668 matches
-
cu atât mai nerăbdători deveneam. Cu atât sângele ne fugea mai repede în vene! Cu atât mintea noastră vedea mai clar cum vom reacționa fiecare când va veni momentul! Eu îl vedeam deja pe Govar cum stătea într-un colț, chircit după ușă, întrebându-se cum se ajunsese la așa ceva. Pașii erau aproape de noi. Și mai aproape, și mai aproape! Îi auzeam de după ușa pictată de elevii claselor mici. Îi auzeam și așteptam. Acum au trecut de ultimul set de geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Începe să râdă încetișor. Pe Fulcinius a reușit deja să-l sperie. A acceptat să joace rolul nătărăului. Toate atacurile vor fi concen trate împotriva lui Primarius Nato și Flaccus Vascularius. Pe neașteptate, gheara din stomac îl face să se chircească din nou de durere. Nu-i place deloc că Flaccus e implicat în poves tea asta. De Nato nu-i pasă, dar cu Flaccus Vascularius e altceva. Mai ales de când a aflat că a fost prezent când a născut aia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și ce-i cu asta? Mare noutate, n-am ce zice. Se întoarce către nefericit: — Află de la mine că moartea nu e nici o pagubă, altminteri ar fi cineva păgubit de dânsa... Veteranul își duce brusc mâna la burtă și se chircește ușor. Am gaze, murmură a scuză. — Dacă te-ai ghiftuit aseară, ripostează zeflemitor instructorul. Și ce-ai fi vrut să fac? Să mă vait ca nenorocitul ăsta că sfârșitul mi-e aproape? N ai văzut că spaima îi paralizase și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cuvintele lui Nerva îi sfârtecă creierii, și așa dureroși. I-a spus că vrea să se sinucidă. Își rotește privirea, buimac. Mizantropie de bețiv? Că alte motive n-ar prea avea. O arsură în coșul pieptului îl face să se chircească de durere. Cram pa coboară în burtă. Așteaptă speriat să se repete. O secundă, două, trei. A trecut. Încearcă să se destindă. Unde sunt Seianus și Lygdus, să-i aducă doctorul? Iar o să facă pântecăraie. Mațele lui nu mai suportă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
straie bune și, cincizeci și trei de oameni, tineri și bătrâni, se vor așeza pe câte o pătură și se vor Înfășura ca Într-un cocon. Înainte vor mânca ciupercile otrăvitoare pe care le găsiseră gemenii. Se vor zvârcoli și se vor chirci precum fluturii care se eliberează din crisalide. Ciucurii păturilor le vor mângâia chipurile nemișcate, semn că odihna va fi de această dată veșnică. Iar când suflările lor vor fi asemenea brizei care trece, aripile de smarald se vor zbate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stația Kamiyachō, am coborât împleticindu-ne, cât pe ce să ne prăbușim și noi. Pentru că erau mulți călători, părea că s-au revărsat apele. Panică. Chiar așa, panică. Stăteam pe vine pe peron. Atunci m-am gândit că, dacă mă chircesc, o să fie bine. Nu a fost așa. La stația Kamiyachō aerul deja era impregnat cu gaz. Câțiva călători s-au dus la conductor și l-au rugat să vină, ceva nu era în regulă. S-a dus să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-i răspundă însă. ̨ i acordă doar o privire umedă de reptilă bătrână, în care nu se putea citi nimic; nici măcar dispreț. Totuși o discretă urmă de mirare apăru pe chipul bătrânului. Părea că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
douăzeci și patru de ani. Era o bază destul de solidă, dacă te gândeai. Și cum viața lui conștienta reîncepuse la vârsta de patruzeci și șase, asta lăsa exact douăzeci și doi de ani de clarificat. Marea încredere i se stinse. Craig se chirci în scaun. Douăzeci și doi de ani! Adevărata lui viață. Perioada de creștere nu conta. Aceea era etapa animalică, un lung timp de individualizare, preliminară marelui eveniment. Douăzeci și doi de ani! O, Doamne!... Dosarul lui militar îi sosi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să-i răspundă însă. ̨ i acordă doar o privire umedă de reptilă bătrână, în care nu se putea citi nimic; nici măcar dispreț. Totuși o discretă urmă de mirare apăru pe chipul bătrânului. Părea că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Într-o seară Împreună cu Margotte pe un canal de programe educative la un botanist original care legase niște flori la un poligraf - un detector de minciuni - și Înregistrase reacțiile trandafirilor la stimuli moderați și violenți. Stridența Îi făcea să se chircească, spunea el. Un hoit de câine aruncat lângă ei le provoca aversiune. O soprană care cânta cântece de leagăn avea exact efectul opus. Sammler bănuia că Însuși cercetătorul, rânjetul lui palid, nasul de polițist, sever și sălbatic ar fi neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și doi de ani și-a alergat în concursuri de triatlon înainte ca termenul să fi fost inventat și înainte ca femeile să-și ia obiceiul de-a face ceva mai atletic decât să spele rufele. Mama lui Mary se chircea oripilată la vederea mâinilor aspre de zidar ale soțului ei. Ea nu bea niciodată, decât atunci când tatăl lui Mary traversa holul - o dată pe lună. După asta, o lăsa pe fiică-sa să se cuibărească în poala ei și amândouă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a auzit o păcănitură. Înțelegi, nu ? a spus Alice. Trist era că Mary chiar înțelegea. Unii oameni sunt devorați de nefericire. Tatăl lui Mary, de pildă, își detesta mâinile aspre la fel de mult pe cât le detesta și mama ei. Se chircea sub privirile panicate din ochii soției de fiecare dată când pășea către ea, deși habar n-avea cum de ajunsese în situația respectivă. Uneori, se gândea Mary, primești o viață nepotrivită și te trezești alături de niște străini. Mary considera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
râului. Nu voia să vină cineva și să-l oprească. La un moment dat, ca prin miracol, pumnul i-a aterizat, cu forță, pe nasul lui Charlie, lovitura fiind urmată de un sunet superb de os rupt. Charlie s-a chircit. Ciudatule, a scuipat el împreună c-o gură de sânge. Poate că, într-adevăr, Danny era un ciudat, fiindcă nu i-a păsat de durerea pe care o simțea în piept, în coaste și-n ochi. Îi plăcea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai vadă iar și pe jinn. Danny a amușinat aerul sperând să mai dea de miros de fum, dar nimic. S-a uitat în sus și-a văzut un vultur care se rotea pe cer. La naiba, a exclamat Danny chircindu-se. Moartea. 11 Cabana Red Salmon Lodge era așezată într-una din lateralele ferite de vânt ale muntelui Parker, lângă o secțiune mai lată și mai leneșă a râului. Clienții se simțeau acolo liniștiți și în siguranță, deși niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Nu, Jina. Nu cred că e în regulă. Femeia a clătinat din cap. Avea impresia ridicolă că-i trăda pe amândoi: pe Zach cu Mike și pe Mike cu Zach. Până și Ellis își făcuse loc în mintea ei, se chircise acolo singur și nefericit. Poate că pe nici unul dintre ei nu-l iubise așa cum trebuia. Fiecare voia ceva ce ea nu avea, ceva ce-i oferise deja celuilalt. Asta înseamnă că, în sfârșit, o să-mi spui și mie ceva ? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cap, dar s-a apucat de frânghia întinsă în lungul ambarcațiunii. Naji a renunțat să-l dea pe Danny la o parte și s-a târât înspre botul bărcii, către soția lui, care nu era destul de prevăzătoare încât să se chircească pe fund. Irene stătea la pupa, cu picioarele atârnate deasupra apei și mâinile fluturându-i, de parcă ar fi fost încătușată într-un sistem de siguranță ca acelea folosite în montagne russe. Naji a târât-o înapoi în barcă și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și nu se mai sfîrșeau. Nici nu mi-am dat seama cînd s-a ridicat cerșetorul de pe bancă, rămînÎnd cu privirile ațintite la ei și deodată a izbucnit În plîns. Buzele Îi tremurau, umerii i se scuturau, mîna i se chirci pe cămașa sfîșiată la piept. Plîngea de ți se rupea sufletul cînd Îl priveai și-n viața mea nu mai văzusem pe cineva zguduindu-se de plîns În halul ăsta. Cred că l-a impresionat demonstrația. Era cald și mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe când ciutele se cufundau cu copitele lor; din pricina asta vânătorii aceștia crânceni le putuseră ajunge în anume locuri grele și le jertfiseră. Adevărat era că și acești vânători plătiseră în parte paguba, mâncând hoit otrăvit și rămânând ca niște viermi chirciți în zăpadă, unii în valea Babei, alții într-o potecă ce coboară în tăul porcilor. Pieriseră înveninați șapte, și blănile lor erau întinse pe scânduri și le tot muta Onu Bezarbarză după soare. Urme de urși nu se mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zdravăn în ușa de la bucătărie. S-a deschis cu o violență neașteptată și s-a izbit cu putere de ceva care s-a dovedit a fi tata. —Cotul meu! s-a tânguit el, apărând de după ușă, ținându-se de mână, chircit de durere. De ce-ai făcut asta? — Da, de ce? a zis Helen. Nu ai nici o replică în scena asta. Nu am nici o replică în nici o scenă. Vreau să spun „Stai!“, a zis mama. Așa că o să spun „Stai!“ Capitolul 12tc " Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sale erau prea nervoase ca să fie precise; plasa nu-și nimeri ținta, iar Salix ajunse în spatele său. Îl lovi în plin în spate cu marginea de fier a scutului. Urletele entuziaste ale publicului însoțiră strigătul cu care Skorpius se prăbuși, chircindu-se de durere. Cu fața în nisip, urla, acoperit de sânge. Mulțimea aștepta să vadă cum i se taie gâtul, pentru că, într-un mod cu totul neașteptat, Skorpius, și nu Salix avea să fie victima sacrificată în amfiteatru. Unii începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
putere supranaturală îl convinsese pe Proculus să-l ajute pe Valerius. Maestrul luă sacul. — Diseară pornesc spre Augusta. PARTEA A TREIA 26 Biciul îl lovi peste picioare. Apoi, din nou, îi simți mușcătura pe spate. Prăbușit la pământ, Valerius se chircea de durere, mușcându-și buzele să nu strige. Ridică-te! urlă instructorul. Ridică-te și aleargă! Trebuie să devii rapid ca un iepure... Mai rapid decât un iepure, dar un iepure care are și creier, adăugă, lovindu-l peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să lupte pentru a-i ajuta pe cei de acolo, care erau tratați ca niște animale. Avea să câștige lupta aceea. Manteus avea să cedeze. „În schimb, voi învăța să lupt“, se gândi; avea să-și respecte cuvântul dat. Se chirci și începu să se gândească la Titus, care îi spusese în urmă cu câteva luni, când era la un pas de moarte: „Tu, gladiator...“ Își aminti armele lui, pe care i le arătase Manteus. Ar fi putut lupta cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rotind sabia, dar nu reuși să-și atingă ținta. — Pe toți zeii! tună Hyrpus. Ce faci, alungi muște? Ce vrei? Până acum el n-a cunoscut decât lama chirurgului, zise cineva. Valerius primi o nouă lovitură. De fiecare dată se chircea de durere și începea să lovească aiurea, de parcă ar fi luptat cu mai mulți adversari. — Hei, secutor! râse antrenorul care juca rolul rețiarului. Sunt aici! Tu cu cine lupți? Valerius aruncă sabia. O privi cum se rotește în aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius l-a otrăvit pentru că Blesus oferea banchete somptuoase... Deci e adevărat că întotdeauna vei fi urât de cei cărora le faci un bine. — Blesus nu trebuia să-i facă un bine tocmai lui Vitellius. Se spune că, pe când se chircea de durere din cauza otrăvii, Vitellius a spus că moartea lui Blesus îl făcea să se simtă sătul. Paharnicul era gata să izbucnească în plâns. — Pe mâinile cui am încăput? — De ce spuneți toate astea? Nu vă e teamă că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
jumătate. Mi-am spălat fața cu apă și am simțit cum degete de foc îmi pipăie spinarea. Timp de zece minute am vomat conștiincios, cu convulsiile unui ciocan pneumatic, cărora n-am avut puterea să mă opun. Apoi am stat chircit pe fundul băii turcești, timp de douăzeci de minute, cuprins de spasme, ploaia argintie a dușului ajungând la temperatura și presiunea maximă, fără să reușească, să-mi alunge greața. Probabil că sunt foarte nefericit. Numai așa pot să-mi explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]