4,424 matches
-
pe sfeșnice, de asemenea aurite, asemănătoare celor bisericești, aruncau o lumină blândă. Peste covorul indian alb erau aruncate din loc în loc mici carpete persane trandafirii. Am pășit înăuntru. Palmer ședea pe marginea patului. Purta un halat gălbui, dintr-o mătase chinezească brodată și, era clar, nimic pe dedesubt. Antonia stătea lângă el, bine înfășurată în halatul ei vișiniu. Am închis ușa. Ce drăguț din partea ta să ne aduci vinul! spuse Antonia. Cum te simți? — Bine, am răspuns. — Hai să-l gustăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fațada cu coloane grațioase a Palatului Somerset. În nuanțe de cenușiu și cafeniu, părând că se clatină și că se retrage, arăta mai degrabă a decor de teatru. În dreptul lui, conturate clar și incredibil de simplu, ca într-o stampă chinezească, pluteau pe suprafața râului, în lumina incertă și apoasă, două lebede ce lunecau în josul râului însoțite de ramura unui copac ce nu putea fi identificat. Se întoarseră puțin, apoi se depărtară și în cele din urmă dispărură. Mi-am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la iveală linia dreaptă a buzelor lui strânse și ochii abia întredeschiși. Era chipul unui om aflat în primejdie și această imagine m-a umplut de fericire. Cu glas limpede, Antonia rosti: — Intră, te rog. Muncitorii urcau scările aducând scaunele chinezești Chippendale. Îi auzeam lovind balustrada. M-am întors în cameră cu Palmer urmându-mă. Am închis ușa și ne-am privit toți trei. Palmer i se adresă Antoniei: — Te rog, vino cu mine, Antonia. Îi vorbi pe un ton înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
marfă scumpă. Drăguț din partea ei. Am pus laptele și biscuiții pe o tavă. Mi-am scos sacoul și m-am întors în salon numai în cămașă. Poate că totuși se făcuse prea cald. M-am așezat pe un scaun Chippendale chinezesc, ținînd tava pe genunchi. După o discuție cu Antonia în care ea fusese foarte hotărâtă, în ciuda faptului că stătea să plângă, iar eu adoptasem un ton frivol și plictisit, ajunsesem la concluzia să împărțim în mod egal între noi planșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să plec. Covoarele de pe jos erau pătate și patul cel mare nu părea tocmai nefolosit. Dar Dora mi-a luat-o Înainte. Cu acel calm fatal de care m-am Îndrăgostit imediat, mi-a arătat o chiuvetă În spatele unui paravan chinezesc cu dragoni și trandafiri desenați până la cel mai mic detaliu. M-am făcut roșu ca racul și m-am gândit că poate ar fi o idee mai bună să jucăm whist. — Și tu, Anton? Trei minute mai târziu am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Până la urmă, după câțiva ani de la dizolvarea dublei monarhii, Anton a deschis Shanghai Bar, bijuteria imperiului său, În același loc În care, mai demult, bătrânul Friedrich Fischl servea bere răsuflată naționaliștilor cu vise de răzbunare și buzunare goale. Datorită lămpilor chinezești autentice, a canapelelor căptușite cu catifea roșie, a desenelor erotice de pe pereți și a cireșului din papier mâché, suspendat În mijlocul camerei și care făcea mereu niște flori de confetti roz, cafeneaua era un punct de atracție pentru oaspeți din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino, care e proprietarul pivniței cu cărbune de la colț, chiar lângă chioșc, dar care vara vinde flori. Purta o robă chinezească și stătea cu un braț Întins. Probabil că o aștepta pe Chérie, care părea să fi făcut un pact cu Întunericul de lângă zid. Când am trecut pe lângă el, Heino Îmi făcu cu mâna fără vreun cuvânt, apoi câinele cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am schimbat subiectul, Întrebând-o pe Dora dacă se ducea des la film. Îmi Întoarse privirea cu un calm ciudat. — Nu locuiesc aici, dacă asta vrei să spui. Încurcat, am bâlbâit ceva și am Început să studiez modelul de pe rama chinezească, dându-mi brusc seama unde mă aflu. Trecură câteva momente, apoi Dora se uită la ceas și Își trase lent mănușile. — E șase și un sfert deja. Trebuie să ne grăbim dacă vrem să mai ajungem. Dar limbajul corpului Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o viață liniștită nu este cunoscută autorităților. Dar aparențele Înșeală! Încă reticentă, poliția a reușit să găsească indicii care o legau de activități care În alte țări se desfășoară În așa-numita zone rossi, cunoscută și sub numele de „cartier chinezesc“. Geniala Karla Manetti, faimosul inspector de la omucideri preferă să nu divulge modul În care au făcut această conexiune Într-un timp atât de scurt. „Dar o crimă rămâne o crimă, indiferent de Îndeletnicirile persoanei decedate. Nu vom sta liniștiți până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un tub bifurcat, o oglindă de buzunar, o seringă și ceva ce arăta ca o cameră de luat vederi pentru uz privat. Într-un colț fuseseră azvârlite câteva uniforme spitalicești, Împreună cu o pereche de cizme albe pentru femei. În spatele paravanului chinezesc din fundal reușeam să disting un bărbat mai În vârstă care tocmai se spăla pe mâini. — Să fiu al naibii. Tipul blond mă privi cu un dispreț amuzat. Ajustându-și expresia de pe față, Închise ușa. Tu ce vrei? Crăpătura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o dată-de două ori pe an - stă în vizită vreme de două-trei nopți, mănâncă la aceeași masă cu tine, doarme într-unul din paturile tale și apoi, sărmana creatură grăsană, slavă Domnului și se face nevăzută. Până și în restaurantul chinezesc unde Domnul a ridicat interdicția de consumare a preparatelor din carne de porc din calea ascultătorilor fii ai lui Israel, înfulecarea unui homar cantonez este din capul locului exclusă de Dumnezeu (al cărui reprezentant pe Pământ, în chestiuni alimentare, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plutind ca un nor portocaliu prin dormitorul principal. Cred că aici ți-ar trebui aspectul acela de terminat-dar-neterminat. Nestudiat. Ca și cum ai fi făcut finisajele tu Însăți, dar cu maximă perfecțiune. Ai nevoie de o tăblie de epocă pentru pat, tapet chinezesc pictat manual și noptiere Jan Sen. —Milton, chiar nu pot angaja un decorator. Îmi plac la nebunie ideile tale, dar pur și simplu nu sunt genul ăsta de fată. Păi, sunt un cadou de la Lauren, așa că nu ai Încotro, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
face fericit pe Hunter, mai ales că nu se aștepta la asta, și mai știam că eu nu aveam timpul necesar să duc la bun sfârșit o astfel de treabă. Trebuia să recunosc În sinea mea că ideea cu tapetul chinezesc chiar suna minunat, iar Milton mi-a spus că avea cele mai grozave surse secrete pentru a face rost de mobilă magnifică. În mintea mea plănuiam deja aici o petrecere-surpriză de ziua lui Hunter - atunci când va fi gata, locul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
delicios de decadentă. Hunter interzice În mod categoric mâncatul În pat - consideră că este indecent sau ceva de genul ăsta - dar eu cred că este ceva cât se poate de civilizat. Era grozav să fii În pat, să mănânci mâncare chinezească având pe tine un neglijeu din mătase de cea mai bună calitate și să nu te bată nimeni la cap. Înainte ca Hunter să apuce să-mi dea telefon, am adormit. Mai mult ca sigur că a simțit că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai romantic butic de prăjituri din lume. Toată lumea ar trebui să meargă acolo măcar o dată cu un proaspăt soț. Cu chelnerii În jachete albe servind ceai de verveine În vase de argint și biscuiței moi cu zmeură pe farfurioare de porțelan chinezesc de un roz pastel, atmosfera localului te face să te simți ca și cum ai fi Coco Chanel. Eu și Hunter ne petrecuserăm cea mai mare parte a după-amiezii colindând prin magazinele cu antichități de pe malul stâng. Magazinul nostru preferat era Comoglio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cât îi ține gura în celular. Țipă unii la alții la două palme distanță. Oamenii ăștia, care n-ar da în ruptul capului cu ierbicide sau insecticide, își otrăvesc vecinii cu boxele din care urlă muzică scoțiană de cimpoi. Operă chinezească. Country și western. E plăcut să auzi o pasăre cântând afară. Dar nu și pe Patsy Cline. Afară e destul de enervantă și-așa hărmălaia traficului. A-i adăuga Concertul pentru pian în re minor de Chopin nu rezolvă câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lucrez acum, zice. O scutură, și niște sfori se descurcă și rămân atârnând. Niște mărgele îi cad în rucsacul din poală. Prin aer plutesc pene roz. Zice: — M-am gândit că o fac mai puternică dacă-i pun niște pietre chinezești de ghicit. O supraenergizez, cum ar veni. Pe undeva, pe sub rucsac, în poala ei, e V-ul ras dintre picioare. Acolo se rostogolesc mărgelele de sticlă. Stridie zice la telefon: — Da, vreau numărul biroului de mică publicitate de la Carson City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Hambarul cu cărți, era ca o vizuină de șobolani, zice Helen. Stridie împletește cioburile de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de felinar. I-a prins în păr plasa Navajo pentru vise, pietrele chinezești de ghicit, mărgelele de sticlă și sforicelele. Nimicurile alea din pene albaste și roz. — Am căutat toată seara, zice Helen. Am luat la mână fiecare carte din rafturile pentru copii. Am căutat în rafturile de știință. În rafturile de religie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nevoie de timp ca să stropim cu benzină. Omorâm oameni ca să salvăm vieți? Ardem cărți ca să salvăm cărțile? În ce s-a transformat călătoria asta? întreb. — În ce-a fost de la bun început, zice Stridie, împletind o șuviță printr-o piatră chinezească. Este o luptă îndârjită pentru putere. Vrei ca lumea să rămână așa cum e, tati, zice, și matale să fii șeful. Helen, zice, vrea aceeași lume, dar să fie ea șefa. Fiecare generație ar vrea să fie cea din urmă. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stridie apune soarele. În spatele lui sunt scaieți rusești, mătură scoțiană și iederă japoneză. În spatele lui, lumea întreagă este cu susul în jos. Și Mona, cu ruinele civilizației occidentale împletite în păr, cu piesele plasei de prins visele și cu pietrele chinezești de ghicit, se uită în poală la unghiile ei negre și zice: — Stridie, să știi că nu e bine ce-ai făcut. Stridie își vâră mâna în mașină, întinzând-o spre ea, peste banchetă - mâna lui roșie de sânge închegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Lipesc ferestre de verandă de bolți în arce butante, de bolți de nave și de domuri, scări, vitralii, podele mozaicate, pereți izolanți, calcane și coloane ionice. La radio, tobele africane se suprapun cu șansonetele franțuzești. Pe jos, dinaintea mea, pagodele chinezești se întrepătrund cu haciendas mexicane și case americane în stil colonial. La televizor, un jucător de golf lovește mingea. O femeie recită primul paragraf din discursul lui Lincoln de la Gettysburg și câștigă zece mii de dolari. Prima casă pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
este aruncată cu grație înainte de îndoitura piciorului de la genunchi în jos superbele ei picioare acoperite de poala capotului brodată cu flori mari, vii. Pe măsuța joasă, asupra căreia se întorc ochii lui Mihai, a fost așezată o tavă de porțelan chinezesc cu serviciul întreg pentru o cafea în doi. ,,Odată, cine știe cînd, voi servi cafeaua împreună cu ea" gîndește Mihai, simțind cum roșește tot, amețit de parfumul ciudat al femeii, obsedat de gîndul că, ajungîndu-i ginere, n-o să reziste totuși intenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu programe, vede cerneala ștearsă își dă seama că-i murdar și o trezește pe studentă: se uită unul la altul, rîd amîndoi și pleacă să se spele. Actorul s-a dus la bar, a comandat o sută de brandy chinezesc, apoi o cafea, plătește, își ia paharul și se întoarce la locul său. Femeia de alături saltă de mai multe ori capul din puful alb, ca în final, cînd simte că nu mai poate să doarmă, se ridică de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îl știu bine, e un matematician, șeful programelor la centrul de calcul, venea mereu pe la premiere..., cînd mă uit la el, parcă mă și văd fericit. Drept care zice scoțîndu-și ceasul mă voi cinsti, și te voi cinsti, cu un brandy chinezesc, de-acord? Nu. Ce, ești chiar așa bețiv că nu te poți abține ? Ba mă pot, dar pe-un viscol ca ăsta merge o tărie. Mă-ndatorezi cu încă un pol, ca să nu-mi mai vînd ceasul? Nu, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre capătul magaziei, printre stivele cu lăzi și saci, urmată de Mihai. Ia loc o clipă, te rog! Se pierde după o piramidă din lăzi de carton, întorcîndu-se cu un ibric plin cu cafea și cu două cești din porțelan chinezesc, foarte frumos lucrate, asemeni celor din serviciul Mariei Săteanu. Așezat în scaun, ca un oaspete de onoare, Mihai o învăluie cu privirea, sorbind-o. Te rog, șoptește Cristina, arătînd cu palma spre ceașcă ia-o singur. Așa privită cum sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]