641 matches
-
din București pentru Smalțuri (1979), un volum de versuri destinate copiilor. În Confidențe S. glorifică, în versuri fără mari pretenții stilistice, tinerețea și bucuria de a trăi. Tonul avântat este expresia unei vitalități debordante, poemul transformându-se într-un adevărat chiot, un strigăt al energiilor interioare clocotitoare: „Dealul în floare e, cerul e larg./ Bucuriile inima ca pe-o sticlă mi-o sparg.// Hei tinerețe, vânt nărăvaș,/ O clipă în pace să nu mă lași!/ Dă-mi braț puternic, chiot înalt
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
adevărat chiot, un strigăt al energiilor interioare clocotitoare: „Dealul în floare e, cerul e larg./ Bucuriile inima ca pe-o sticlă mi-o sparg.// Hei tinerețe, vânt nărăvaș,/ O clipă în pace să nu mă lași!/ Dă-mi braț puternic, chiot înalt,/ Măsoară-mi văzduhul pentru un salt”. Peste un deceniu, volumul Versuri (1967) ilustrează înclinația autoarei pentru pastel; poemele utilizează tehnici picturale, în care mânuirea perspectivei se îmbină cu folosirea inspirată a culorii, de la tușele groase ale verdelui ierburilor la
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
brazdele „fierb în gura sapei”, boii au „sângerat în jug”, solul e „mușcat” de unelte, pastelistul are „aripile înecate-n sânge”, lumina lunii cade-n „țăndări”, satul doarme „somn de metal”, în noaptea cu „păr de smoală” tăcerea dă un „chiot de spaimă”, spărgând „luna ca un ou”, iar „din pompe zorile țâșnesc cascadă”. S. se vrea rapsodul acestei câmpii aride și potrivnice, versurile lui înscriindu-se în paradigma perspectivei antipoetizante a lui Zaharia Stancu și Marin Preda, de altfel conjudețeni
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
versul sămănătorist apar în prim-plan câmpuri, holde, munți, ciobani, hore, nunți, lăutari, cârciumi, hanuri; lirismul tradiționalist decorează peisajele cu biserici, schituri, troițe, înfățișează preoți, monahi, ceremonii cultice, datini de sărbători, procesiuni religioase, coboară pe pământ îngeri, înlocuiesc strigătura și chiotul cu melosul de colindă, cu formule de incantație magică. Modalitățile expresive diferă de la poet la poet, dar, mai mult decât atât, nu toți tradiționaliștii (prin sursa inspirației) urmează același principiu poetic. Unii, precum Nichifor Crainic, V. Voiculescu, D. Ciurezu, Radu
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
de pe acum că „înspre zori, către zori, zarea e roșie”. În câteva texte din 1945 apare și viitoarea metaforă titulară „vioara roșie”. Posesorul ei se vrea făuritor de poezie vaticinară, militantă: „Cu tălpile goale, cu hainele rupte, / Te vreau, poezie, chiot în lupte. Te vreau, poezie: flamură, goarnă, / Neguri și bezne smulge, răstoarnă”. Acest program va fi îndeplinit, începând din 1948, cu supramăsură. În ciclul Versuri de război tonalitatea o dăduseră nu „chiotul”, „goarna”, ci descripțiile de ambianță, în tușă îngroșată
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
tălpile goale, cu hainele rupte, / Te vreau, poezie, chiot în lupte. Te vreau, poezie: flamură, goarnă, / Neguri și bezne smulge, răstoarnă”. Acest program va fi îndeplinit, începând din 1948, cu supramăsură. În ciclul Versuri de război tonalitatea o dăduseră nu „chiotul”, „goarna”, ci descripțiile de ambianță, în tușă îngroșată. Notații caustice, mici comentarii sarcastice, încondeieri de tip arghezian sunt menționabile, ca și unele descrieri de peisaj, în scene de marșuri și lupte. Cu Vioara roșie T. și-a angajat poezia, manifest
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
la alt discurs narativ, mai elaborat, nutrit însă tot de dragostea pentru peisajul natural și uman al Olteniei. Z. compune și câteva piese de teatru, una (Vreau și eu un rol) jucată la Teatrul Național din Craiova, altele (Ediție specială, Chiot de bucurie etc.) fiind transmise la radio. SCRIERI: Pe plaiurile pandurilor (în colaborare cu Petre Dragu), Craiova, 1957; Pe temeliile lui August, Craiova, 1959; Biruim, Craiova, 1960; Mi-e Oltenia o floare (în colaborare), Craiova, 1967; Orașele dragostei, București, 1967
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
prilej de retrăire a unor emoții din altă vârstă, lirismul este autentic, însă emană nu atât din religiozitate, cât din candoare, din inefabilul transportării în ambianța copilăriei: „Joi porneam în cete la pădure, / S-adunăm călțunași și viorele, / Umpleam de chiot și cântec dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate / Și printre ele lucea, vie, zugrăvită pe icoană, / Roșia floare a coastei Tale însângerate / Și stropii
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
dezgroape / Cu bruma toamnelor mijind sub gene,/ Dar plumbii aripilor tot mai mult/ L-or afunda-n chilii subpământene.// Hei - anii mei - sirepi cu splina arsă/ În nopțile leproaselor tranșee/ Unde e oare tava cu jeratic / Să trecem iar în chiot prin lactee” (Anii mei). R.-L. s-a impus îndeosebi prin proza cu tematică istorică. Profesiunea de credință mărturisită în Cuvântul înainte la Fiica lui Zoltes explică preocuparea constantă pentru istorie, susținută de o combustie patriotică. Romanul prezintă povestea unei
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
sa plachetă - Poezii (1920) - este mai puțin semnificativă, atât din cauza prea marii apropieri de modele (Coșbuc, Iosif, Goga), cât și a pronunțatului caracter social-ocazional. Începând cu volumul Fum de jertfă (1923; Premiul Academiei Române), continuând cu Lumini suflate de vânt (1925), Chiot câmpenesc (1926) și mai ales cu Lilioară (1938) - toate reunite în 1982 sub acest ultim titlu -, M. reușește să-și fixeze o voce personală, deși modestă și cu inflexiuni oarecum cunoscute. Dar dincolo de orice influențe, pare evident că memoria lui
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
în periodice. Aproape tot ce a scris și a tradus după 1944 a rămas în manuscris. SCRIERI: Poezii, Turda, 1920; Fum de jertfă, Cluj, 1923; Avram Iancu, Turda, 1924; Lumini suflate de vânt, Arad, 1925; Cioburi de oglindă, Arad, 1925; Chiot câmpenesc, Cluj, 1926; Lilioară, Sighișoara, 1938; Tolba cu notițe, Turda, 1942; Efemeride, Turda, 1944; Lilioară, îngr. Lucian Bogdan, pref. Virgil Podoabă, Cluj-Napoca, 1982. Traduceri: Ape de munte, Turda, 1944. Repere bibliografice: Sebastian Bornemisa, „Fum de jertfă”, CZ, 1923, 10-11; Octavian
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
Repere bibliografice: Sebastian Bornemisa, „Fum de jertfă”, CZ, 1923, 10-11; Octavian Goga, „Fum de jertfă”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XLIV, 1923-1924; Perpessicius, Opere, VIII, 271-272, XII, 272-273; Teofil Bugnariu, Lumini suflate de vânt”, CZ, 1926, 1; G. Bogdan-Duică, „Chiot câmpenesc”, Națiunea”, 1927, 101; Ion Șiugariu, Tânăra lirică ardeleană, UVR, 1938, 18; Miron Radu Paraschivescu, „Lilioară”, TIL, 1938, 433; Demetrescu, Însemnări, 146-165; Aurel Marin, „Lilioară”, GT, 1938, 95; Călinescu, Ist. lit. (1941), 786-787, Ist. lit. (1982), 870-871; I. Bozdog, „Efemeride
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
nou”, o enigmă („un alfabet vechi, neînțeles”) ce „farmecă”, dar și obligă la veghe îndelungată, „cu ochiul crunt”, ca o consumare anticipată a puterilor ori a bucuriei de a trăi („Cine putu prin veac a pătrunde/ Să secere holdele mele?” - Chiot pe câmpie - sau „Ce strămoș aprins de sete/ Sorbi paharul până-n fund?” - În cârciuma bucuriei). Notă distinctă conferă și faptul că sunt folosite, cu parcimonie totuși, lexicul regional („acioi”, „natră”, „obic”, „bașbuzuci”, „parâng”, „zdroncănesc”), o versificație ce se refuză fluidității
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
să-ți scutur toți merii Tăi, Părinte/ Ca să mă cerți cu sfaturi aici, în Paradis”. Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai, singurătate, să bem azur din oale/ Și-n adieri de chiot să îmbătăm durerea”. Când părăsește aspirația către divin, poetul își pierde speranța, redevenind un inadaptat, rătăcit în cotidian: „Să scriu poeme negre pentru mine/ Și din vremelnicie să mă strig/ Tu, suflet jefuit de zări străine/ Te strânge ghem, că
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
stele (1936, al doilea volum de fabule) și Curcubee peste veac (1937, al treilea volum de fabule), cărora li se adaugă Vorbe cu tâlc (1931), Psaltirea în versuri (1933; Premiul Academiei Române), Cântecile vinului (1936), „poemele arabe” din Ben-Hamar cântă (1936), Chiot către neamul meu (1936), Temelie de veac nou (1938), două culegeri semnate Radu Bardă - Treziți-vă, români! (1936) și Iuda (1937) - ș.a. Poezia lui s-a vrut o amplă „cântare” a „neamului”, însă între „versetele” acesteia se vor strecura, în numele
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
Doina, București, 1927; Un capitol din istoria culturală a țării. Începutul ateneelor populare din capitală, București, 1927; Fabule, București, 1928; Viermi și stele, București, 1936; Curcubee peste veac, București, 1937; Vorbe cu tâlc, București, 1931; Psaltirea în versuri, București,1933; Chiot către neamul meu, București, 1936; Treziți-vă, români!, București, 1936; Cântecile vinului, București, 1936; Ben-Hamar cântă. Poeme arabe, cu desene de Ștefan Constantinescu, București, 1936; Iuda, cu desene de Petre Lazăr, București, 1937; Temelie de veac nou, București, 1938; Fii
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
urlă Daggoo, aplceîndu-se înainte și înapoi pe locul lui, întocmai ca un tigru în cușcă. Ă Ka-la! Ku-lu! răcni Queequeg, de parcă și-ar fi lins buzele înfulicînd o bucată de biftec à la grenadir. Și astfel, cu ramele și cu chiotele, ambarcațiunile despicau valurile. între timp, Stubb, păstrîndu-și locul de comandă, continua să-și îndemne echipajul la atac, fără a înceta să pufăie din pipă. Oamenii vîsleau și se opinteau ca niște apucați, pînă cînd auziră porunca mult așteptată: Ă Ridică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de lungă și de obositoare ar fi vînătoarea, harponistului i se cere să vîslească între timp din răsputeri; de fapt, i se cere să dea celorlalți marinari un exemplu de muncă supraomenească, nu numai vîslind voinicește, ci și scoțînd niște chiote puternice, repetate; iar ce înseamnă s-o ții într-un zbieret, în timp ce toți mușchii ți-s încordați la culme, nu poate ști nimeni dacă nu-ncearcă personal. Eu, de pildă, nu sînt în stare să chiui și în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
monstrului. între timp, Gabriel, cocoțat în arboretul rîndunicii mari, gesticula frenetic și prorocea grabnica pierzanie a păcătoșilor care săvîrșeau un asemenea sacrilegiu împotriva Dumnezeului său. în vreme ce Macey, stînd la prova ambarcațiunii, își slobozea, cu întreaga energie a neamului său, sălbaticele chiote de război împotriva balenei și se pregătea să-și înfigă lancea bine cumpănită, dar deodată, o enormă fantomă albă se ridică din ocean, cu o mișcare rapidă, ce le tăie răsuflarea vîslașilor. în clipa următoare, nefericitul secund, atît de clocotitor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe cîmpie, într-o relativă siguranță - uriașa oaste a balenelor înainta repede prin strîmtoare, strîngîndu-și treptat poalele semicercului și înotînd în centrul lui solid, dar în aceeași formație. Cu toate pînzele sus, Pequod le urmărea; harponiștii își cumpăneau armele, scoțînd chiote puternice din ambarcațiunile lor, încă atîrnate în grue. Ei erau siguri că, dacă vîntul va continua să bată, uriașa oaste fugărită prin strîmtoarea Sund își va pierde nu puțini dintre ostașii ei, înainte de a se desfășura din nou pe mările
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în curînd. Căci abia se urcase Ahab la postul lui de observație și abia îi fixaseră oamenii parîma pe cavila de pe punte, că bătrînul dădu tonul pentru orchestra lui, făcînd aerul să vibreze ca la descărcarea unei salve de puști. Chiotele triumfătoare scoase de treizeci de piepturi vînjoase răsunară în clipa cînd Moby Dick se arătă la mai puțin de o milă în fața corabiei, adică mult mai aproape de ea decît fusese jetul acela imaginar. Acum Balena Albă nu-și mai semnala
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Manevrate cu dibăcie, cele trei ambarcațiuni, care se învîrteau necontenit, aidoma unor cai de luptă bine dresați, izbutiră cîtva timp să se ferească de monstru, trecînd uneori chiar pe lîngă fălcile lui căscate; în tot acest timp, Ahab acoperi cu chiotele lui nefirești strigătele celorlalți. în cele din urmă, însă, tot sucindu-se și răsucindu-se, Balena Albă încurcă într-un adevărat labirint saulele celor trei harpoane înfipte în ea și le scurtă în așa măsură, încît ele începură singure să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Poetul care, format de Învățătura partidului, s-a Închinat fără rezerve, poporului muncitor, fără să păstreze În fundul strofelor lui de nou trubadur, amărăciunea izolării intime, caracteristică multora din strămoșii lui, baladiști de „castel”. Bucuria lui e azi total eliberată În chiot, cum face Dan Deșliu: «Înainte să-i laud strălucirile-n cânt, Înainte să-mi chiui bucuriile-n strună, zăbovesc o frântură, Încercând să frământ amintirea vechimii de venin și minciunăă». Amintirea vechimii de venin și minciună» este În adevăr „frământată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Iar În urma Iui Măria. Și gospodăria lor - una peste tot ogorul - A pornit de-atunci cu spor Să-și prășească viitorul. Azi e nuntă. Zori de zi Au venit să-i Împreune Flutură basmale și cântă viorile În strune. (Ă). Chiotul s-a stins târziu, noaptea a venit cu pace. și prin satul fumuriu neguri prind a se desface. Dar prin somnul liniștit râd Andrei și cu Măria, Căci În vis le-a Înflorit ca un mac, Gospodăria”. - Ioan Horea. - Călătorie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o medie de peste o greșeală pentru fiecare pagină și aproape șase pentru o poezie” (p. 14). Prezentăm În continuare câteva exemple. Versul 27 din poemul Venere și Madonă este transcris de Maiorescu astfel: „Din demon făcut o sfăntă, dintr-un chiot simfonie”. Sunt aici cel puțin patru erori de transcriere: făcut pentru făcui, o evidentă greșeală de tipar Îndreptată de Însuși Maiorescu Începând cu ediția a IV-a, din cele opt pe care le-a pregătit pentru tipar criticul junimist; următoarele
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]