48,227 matches
-
a se spune nimic, fiindcă fraza se poate aplica la fel de bine și sonetelor lui Shakespeare, și poemului Waste Land de T.S. Eliot. Ceea ce m-a intrigat la această frază e mențiunea structurii poemului, despre care se mai spune că fiecare ciclu are un tip de rostire: formula similiprozastică, ironistă și de criticism social șia uite câte cuvinte noi!ț, cadența folclorizantă, cu infuzia unor imagini de sorginte ezoterică, și neutrul final, prin care vocea lirică încearcă să-și mascheze patosul. Or
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
are un tip de rostire: formula similiprozastică, ironistă și de criticism social șia uite câte cuvinte noi!ț, cadența folclorizantă, cu infuzia unor imagini de sorginte ezoterică, și neutrul final, prin care vocea lirică încearcă să-și mascheze patosul. Or, ciclul final e cam la fel de mare cât primele două reunite, ca atare cam o jumătate de volum ar fi "neutră". După părerea mea, patosul nu abundă nici în primele două și tocmai asta mi se pare că e problema acestui volum
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
întrebare). Versul curge uneori atât de domol că uneori te-ar adormi dacă nu ar fi ceva imperative presărate pe ici, pe colo. Și totuși mi se pare că unele dintre highlights ale acestui volum se găsesc într-al treilea ciclu (Fără trepte), ca de pildă Copilărie în creștere: O copilărie în creștere - nucleu/ Se desenează-n ea căi/ pe care pornesc străini/ și se întorc prieteni. (pag. 78). Legătura între acest ciclu și celelalte două e suficient de obscură: primul
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
ale acestui volum se găsesc într-al treilea ciclu (Fără trepte), ca de pildă Copilărie în creștere: O copilărie în creștere - nucleu/ Se desenează-n ea căi/ pe care pornesc străini/ și se întorc prieteni. (pag. 78). Legătura între acest ciclu și celelalte două e suficient de obscură: primul, În cercul amenzii suferă de maladia redundanței: îl citești și perspectiva de a mai auzi cuvântul "taxatoare" te înspăimântă; al doilea, Calea crinului are o oarecare rezonanță blagiană: Crin, ești vrăjit,/ spre
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
înspăimântă; al doilea, Calea crinului are o oarecare rezonanță blagiană: Crin, ești vrăjit,/ spre roșu cîrmit/ îți fulguie încă/ în trup, flăcări/ nearse, ghețuri/ neprinse, prea tineri/ fiori, nevorbitori,/ haină, la porți/ pândește soarta. (pag. 30). Poemele din aceste două cicluri sunt mai slabe decât acelea din al treilea (mai eclectic) deoarece sunt mult prea strânse în menghina unei simetrii tematice și formale. Și e păcat, pentru că autoarea are o anume voluptate a asociațiilor de cuvinte... Nu chiar atât de singulari
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
partidul comunist/ bolșevic /muncitoresc îl ipostaziază, pe scena istoriei. Odată avangarda domesticită sau eliminată din scenă, misiunea de a exprima, oracular, geniul național îi este încredințată și, împreună cu ea, sarcina de a apăra și ilustra un regim care închide un ciclu istoric și face să culmineze o aspirație seculară către rațiune, egalitate și lumină. În acest scenariu, rolurile sunt distribuite cu atenție și nimic nu este abandonat întâmplării: actul de naștere al noii literaturi sovietice, realist socialiste, este inseparabil de o
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
de după 1960 devine astfel mult mai vizibilă. În acest punct intervine o altă problemă și legată strict de această antologie. De la Aș putea să arăt cum crește iarba încoace, antologiile lui Geo Dumitrescu au adunat poemele redistribuindu-le tematic în cicluri care preiau numele unor volume. Aici, secțiunile sunt: Africa de sub frunte, Furtună în Marea Serenității și Jurnal de campanie, poemele scrise în anii ’40 și care făcuseră parte din volumele Aritmetică și Libertatea de a trage cu pușca fiind amestecate
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
fericirii, Mangalia sau Visul așa cum este în realitate, Timpuri împlinite, Reîntoarcerea etc.) Rareori dă la iveală și pagini de proză propriu-zisă. (Notabile sînt astfel Despărțire și Insomnie, "fragmente din romanul Orașe sub nori"29, cel de-al doilea volum al ciclului închinat "vieții lui Ann". Titlul apare și în Les Mailles du filet.) Sporadic, din ianuarie pînă în iunie 1946, Sorana Gurian scrie la gazeta "Lumea" a lui G. Călinescu. Aici, apar nuvela Căpitanul pleacă în călătorie și cîteva poezii ale
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
de strânse, iar sănătatea lui din ultimii ani de viață nu i-o mai îngăduia. Nu și-a ignorat însă cu totul tezaurul de amintiri, întorcându-se înspre el în volumul Anii de ucenicie (1944), ce părea să anunțe un ciclu memorialistic, rămas, din păcate, în stadiul de intenție. Dar și așa, dintr-un singur fragment, ca în paleontologie, putem reconstitui (intui) întregul, în cazul de față, structura psihică, universul uman și al operei, mediul literar în care s-au produs
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
care vorbește atît de subtil Leo Strauss în cartea sa Persecution and the Art of Writing. Analogia nu trebuie însă dusă prea departe. Tînărul Mann își scria romanul declinului unei familii burgheze plecînd de la teoria naturalistă a eredității și de la ciclul Les Rougon-Macquart al lui Emile Zola pentru a ajunge la o teorie implicită a unei eredități culturale contradictorii și la ficțiunea realistă și totodată simbolistă, cu leitmotive wagneriene (tema morții) și cu accente autobiografice. Scria în libertate, în perioada de
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
treptat. - Am cântat până acum cele mai cunoscute sonate - Appasionata, Sonata Lunii, Sonata op. 111 care este și ea de o frumusețe năucitoare, absolut unică, în sfârșit, cele mai multe. Pentru următorul recital pe care îl am în curând, pregătesc ultimele din ciclu. În același timp, am început să țin un curs studenților mei cu ilustrări practice din sonatele pentru pian și vioară, Sonata Kreuzer, Sonata Primăverii, și din alte piese camerale, mai ales faimoasele quartete. M-a izbit îndeosebi finalul quartetului op.
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
ca prin părul zburlit al unui țînc) Rămîneți așa, vă rog, rămîneți măcar pînă mîine, în plăpînda, modesta splendoare dintre două Idei Majore. Nu e nevoie să auziți și voi cum sună, mocnit și surd, în apropiere, strîmtoarea porților. (Din ciclul Elegii în ofensivă)
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
spectacol" (I. L. Caragiale față cu kitschul, București, 1988, p. 109). Că faptele nu stau așa mi-am dat seama recent, prin hazardul răsfoirii unui volum de Jules Lemaître: Leș contemporains. Etudes et portraits littéraires, cinquième série. Într-o scrisoare din ciclul Quelques billets du matin, datata 18 iulie (1889), criticul îi povestește verișoarei sale, destinatara majorității epistolelor, o vizită în culisele teatrului parizian de balet "Eden". Finalul scrisorii conține, pentru noi, informația decisivă: "L'Eden a repris, comme vous savez, ce
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
în Republica Niger (a nu se confunda cu Nigeria!), abia ieșită de sub ocupația colonială franceză. Se reîntoarce în Franța, la mijlocul anilor '80, unde cunoaște noile generații de emigranți români, redevine student - la 68 de ani! - și ține la BBC un ciclu de emisiuni privind istoria românilor, numele său devenind astfel cunoscut românilor din țară. După 1990 revine în România cu un convoi de ajutoare umanitare și este șocat de mizeria fizică și morală întîlnită în aceste prime luni de tranziție, totul
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
în același bloc "al Culturii", din strada Slavici, 3, eu la o "mansardă cu filodormă" de la un medic oltean, plecat în Deltă. îl prețuiam mult și cred că și dumnealui mă aprecia puțin. Cerusem una din lucrările lui, Regii decăzuți, ciclu uluitor, foarte apropiat de El Greco - vroiam să-l aduc la Toledo, cu o expoziție personală. Un rege Lear, prăbușit sub blestmeul fiicelor. Nu mi l-a refuzat, dar a cerut timp, să-l "consolideze", pentru că pânza de la Fondul Plastic era
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
divaghează, erudit și nonșalant, despre posibilitatea sau imposibilitatea facerii poeziei, despre cărți și autori faimoși, refuzând sistematic pretenția scriitorilor moderni de a accede la marile adevăruri ale ființei. O incursiune în universul acelor ironice récits inachevés care sunt pseudo-sonetele din ciclul mopeteiana (incluse în volumele poeme, respectiv poesii, ambele din 1970), poate deveni ilustrativă în acest sens. Pseudoroman al unui personaj simpatic, în aparență șters, lipsit nu numai de măreție dar și de alte însușiri care să-l singularizeze, cu preocupări
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
pentru un univers în care esențiale rămân răsturnarea ordinii prestabilite, schimbul de roluri, punerile în abis, simularea. Pentru a vedea cum funcționează aceste mecanisme comentatorii au ales de obicei - nu tocmai la întâmplare - poemul mopete în atmosfera lăuntrică, din deschiderea ciclului care îl are ca protagonist pe simpaticul personaj. Nu vom insista foarte mult asupra acestei arte poetice mascate, plasate strategic la început de volum și de ciclu, întrucât lucrurile esențiale s-au spus. Trebuie să reamintim în treacăt aplecarea către
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
de obicei - nu tocmai la întâmplare - poemul mopete în atmosfera lăuntrică, din deschiderea ciclului care îl are ca protagonist pe simpaticul personaj. Nu vom insista foarte mult asupra acestei arte poetice mascate, plasate strategic la început de volum și de ciclu, întrucât lucrurile esențiale s-au spus. Trebuie să reamintim în treacăt aplecarea către narativitate, predilecția pentru procedee descriptive și portretistice (care nu i-au scăpat nici lui Ion Bogdan Lefter în studiul intitulat provocator Poetul care nu încape într-o
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
așa de disipate la urma urmelor, tortúrile și neurastenia despărțirii sunt puse cap la cap cu o intuiție bine dozată. Poemele se susțin unele pe altele într-o ordine nu mecanică, de domino, ci subversivă: ,povestea" înaintează exclusiv de la un ciclu la altul. În interiorul secvențelor, numai discurs: fragmentele narative sunt sincopate ori deturnate. O anume urgență a durerii, o panică reverberată fiziologic în prima parte a volumului (mandala) cedează locul unei aluviuni de reproșuri distante mimând refrenul (nu te mai preface
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
un ,regressus ad uterum"; mai curând saphic sau egotist și decât matern. Așadar toate aglomerările barochiste de obiecte și tropi ajung indicii ale unei repoziționări discrete a lumii pe criterii obsesionale. O reificare neajutată însă și de consistența retoricii. Restrânsul ciclu final (trăiesc într-o continuă ficțiune sau pentru o apocalipsă a interiorului), în fapt un hiperteliu al primelor trei părți, încearcă o relaxare (citește: devitalizare) a discursului anterior, prin acreditarea traumelor drept ficțiuni. Poemele devin mai onirice și mai puțin
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
care se instalează în sufletul său, Béezina va face o poezie legată nu de ceea ce e perisabil și efemer, ci de geneza continuă a sevelor, de infinita naștere a surselor, de posesiunea triumfală a creației. Suflul liric ce străbate poeziile ciclurilor Zori la apus (1896) și Vânturi de la poli (1897) amintește de fervoarea unui Pascal, Kirkegaard și, mai aproape, de a unui Claudel, de care se apropie și prin structura versurilor. Blaga, în schimb, nu va atinge niciodată absolutul credinței caracteristic
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
la cele cele scrise să încropesc o scuză Când cei dotați de soartă cu harul poeziei Vor spânzura tăcerea cu ruga ereziei Stihuri nemuritoare se-nchid cu-o acoladă În timp ce anotimpuri cântate în baladă Păstrează-ntâietatea - toamnă și primavară Din ciclu sunt excluse căldurile de vară! Poate-am greșit adresa, poate-am greșit cuvântul -Pe drumuri părăsite și-o fi găsit mormântul- Cum versul nu se-ncheie-n mormane de plăceri! Am aruncat în ape mesajul cu tăceri N-am să
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
soare și ropotul grăbit al ploii/în primăvara asta ciugulesc amintiri/ce vină au florile că m-am născut în zodia risipitorilor de Lumină// (Primăvara mă ia prin surprindere). Periplul pe care îl face poeta generează un încântător și captivant ciclu de poeme, pe care îl putem așeza, având aceeași valoare, alături de cele prin care autoarea își manifestă întreaga sa dragoste și admirație față de Divinitate. “Vino vară-mbujorată”, “Primăvara ai vrea să la ai pe toate”, “De toamnă”, “Noiembrie trist”, “Noapte de
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
a avatarului, acumularea de sensuri profunde, care definesc un raport unic al eului poetic cu lupul, se produc pe un fond semiotic amplu - în diverse ponderi, și filosofic, și religios, și artistic. Complexitatea moștenirii culturale a simbolului Lup reiese, în ciclul de poeme consacrat “cețoasei fiare”, din asocierile plurivalente cu numeroase alte simboluri ale misterului, adâncite în nocturn și/ sau în vis și în moarte: - cu negura, visul, râul și luna (“...Se prelingea din trupul meu/ Fluidul somn, împrospătând pământul/ Ca
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
în basmele noastre populare), este de natură impresionistă (pictural, vorbind). Numai că maestrul Sadoveanu, nu numai cel din Pădurea Petrișorului, ci și din alte scene de vânătoare ori de pescuit i-a fost model tutelar. Mărturisit direct, în scris (vezi ciclul Sadoveniene), dar și indirect, în alte creații labișiene. Ca să nu mai itinerăm, discuțiile, sfaturile date la cursurile Școlii de Literatură. 10. Am pornit micul meu excurs (cumva critic) despre minunata Opera Magna, la care Nicolae Cârlan trudește de la 1975, când
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]