se ridică la clopotnița Monastirii. Chibzuind asupra cerințelor vremii, găsitu-s-a cu cale, ca acest Locaș, să fie o Monastire model, unde călugării aduși din Monastirile Moldovei, pe lângă pravila călugărească să se îndeletnicească cât mai mult și la felurite meșteșuguri de podoabe bisericești și de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ci oarecum invers... - Dar bunicul a furat-o! - Ia să n-o fi furat!, râde mama. Trebuie să fi fost cam așa: Mama Îi zice tatei: «Toad’re! Faci așa, așa, așa...» Tata: «Stăi olecuță, să ne mai gândim, să chibzuim...» Mama: «Toad’re! Faci ce spun eu - după aceea poți să te tot gândești, să tot chibzuiești - că de nu...» - Că de nu..? - Oamenii mai exagerează, dar ceva-ceva tot era adevărat... - Că-l mai și bătea? - A, nu! Așa ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să fi fost cam așa: Mama Îi zice tatei: «Toad’re! Faci așa, așa, așa...» Tata: «Stăi olecuță, să ne mai gândim, să chibzuim...» Mama: «Toad’re! Faci ce spun eu - după aceea poți să te tot gândești, să tot chibzuiești - că de nu...» - Că de nu..? - Oamenii mai exagerează, dar ceva-ceva tot era adevărat... - Că-l mai și bătea? - A, nu! Așa ziceau oamenii, din pricina toiagului... - Îl bătea cu toiagul? - Nu! Nu! Așa ziceau oamenii, În realitate, mama se doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
poată păstra distanța, în timp ce se alătura discuției aceleia interesante despre separarea care tocmai se derula: — Dacă ții nemișcată apa murdară pe care o torni, mizeria se va așeza curând pe fund. Dacă strecori laptele, smântâna se va ridica la suprafață. Chibzuiește la natura a ceea ce se află înlăuntrul tău și comportă-te ca atare. Putem să facem o fotografie, domnule? întrebară polițiștii, cuprinși de venerație. Pentru secția de poliție, domnule. Maimuțele se distrau aruncând cu alune în capetele polițiștilor. Domnul Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu e tocmai adevărat. Nu pot crede că au fost Fliss sau Derek și știu sigur că nici eu. Mai rămân Jeff, Brian și Naomi. Sincer, nu-l prea văd pe Brian dându-i În cap Lindei (e atât de chibzuit, că se gândește Întotdeauna Înainte să facă un lucru, inclusiv o glumă), iar chestia asta Îmi pare că s-a petrecut mai degrabă sub impulsul momentului. — Și tipul ăsta, Jeff, se presupune că ar fi ucis-o ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi vorba decât de găsit pretexte! Am locul meu la curte. Ca să-l câștig, a trebuit să lupt cât zece bărbați. N-am să-l părăsesc doar ca să mă zbenguiesc În foișorul din grădina lui Abu Taher. Atunci, fără să chibzuiască bine, el spune: — Nu e vorba de zbenguit. N-ai dori tu oare să-mi Împărtășești viața? — Să-ți Împărtășesc viața? Nu există nimic de Împărtășit! A rostit-o fără nici un arțag. Nu era decât o constatare, de altminteri nelipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Eu înțelegeam doar că tata avea o problemă cu disperarea. Iar disperarea avea legătură cu boala. Ce însemna să fii disperat, asta n-o mai înțelegeam, pentru că nu fusesem vreodată. Așadar, ea ne adusese în America. Disperarea. Mai departe am chibzuit ce putea să însemne povestea aceea cu mutația. Tata îmi explicase odată. Ceva ce purtam eu în mine, ceva foarte mic, se transformase dintr-o dată în altceva. Asta mi se întâmplase foarte devreme, pe urmă m-am îmbolnăvit. Deci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă abțin să mă mai plâng de Finn, care mă strivește de fiecare dată când Roverul cotește brusc. Ne simțim atât de ușurați când ajungem la destinație, că sărim ca greierii din mașină; imediat ne dăm seama că nu am chibzuit câtuși de puțin cum să procedăm. Să intrăm toți odată? întreabă Ben. — Să nu-l intimidăm, devin eu isteață. Știți, șase contra unu... Aruncăm o privire la casa lui Jim. E mică, are un perete comun cu a vecinilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că se împrietenise de ajuns, ca să poată găsi la dânsul un sprijin de s-ar întîmpla să aibă vreo nevoie pe la Interne. Deși cu tânărul care se suise la Costești vorbise mai puțin și nici nu i se recomandase, arendașul chibzui că la despărțire trebuie să știi cu cine ai călătorit și deci îi zise încrezător: ― Îmi dai voie, domnule, sunt Ilie Rogojinaru... Mi-a părut bine că am venit împreună, cu toate că nu ne-am prea lovit în păreri. Nu tocmai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
într-adevăr adorabilă... Neavând nici o treabă, doamna I-ar fi ținut la taifas până noaptea, ca și alte dați. Titu ardea de nerăbdare să se pregătească pentru întîlnirea de diseară care poate să însemneze o întorsătură în viața lui. Tocmai chibzuia cum să se retragă fără să o jignească cumva, când auzi în curte o voce strigînd: ― Domnul Titu Herdelea! Câteva glasuri răsunară îndată afară: ― În față, în față! ― E factorul, explică doamna Alexandrescu. Titu făcu numai trei pași până în antreu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
între două femei, hohotind de veselie, parcă toată lumea ar fi fost a lor. Titu Herdelea pășea tăcut și prudent. Vedea că Iuga n-are chef de vorbă și nu voia să-l supere. Își făcu în gând bilanțul serii și chibzuia că poate fi mulțumit. Dacă ar intra la Universul, s-ar putea socoti angajat definitiv și bine. Nu e un ziar subțire, dar pare a fi solid și răspândit. Ar fi preferat Adevărul, care e mai simpatic, mai opozant și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mare și i-a arătat la repezeală grajdurile cailor și un șopron încuiat, care fusese transformat în garaj pentru automobilul coniței Nadina, când venea la țară. Dar se vedea că omul are alte treburi, ca și ceilalți de la conac. Se chibzui c-ar fi mai înțelept să dea o raită prin sat în loc să stea aici de prisos. Se răzgândi deocamdată. Poate că ar fi nedelicat față de amfitrioni. La masă, însuși Grigore îl îndemnă să se considere absolut liber pe mișcări, scuzîndu-se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
față și arendașul. Într-un târziu, Luca Talabă, biruindu-și sfiala, vorbi uitîndu-se drept în ochii Nadinei: ― D-apoi, coniță, să nu vă supărați că am cutezat, dar noi, dacă am auzit că umblați să vindeți moșia, ne-am tot chibzuit și am socotit că de ce s-o înstrăinați, că doar noi am muncit-o totdeauna și ne-om învrednici și noi să... Pe Nadina o indispusese întîi Platamonu, pe urmă mirosul de usturoi și vorbăria țăranului. Ea în realitate nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primar, deși fusese dat cu glas mai liniștit ca altele, încît izbucni: ― Ei, ș-acu să ieșiți afară! Că la voi vorba bună e ca ovăzul la gîște! Oamenii ieșiră încetinel, se mai opriră în ogradă, apoi în uliță, grupuri-grupuri, chibzuind și sfătuind. ― Nu le vine la socoteală, cum să le vie, să asculte durerile oamenilor! zise Ignat Cercel într-un grup mai gălăgios. ― Vezi bine că nu, făcu și Toader Strîmbu. Că dacă stăpânirea împarte moșia, apoi are s-o împartă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
veni în gând să încerce a lua lucrurile mai puțin dramatic și, bătîndu-l pe umăr, zise prietenos: ― Lasă, măi Chirilă, și fii om cu socoteală, că aste-s ale tinereții, s-au mai întîmplat și n-a pierit lumea. Vom chibzui noi și vom vedea ce... ― Ba nu, cucoane! se feri logofătul, mai jignit. Că dumneavoastră nu vă pasă și puteți vorbi fără durere, dar noi cu fata ce ne facem? S-o mărităm cu burta la gură ori cu plodul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]