1,574 matches
-
tribul lui, un model mai vechi care era ilegal În alte țări. Era al treilea incendiu. —Puneți plasă, dar luați lumânările, spuse Heinrich. În camera vedetei era și o doamnă, Îi spuseră angajații lui Heinrich, o femeie În pielea goală. Chicotiră Între ei. —Care dintre ele? Întrebă Heinrich În birmaneză. Ei Îi răspunseră că era vorba de chinezoaică. Heinrich dădu din cap aprobând alegerea lui Harry. — Și ne pare rău să raportăm, șefu’, dar iar am fost prădați. Heinrich oftă. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
putea reproșa ceva, atunci era faptul că se entuziasma prea ușor. Dezamăgirile Îl afectaseră profund, dar se ridicase de fiecare dată. Spera ca Marlena să nu se dovedească asemenea celorlalte. Și-o imagină tachinându-l despre fiascoul de noaptea trecută, chicotind ca o școlăriță, spunându-i că va fi o amintire dragă pe care s-o păstreze peste ani. Oftă fericit. Dar apoi Își aminti cum l-a certat pentru bietele lui Încercări de a stinge flăcările cu rochia ei. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fi fost un mobil de Calder Într-un muzeu. Părea atât de pierdut, ca un băiețel. Apoi Își imagină fața lui, felul În care o privise Înainte de incendiu, pofta pură din privirea lui și gura căscată. O trecură fiorii și chicoti. —Mami, o auzi pe Esmé strigându-i. Avem ceva de mâncare? Mor de foame. Într-o secundă, o traversă un val de grijă maternă și Începu să scormonească În geantă după o gustare dulce și fructe uscate. Esmé alese ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
E chiar el? se mirau Între ei locuitorii junglei. O femeie tânără spuse: Se vede că este el după sprâncene, sunt groase și oblice, semn că e un bărbat prevăzător. —Arată ca o vedetă de la televizor, spuse o altă femeie chicotind. — Aceea e cartea cu „Marile Scrieri Pierdute“? strigă un bărbat. De data aceasta, Pată Neagră le povesti cum că Fratele Alb Mai Mic alesese o carte neagră În loc de una albă. Semăna cu cea pe care Fratele Mai Mare o pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
umple castronul. —Miam, spuse el și nu păru prea convins. De-abia aștept să gust. După prima Îmbucătură, ridică din sprâncene. După a doua, anunță: —Nu-i rău deloc. Tinerele așezate lângă el Își coborâră privirile, dar zâmbiră Încântate și chicotiră când el dădu din cap Încurajator și-și ridică simultan degetele mari semn că totul era foarte bun. Doi băieți Îi imitară gestul. Marlena se aplecă și-i șopti lui Moff: Cred că Rupert și-a găsit niște admiratoare. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
televizoare, becuri, radiouri. — De unde știi toate astea? spuse ea zâmbind. El ridică din umeri, dar În sinea lui se simțea flatat. Sunt un băiat simplu de la țară. Am remarcat că o privi intenționat pe Heidi În ochi până când ea cedă chicotind intimidată. Cel care rupse vraja fu bărbatul de pe bicicletă care se dădu jos și-l invită pe Moff să-i ia locul. — Și-așa n-am fost la sală aseară, Îi spuse Moff lui Heidi În timp ce se urca pe bicicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din făină de orez, mazăre, praf de arahide, creveți uscați și ardei iute - toate aduse de Pată Neagră. Primii serviți au fost onorații oaspeți, iar locuitorii din Locul Fără Nume au stat la coadă În spatele lor. Câteva fete Începură să chicotească văzându-l pe Rupert, Întorcându-și privirea când se uită spre ele. O bătrână Îl apucă de cot și Încercă să-l ducă spre un jilț sculptat pentru el dintr-un buștean. Rupert scutură din cap și se smulse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o buturugă putredă acoperită de mușchi, cu termite mișunând sub scoarța scorojită. Jucau mimă, Încercând să redea lucrurile de care le era dor. Esmé se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față! țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură din cap. Asta am, spuse, și o scărpină pe Cuțu-Cuțu pe burtă. Un băiat care linge o fată! Ea dădu un țipăt acoperindu-și fața, apoi Îl lovi ușor peste mână. Rupert zâmbi. —Știu, Înghețată la cornet. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
auzi pe Roxanne povestind În timp ce Înregistra: —Pescarii Intha de aici pescuiesc Într-un picior... Următoarea imagine era cu căsuța lui Harry cu acoperișul parțial ars. Dumnezeule, a filmat și asta? Roxanne descrise incidentul foarte auster: —Azi-noapte și-a incendiat bungalow-ul. Chicoti și apoi izbucni În râs dând totul pe față: —Și a Încercat să stingă focul În costumul lui Adam. Harry se Înroși, dar apoi Îi aruncă o privire Belindei și văzu că era serioasă și urmărește caseta cu atenție. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și a Marlenei fusese stinsă la propriu.) Esmé și-a dat seama imediat că nu ar fi trebuit să râdă atât de tare. Ar fi trebuit să se prefacă cum că nici n-a observat. Dar odată ce a Început să chicotească, nu s-a mai putut opri. Încă mai chicotea când el cobora scările. Data următoare când a venit, au fost amândoi prea jenați să pomenească ceva despre sâni sau despre mâna din pantaloni sau despre râsul ei. Au stat Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a dat seama imediat că nu ar fi trebuit să râdă atât de tare. Ar fi trebuit să se prefacă cum că nici n-a observat. Dar odată ce a Început să chicotească, nu s-a mai putut opri. Încă mai chicotea când el cobora scările. Data următoare când a venit, au fost amândoi prea jenați să pomenească ceva despre sâni sau despre mâna din pantaloni sau despre râsul ei. Au stat Împreună pe pat și abia dacă au zis ceva. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
parcă scoși din mașina de spălat: mijeau de sub catedră, în timp ce femeia lucra de zor, cu spatele la clasă. Era momentul mult așteptat. Sub comanda lui Mihnea, Cătălin deșuruba mistrețul prins în perete, în timp ce Andrei și Cezar îi topeau părul cu bricheta. Fetele chicoteau, de la banca a patra în spate trăznea a gaz și naftalină, iar madam’ Melniciuc, care desena fel de fel de structuri osoase la tablă, nu înțelegea ce se petrece. Elevul Suciu ridica de zor mâna, dar nimeni nu-l băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin alte școli din cartier. Asta nu-i împiedica pe profesorii de sport să le “îndrepte“ pe terenul de fotbal (adică să le atingă sânii, sub pretextul corectării poziției corpului la nu știu ce exercițiu de gimnastică). Nu se supăra nimeni, fetele chicoteau, se simțeau protejate, nu degeaba ora se chema de „educație fizică“. Directorul părea singurul normal. Te închidea cu el în birou la trepte sau la Bac și-ți spunea ce teze să deschizi și nota care trebuia transcrisă pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-o ia, era-n halat și el, au ieșit amândoi, el o strângea de gât și-o săruta sub becul chior. Leana plângea, de bucurie sau durere, nimeni n-ar fi putut spune cu precizie. Noi făceam semne și chicoteam în beznă, până s-a prins nea’ Titi de unde vin zgomotele și s-a apucat să arunce cu cataroaie. Pe Cezar l-a și nimerit o piatră, a țipat de durere și ne-a dat de gol. Așa ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știam că măria sa Îi nalt cât bradu’ cela din deal și lat În umeri cât o căruță cu lemne! Țăranii râseră cu hohote, apoi se potoliră repede, plecând privirile În fața domnitorului. - Bă, da’ prost mai ești, Văsălie! se auzi cineva chicotind. Zgomot de copite se auzi, deodată, În partea de sus a poienii. Plăieșii se Întoarseră spre primejdie, cu topoarele În cumpănă. Tinerii cu arcuri fugiră În primul rând, puseră un genunchi la pământ și scoaseră săgețile. La marginea pădurii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
americanii cu care stăteam la rând în aeroportul local nu înțelegeau anunțurile din difuzoare. Adolescentele pe jumătate despuiate la o temperatură de 6-7 grade Celsius, îngrămădite ca niște pui de găină pe creanga de arbore în celebrele cab-uri englezești, chicotind și înjurându-se una pe cealaltă pentru a înfrunta frigul de afară. Cimitirul din apropierea universitații, presărat cu tot felul de morminte de francmasoni. Vechi, de secol XIX, aveau o arhitectură atât de stranie încât îți înghețau sângele în vine. Erau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai avem patru-cinci trepte până la dânsul, pe lângă noi țâșnesc, nerăbdătoare, se strecoară venind din urmă, două zvârlugi de studente înalte, subțiri, sprintene, zorind și țopăind ca niște căprițe. Urcă valvârtej, vrând parcă să pășească peste două trepte, deodată, grăbind și chicotind. Bătrânul le privește. Se oprește. Și se trage de-o parte, lângă perete, oferindu-le politicos, înțelegător, cale deschisă. Fetele se opresc și ele. Se înclină, îl salută cu reverență, își apleacă ușor frunțile cu deferență, rușinate, serioase, tăcute. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mi a șoptit inginerul la ureche. Mirosurile de rachiu proaspăt băut, de usturoi și de țigară m-au învăluit neplăcut. Am tăcut și am zâmbit. Pe el îl rugasem să pregătească sus, la ferma viticolă, masa pentru secretarul Țăpoi. Contabila chicotea cu nasul în darea de seamă pe care tocmai o bătea la mașină. Într-adevăr, a doua zi dimineață, la puțin timp după ce am ajuns la primărie, doctorul veterinar de la Consiliul Unic, însoțit de instructor, mi l-au prezentat pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să se ocupe de treburile gospodărești. Vecina de vizavi avea cheia de la apartament și când lipseam mai multe zile, intra și verifica instalația din baie, butelia și uda florile. Când intram în bloc, destul de rar, vecinele mă priveau ciudat și chicoteau în urma mea. După un timp, am aflat că Ghiță își petrecea noaptea cu vecina Merluța, când nu venea la țară sau când plecam la pregătire ori la examene. Aceasta era înaltă, blondă, ștearsă: 155 femeie simplă. Bărbatul ei era zidar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
supliciu. Și totuși, ea nu se gândea decât la mine. Am dat un țipăt scurt. Ce s-a întâmplat? mă întrebă mama, de data asta. Am schimbat câteva priviri, dar nici nu ne trebuia prea mult ca să ne înțelegem. Am chicotit ușor și chipul mamei s-a destins într-un zâmbet. De câte ori mă apăsa vreun gând tulburător, îmi ieșea de pe buze țipătul acela ciudat. Îmi amintisem, fără să vreau, evenimente legate de divorțul meu de acum șase ani. Oare de ce țipase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
spre iriși. — Dă târcoale prin grădină încă de dimineață, am zis eu cu voce stinsă. Mama a oftat adânc și s-a prăbușit în scaun. — Asta-i! Sunt sigură... își caută ouăle. Biata de ea! Mama era tare mâhnită. Am chicotit nervos. Nu mă simțeam capabilă de altceva. Razele soarelui la asfințit, care se opriseră pe fața mamei, făceau ca ochii ei să pară aproape albaștri. Chipul, pe care se descifra o ușoară iritare, era atât de frumos, încât îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de liniștea pe care ți-o dă amețeala cauzată de băutură și droguri. Apoi... am scăpat hățurile din mână. Probabil că am fost un individ slab. Există, cred, o deficiență serioasă pe undeva. Tot îl mai aud pe bătrânul mocofan chicotind: „Ce atâtea explicații? Se vede limpede că e desfrânat, leneș, destrăbălat. Un rob al plăcerilor.“ Până acum, când lumea vorbea de mine în felul acesta, aprobam stânjenit din cap. Acum, că sunt cu un picior în groapă, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
indispensabilă nevoie de o tabletă de sare. — Sunt însurat cu muierea cea mai setoasă de sânge din lumea întreagă, i s-a adresat el doamnei Silsburn, scoțând un nou chicotit glumeț. Dintr-o automată deferență față de rang, aproape că am chicotit și eu - un chicot scurt, stupid, soldățesc și străin, care voia să ateste că sunt de partea lui și a tuturor celor din mașină împotriva nimănui. — Vorbesc serios, a reluat doamna de onoare. Doar două minute - asta-i tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
timp ca s-o vedem privind în direcția soțului ei, pentru prima dată de când ne urcasem în mașină. — N-ai putea să te tragi puțin mai încolo? l-a întrebat ea. Sunt strivită aici, abia de mai pot respira. Locotenentul, chicotind, și-a desfăcut mâinile a neputință. — Iepuraș, eu stau practic pe aripă. Și atunci, doamna de onoare și-a întors privirea, cu un amestec de curiozitate și dezaprobare, spre celălalt vecin de banchetă care, de parcă s-ar fi străduit inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că acolo unde-i fum, de obicei e marmeladă de zmeură și, foarte rar, foc -dar cred cu tărie că în fiecare prozator din genultotul-sau-nimic se ascunde, în mare măsură, un androgin, sau unul în devenire. Cred că dacă scriitorul chicotește în fața masculilor care poartă fuste invizibile, o face în dauna lui proprie și eternă. N-am să mai spun nimic în legătură cu acest subiect. ăsta e genul de confidență de care se poate abuza cu ușurință și copios. E de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]