323 matches
-
ai făcut. Cînd intră calcă pe o treaptă și cîrligul cade și greutatea cade odată cu drugul, făcînd "bang" pe fundul de cazan. Și se închide ușa așa repede? Boaf! și gata. Se deschide beciul și chiar după ușă Bîtcă stă chircit, țapăn. Este mort, spune polițistul. Ai făcut o crimă. Dar ce-a căutat aici? Să fure, evident. Și ce vină am eu? Păi ai. Ai conceput o capcană a morții. Dar nu capcana l-a omorît. Probabil a făcut infarct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Comarnicului, zărit În goană de la fereastra unui tren de vacanță. Un oraș fantomă În care nu Îndrăznești să respiri sau să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
calota retezată. Cai și cai, cum apar ei În toate poemele lui, caii iubiți care Îi salvează partidele de șah jucate de unul singur. Și-i un frig ca-n Siberia. Ca un sul de măduvă Într-un os stă chircit și așteaptă marșul, primăvara, decorația. Telefoane de la prieteni. Ți-au apărut trei poezii În revista Podium, ți-au apărut două poezii În revista Pannonia... bucățica de zahăr pe care o dădea Leon calului și-l bătea pe crupă... Creșteți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
amețit de calitatea proastă a băuturii, dormea turtit Într-un perete. Dar nu mai era timp pentru descrieri. Sala s-a Înnegrit instantaneu și tot ce era Înăuntru, chiar și noi trei, am apărut ca pe negativul unei imagini. Radiografia chircită a Verei se vedea În spatele unui aparat de pocher mecanic. Am extras-o de acolo urgent și ne-am aruncat spre pivniță, astfel Încât, când degetul Demiurgului a apăsat pe tasta DELETE, noi eram deja În nota de subsol, cu trapa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ucidă cu pietre. Eram sfârșit de oboseală căci nu-mi dădeau decât o fiertură de ierburi, cât să nu mor Înainte de sorocul hotărât de Vindecătorul lor. Mi-era mereu sete, iar munții pe care Îi zăream erau prea Îndepărtați. Înțepenisem, chircit cum eram, prins de bulumacul ăla cu mâinile și cu pășitorii. M-am trântit pe o parte și am dat să Închid ochii când, am auzit zvon de voci venind dinspre sat. Păzitorii mei deodată se Îndreptară și Își ațintiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se aflau Vindecătorii cei mai vajnici și, câțiva dintre ei Încă țineau În mâini crengile pline de frunze cu care Îi acopereau vederii pe Dupna și pe Logon. Le-am făcut semn să-i arate vrăjmașilor noștri - amândoi legați și chirciți, prinși de bulumaci noduroși, slabi, nădușiți și abia răsuflând. - Îi știi? l-am Întrebat pe Scept. L-am văzut cum se Îndreaptă odată. Ochii i holbară și mai și, după care strânse din fălci de-am crezut că o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
schițeze cîteva mișcări. Se Întoarse pe jumătate, cu genunchii Îndoiți, pregătiți parcă pentru un salt În aer, umărul i se lăsă În jos, iar mîinile cafenii bîjbîiră Într-o Încercare inutilă și neterminată de a apuca găleata. Apoi, pe jumătate chircit și crispat, cu palmele arcuite ca pentru o rugăminte cumplită și grotescă, cu unul din picioare zbătîndu-se oribil În aer, primi moartea de-a dreptul, ieșindu-i În Întîmpinare. După ce nitul Îl atinse, trupul rămase o clipă neclintit, chircit, crispat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
jumătate chircit și crispat, cu palmele arcuite ca pentru o rugăminte cumplită și grotescă, cu unul din picioare zbătîndu-se oribil În aer, primi moartea de-a dreptul, ieșindu-i În Întîmpinare. După ce nitul Îl atinse, trupul rămase o clipă neclintit, chircit, crispat, ca o imagine grotescă, bîjbîind oribil și inutil În aer cu unul din picioare, iar un fir de fum acru i se Înălță de la brîu. Apoi hainele ponosite se aprinseră, omul păși orbește Înainte Într-un gol amețitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Grogan - isteț din fire, descendent din neam de celți, acum un adevărat veteran al barului lui Leo - privind ironic, cu ochii mici injectați, plini de secreție și de crimă, cu spinarea cocîrjată, de maimuță, cu genunchii de maimuță strîmbi și chirciți, cu chipul de maimuță ironic Îndreptat În sus, Încremenit Într-o atitudine de maimuță uluită - totul foarte nostim În aparență -, iar Leo chicotește și fluturii de noapte zîmbesc. Și iată ce urmează: Grogan (tot cocîrjat): Doamne!... Dumnezeule!... Măiculița mea!... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mergi pe ea fără zîmbești măcar o dată? Chinuindu-te de la un capăt la altul al ghemului? Ascunzîndu-te În el ca un vierme de mătase, hrănindu-te numai cu frunze, durere, gînduri negre, plîns și levitație? Dacă poți levita În poziție chircită, Într-o gogoașă. Nu poți. Vezi Teorema lui Pasolini. Se poate Însă și presupune că informațiile pe care le-am primit cu toții nu-s complete, omițîndu-se cu obstinație chicotitul Învățătorului. Miracolele n-ar mai fi avut nimic miraculos de-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
miracolelor, din ’89, ar fi nevoie și de-un exemplar autentic estropiat fizic, să vadă străinii c-avem grijă de copiii străzii. Asta doar În cazul În care omul fără piciorușe nu era un membru al corpului de pază prezidențială, chircit. Iubirea fostului și actualului președinte nu cunoaște limite. Și tocmai cînd era să mă apuce o emoție convulsivă, descopăr În același ziar că izmenele lui Bush s-au vîndut la licitație cu 325 de dolari. Prețul exagerat de mic ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scântei în toate direcțiile, iar casele de pe partea cealaltă a străzii rămaseră fără curent. Degetele Omului cu Tatuaj încercară să păstreze chiștocul de Camel între ele, ca pe o ultimă dorință, însă se destinseră brusc și țigara căzu între picioarele chircite. Tunetul care se făcu auzit în același moment păru un simplu gong care anunța sfârșitul unei alte reprize...” Merse către fereastră și trase colțul draperiei. Vijelia începu să se întețească, norii negri se prinseră într-o horă nebună, fulgerele se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
picioare, în aceeași clipă o voce speriată rosti: ― Marioara, să nu țipi că mă nenorocești!... Sunt eu, Isbășescu! Ieși anevoie de sub canapea. Era amorțit. Se ascunsese de când a văzut pe bătrânul Miron că ia pușca, bănuind ce are să se întîmple. Chircit acolo, a mulțumit lui Dumnezeu că i-a dăruit ideea salvatoare, altfel desigur brutele I-ar fi masacrat. I-a fost teamă dintâi să nu aprindă casa țăranii și să ardă ca un șoarece. Se gândise să nu miște până
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de gâlgâielile ce vin din marile conducte de sub caldarâm. Dacă ar fi iarnă, tăcerea ar fi și mai bogată, sporită de aburii ce ies prin porii chepengurilor ori ai canaturilor. Și, pentru că asta nu e destul, bărbatul își dezghioacă trupul chircit, se ridică alene și, cu mișcări precise, își îmbracă surtucul peticit, își trage o bentiță care să-i țină părul moale de o parte și de alta a frunții, apoi urcă cele câteva trepte ale demisolului, pregătit să asculte tăcerea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stația de tramvai. — Hai, Chiorule, ia piticania la remorcă și să mergem. Colea, pe Moșilor Vechi, la bodegă. Dumnezeul orbilor făcu cerc în jurul lui cu bastonul. Apucă frânghia căruțului și porni, cu pasul lui larg. Venea apoi îngerul cu aripile chircite, pe scândura cu rulmenți huruind, și, la urmă, șchiopul, icnind șonticăit pentru fiecare zi a Facerii. — Trei pași, bordura ! strigă Coltuc. Nu mai trebui alt indiciu, căci mirosul grăsimii sfârâind pe grătar îi dădu orbului semn că ajunseseră. Costică deschise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i-a cunoscut foarte bine! Tradiția mozaică anterioară exilului nu cunoaște nici paradis, nici iad, nici un loc intermediar. După moarte, sufletul omului se ducea în she’ol unde se adunau cu strămoșii lor, adică într-un întuneric absolut stînd toți chirciți. Cuvîntul paradis apare numai de trei ori în Cîntarea cîntărilor, Eclesiat și Nemeia, și vine din persa- nul pardes: grădină închisă, parc. Dar Nemeia este din secolele ll î.e.n. iar celelalte două sînt din secolul lll al erei noastre, deci
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
catatonie prin injectarea la pisică a bulbocapninei. Stări catatonice mai pot apare în cursul terapiei cu neuroleptice, ca efecte secundare (sindromul neuroleplic extrapiramidal). Bolnavul catatonic are un aspect înțepenit, ca de statuie. El este fie așezat în decubit lateral, fie chircit, fie în poziție fetală, fie în picioare cu capul flectat pe spate. Orice tentativă de mobilizare, interogare sau alimentare a bolnavilor este sortită eșecului. În spatele acestei tulburări se află o stare de „opoziție negativistă”. Pot însă exista și situații în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orice posibilitate de a mai avansa. Opresiv, sentimentul Îi dă senzația fizică, dureroasă, că pentru ea totul s-a terminat prea devreme, poate chiar Înainte de a Începe: Revăd fiecare persoană. Totul se Închide ca Într-un cerc, Tony - palid, blond, chircit - văzut la gară - Îmi readuce În minte zilele plutitoare de la Paris. Cercul disperării se Închide asupra sa Însăși. Primăvara de groază, Înecul, când trei oameni amenințau și nici una din alternative nu făcea doi bani, și totuși o alegere trebuia făcută
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pe o balenieră primul foc din cazane trebuie să fie alimentat cîtva timp cu lemne; după aceea, lemnul nu mai e folosit decît pentru a grăbi arderea principalului combustibil, adică a grăsimii. Căci, după ce a fost fiartă, grăsimea uscată și chircită, numită acum „turtă“, încă mai posedă o cantitate mare de ulei. Focul e alimentat așadar cu aceste „turte“. Aidoma unui martir corpolent ars pe rug sau unui mizantrop ce se mistuie singur, balena arsă își furnizează propriu-i combustibil și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Grădiște (datând din a doua jumătate a sec. I d.Hr.) identificat în sectorul sudic al tumulului nr.1, la adâncimea de 2,1- 2,2 m față de suprafață a fost descoperit un schelet aparținând unei femei, depus în poziție chircită, culcat pe stânga, cu capul spre N și mâinile întinse pe lângă corp. Inventarul mormântului nr. 9 prezintă obiecte funerare sarmatice: o oglindă din bronz cu discul rotund și plat, așezată în partea centrală a cutiei toracice, având diametrul de
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
și totuși spera. În ultimele zile, era atât de epuizată încât nu se mai gândea decât la căldura sobei mari de care avea să se rezeme, lăsându-se în jos, pe dușumea. De pe treptele izbei, a zărit, sub un măr chircit, o bătrână, cu capul înfofolit întrbroboadă neagră. Încovoiată, femeia trăgea o creangă groasă cufundată în zăpadă. Charlotte a strigat-o. Dar bătrâna țărancă nu a întors capul. Vocea îi era prea slabă și se spulbera repede în aerul mat de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
săniuțe, în căutarea unui derdeluș... Rămâne adevărată vorba străbună, că „iarna este bucuria copiilor”, poate pentru că sunt mai puri, mai candizi, mai apropiați de miraculoasa natură, cu anotimpurile ei capricioase și irezistibile prin varietatea lor. Privesc în jur. Animalele par chircite, păsările zgribulite, și oamenii vineți la față trec grăbiți, frecându-și mâinile mecanic, mai înainte ca gerul să le sleiască cu totul puterile. Câte un câine, cu blana înspicată de fulgii de nea, latră în neștire la poarta casei, solicitând
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mâini în fața șevaletului, stând picior peste picior. Aici atitudinea voit degajată, care îi reușește mai bine unui caricaturist ca N.S Petrescu, Luchian pictând în atelier (acuarelă, 1910-1912), eșuează. Expresia chinuită a pictorului se relevă atât în poziția corpului, parcă chircit, în linia buzelor și în spectralitatea privirii. Pentru o scurtă perioadă de timp, Luchian cochetează cu lumea boemei, perioadă în care temele ei trec în senzualitatea liniilor Secession-ului, și mai ales în preocuparea pentru afișe, panouri decorative, un exercițiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]