511 matches
-
unui semn sau complex de semne, făcută obișnuit cu o ștampilă de metal. căruță poștală rapidă, mică, joasă. slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olacăsau cu îngrijirea lor), curier călare. nobil, moșier. mănunchi de pene aplicat la pălărie tricorn, la chipiu. veche monedă divizionară. titlu oficial al vizirilor și marilor demnitari otomani, guvernatorul unei provincii. nume dat membrilor care alcătuiau Sfatul ce conducea un orașătârg). sigiliu, ștampilă. unitate militarăăcorespunzătoare regimentului de mai târziu). politie potică poslușnic poștalion raia sameș schimbător bavarez
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
și cravată. Poți să porți și uniformă, însă ne-au instruit ca în oraș, pe cât posibil să nu purtăm uniformă, ci haine civile. Sunt mulți care merg îmbrăcați în uniformă. Mi se pare rușinos să mergi în uniformă și cu chipiul pe cap într-un metrou aglomerat. Nu aveam nici o regulă cum că trebuia să purtăm cravată. E libertate. Sunt și oameni care nu poartă cravată la birou. Când am coborât la Kasumigaseki, am auzit un anunț care spunea că undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în calea unui bărbat care mergea de-a lungul unui perete din scânduri; în fața lui își dădu brusc pălăria pe ceafă, își ridică sprâncenele și exclamă: —Hans! iar bărbatul, într-un costum de culoare deschisă, care purta pe cap un chipiu cu cozoroc, luat prin surprindere, scoase un „ha“, și pe urmă veni strigătul: „Pipin!“ - porecla de student a tatei - și prietenii de odinioară se aflau față în față: — Nu, așa o surpriză! —Ce-i cu tine aici? Și cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îi spun începe să se frece la ochi, să-și dea seama că e groasă, să se panicheze. Potolește-te, nu-mi începe să te smiorcăi ca un țînc pentru că n-ai de ce, îi fac semn să-și dea jos chipiul din cap, să-și scoată uniforma, asta-i tot ce-ți cer, nu i nici un sacrificiu, pune-ți acum țoalele de civil cu care vii în fiecare zi de-acasă și roiul, să nu te mai prind azi pe-aici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pas de defilare de care - drept să spun - îmi era dor, căpitanul a pornit în întâmpinarea comandantului... Atunci am băgat de seamă că are grad de colonel. După ce a primit raportul, colonelul s-a oprit în fața noastră... Cu mâna la chipiu, a rostit un scurt: „Bună dimineața, ostași!” „Să trăiți!”am răspuns noi cam dezlânat. Însoțit de căpitan, a pornit să treacă în revistă trupa... Vocea lui Petrache a căpătat pe dată un tremur nefiresc, iar ochii o strălucire aparte. Dar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că am citit despre asta În ziare. Ați fost celebru. Am ridicat modest din umeri. Avea dreptate, Însă. Când l-am prins pe Gormann, am fost celebru un timp. Eram un bun polițist pe vremea aia. Tânărul Anwärter Își scoase chipiul Înalt și se scărpină În vârful capului său oarecum pătrățos: — Măi, să fie, zise el, apoi adăugă: O să intru În Kripo. Adică, dacă mă vor accepta. Pari a fi un tip destul de inteligent, o să faci sigur față. — Mulțumesc. Ei, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pătrunde lumina semaforului din intersecție, Încăperea devine galbenă, mantaua galbenă, se aude căutarea febrilă, fâșâie cârpe și foșnesc ziare, camera din față este inundată În verde, mantaua este verde, și când mantaua se aprinde În roșu, mama se Întoarce cu chipiul În mână, șterge cu dosul mânecii steaua de sticlă raster și Închide ușa, retezând roșul mantalei cu un scârțâit scurt. Iar el Îl vede pe tată-su, manta cu chipiu, Încliftat cu centură și cu pistolul la brâu, contur nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când mantaua se aprinde În roșu, mama se Întoarce cu chipiul În mână, șterge cu dosul mânecii steaua de sticlă raster și Închide ușa, retezând roșul mantalei cu un scârțâit scurt. Iar el Îl vede pe tată-su, manta cu chipiu, Încliftat cu centură și cu pistolul la brâu, contur nesigur presărat În semiîntuneric, dispărând din cadrul ușii. „Pa, servus! Și fă o ciorbă de miel... Știi tu!” Bocăne repezit cizmele pe scările de lemn. „Trăiți!”, apoi portiera trântită și duruitul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Într-un sertar găsește niște acte pe care le citește atent, cîteva scrisori și bagă în buzunar unele dintre ele, alese anume. Mai utilizează puțin din cosmeticele Efimiței, se privește apoi în oglindă mulțumit. În final își scoate mondirul și chipiul, apoi legătura de gît (cravata) și își montează guler tare, papion, îmbracă un frac și pune un joben (aflate la îndemînă undeva sau scoase dintr-o raniță adusă cu el). Își montează din segmente un baston, îi înșurubează o măciulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Replicile sale vor fi adecvate fandacsiei pe care o trăiește. În final, Leonida se va trezi de-a binelea, la început se va speria crezînd că jos Efimița e ucisă de revoluționari, apoi va înțelege realitatea, va observa mondirul și chipiul, apoi jobenul, va pricepe cine e jos auzind și replicile. Și, stînd în capul oaselor în patul său se va preface că delirează prin somn. Uneori îi mai scapă cîte o replică "pe bune" la replicile de sus dar, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Rică, în uniformă de mare ținută. trece în revistă fanfara apoi se oprește milităros în fața lui Leonida, îl salută marțial ca pe un șef de stat. Muzica se oprește. Leonida și Efimița se ridică. Rică e tot cu mîna la chipiu. LEONIDA: Sal'tare onorabile! GRUPUL și RICĂ: Să trăiți! LEONIDA: Bine frate, toate le-am lămurit... dar să vă arăt ce-am găsit. (arată legătura) RICĂ (tot scurt, militărește: Asta-i legătura mea. (face semn în sus, adică "legătura" în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
gradat vârstnic își face gâfâind apariția lângă el. Salută și înțepenește în poziția drepți. Să trăiți! Ordin de la dom' maior Moga. Într-un sfert de oră dumneavoastră și dom' locotenent Cernăianu sunteți chemați la 'mnealui la birou. Duce mâna la chipiul capelei într-un gest ce și-l dorise energic, apoi dispare în fugă. Peste fix douăsprezece minute, amândoi sunt în fața ușii șefului de stat major. Aghiotantul o deschide imediat, anunțându-i. În tăcere, fac câțiva pași în cabinetul sumar mobilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
viața. Sper. Din tot sufletul! Vorbim la telefon, da? Smaranda aprobă tăcut din cap, ca un copil cuminte în fața sfaturilor unui părinte. Bine. Întoarce capul la auzul tropotului unor tălpi groase de cizmă pe treptele casei. Este Neculai, șoferul. Cu chipiul pe cap, se încheie grăbit la nasturii vestonului. Domnișoară, domnule, bună dimineața, spune acesta cu un zâmbet discret pe fața rotundă și plină. Răspund amândoi salutului respectuos. Înainte să urce în mașină, Marius se întoarce brusc către ea. Smaranda? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce zic eu poliție (ce zic eu dispersare!), lumea atârna în întuneric, se frecau doi sau trei, prostiuțele continuau în camere, și pe la două dimineața tanti Silvia sărea disperată din așternut și suna la poliție. Venea mereu același buhăit cu chipiu, care se umfla în pene cu autoritatea lui, cerea să se facă liniște, dar nu știu cum o făcea, că parcă nu era convins, se apleca puțin de șale, punea mâinile în șold, zicea că femeia asta nu poate să doarmă, aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mine, apoi la gradat. - Ce naiba, sunt albastre, spuse. Atunci i-am spus că am un frate ofițer, că acest frate a venit acasă de vreo câteva ori îmbrăcat în uniformă militară și că avea petlițe albastre la revere și la chipiu, că, în concluzie, noi mergem la securitate, la armată de doi ani și nu la grăniceri, unde se făcea trei ani sau la marina grănicerească, cu patru ani. Până acolo ajunsese secretul plecării noastre în armată încât nici măcar fratele sau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Se pornise vântul. Giulia se legăna În largul mării. Deși puntea se clătina Încoace și Încolo, căpitanul Kontoulis nu se dezechilibră nici o clipă, ba chiar reuși să-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții bătuți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe vremuri și persoana severă, cu nasul acvilin, gen monedă romană, care sunt astăzi. Și așa am plutit noi doi de când lumea, așteptându-ne indicațiile regizorale și privind spectacolul din jur. De exemplu: Milton Stephanides absolvind la Annapolis În 1949. Chipiul alb zburând În sus. El și cu Tessie au fost detașați la Pearl Harbor, unde locuiau Într-un cămin auster de familiști și unde mama mea, la douăzeci și cinci de ani, s-a pârlit Îngrozitor de la soare și de atunci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de a-și lustrui catarama de la curea cu mâneca de la cămașă, replicile „Înțeles, să trăiți!“ și „Totul e-n regulă“, precum și insistența cu care ne punea să ne sincronizăm ceasurile la magazinul universal. Sub vulturul de alamă și Însemnele de pe chipiul de sublocotenent, Milton Stephanides i-a lăsat În urmă pe Tinerii Cercetași. Din marină s-a ales cu pasiunea pentru navigație și cu aversiunea față de statul la coadă. Încă de pe atunci i se contura poziția politică: anticomunismul și neîncrederea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oricât m-am străduit, n-am reușit s-o dezlipesc de-acolo niciodată) cu un obiect aproape mistic, care îmi trezea tot felul de stări contradictorii, de la venerația cea mai înaltă, până la disprețul cel mai negru. Acel obiect se numea chipiu. Mai încolo de el, pe undeva prin sufragerie și de multe ori în bucătărie, cu o sticlă de ceva în față, poate vodcă, se afla un nene. Chipiul era al lui. Nenea era militar. Și servea Patria, adică stema aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cea mai înaltă, până la disprețul cel mai negru. Acel obiect se numea chipiu. Mai încolo de el, pe undeva prin sufragerie și de multe ori în bucătărie, cu o sticlă de ceva în față, poate vodcă, se afla un nene. Chipiul era al lui. Nenea era militar. Și servea Patria, adică stema aia cu stea, munți și brazi și holde atârnată în cuierul nostru. Asta era meseria lui. Să poarte stemă. Adică să se plimbe cu Patria pe cap. Aveam, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și-a făcut un copil, ca să aibă grijă de el. Așa că, oricum ar fi făcut nenea, nu era bine. Dacă își servea Patria, însemna că e un tată prost, iar dacă nu o servea, degeaba se mai dădea mare cu chipiul. Din două, una. Nu? Florin a venit de trei ori pe la noi. Mare greșeală. Pentru că mă enerva foarte tare. Adică, nu prea înțelegea că eu n-am chef să-l bag în seamă. Și insista. Prea mult. Nepermis de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
reprezentat ea chestii teribil de mărețe, nimic de zis, numai că pentru mine toate astea semănau din ce în ce mai bine cu simptomele inconfundabile ale unei dureri în cot. E adevărat, mai existau și momente în care mă bucuram de existența ei: atunci când chipiul dispărea din cuier și se reașeza pe creștetul lui nenea. Însemna că misiunea lui pacificatoare de aici se încheiase și că treaba cu servitul Patriei avea să se desfășoare prin alte locuri și pe la alte mămici. Nu știu care să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stătea, lepădată în cuier, aveam, nu știu de ce, senzația că puțin îi păsa ei de pulovărul mamii. Într-o bună zi, am pândit ca nenea să nu fie prin preajmă, m-am furișat precum Rahan cel de odinioară, am apucat chipiul de cozorocul lui tare și, cu mare băgare de seamă, am făcut pipi în el. Nu mult, câțiva stropi, ca să nu intre nimeni la bănuială. M-am gândit apoi să fac și caca, dar era deja prea mult și, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din cauză că pe partea dinăuntru a ferestrei se prelingea apă, am pășit pragul. Și, pe când trăgeam în piept semiântunericul umed și parfumat al încăperii, am simțit cum îmi paralizează brusc întreaga ființă: Sonia era și ea în magazin. Aveam pe cap chipiul vechi de licean cu cozorocul decolorat și plesnit. Și eram îmbrăcat cu niște pantaloni vechi, roși în genunchi. Am simțit cum picioarele îmi tremură îngrozitor și cum mă fac lac de sudoare, ca-ntr-un incendiu. Acum nu mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
făcând cu mâna liberă mișcările pe care le execută mâna ocupată; când am ajuns în dreptul lui, a început să sune telefonul, și el a intrat în cabină. Am urcat scara și am descuiat ușa de la apartamentul nostru. După ce am aruncat chipiul pe suportul oglinzii care a clătinat masa cu samovarul rămas pe ea din seara precedentă, cu pași, pe care-i voiam cât mai ușori, am străbătut coridorul și am intrat la mine în cameră. În primul moment m-a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]