6,276 matches
-
Mama ei ne-a rugat să-i dăm niște meditații de suflet. Se pare că-i mult mai șocată decât ne-am putut noi închipui. Își controlă cu atenție ceasul. În timpul acesta, Nina se minuna de cârpiturile cu ghips și ciment, fantastice, adevărate opere de artă, pe care le făcea pe pereți zugravul. Alexe o aproba în tăcere, el își cam epuizase numărul, o lăsa pe ea să întrețină atmosfera la tensiunea dorită, ea avea mai mult suflu, practic era inepuizabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceartă, când schimba pământul dintr-un ghiveci umbla printre rădăcini, fără nici o teamă că le-ar putea frânge, că le-ar putea pricinui vreun rău, trăgea de firișoarele ce împânzeau pământul îngrămădit în ghiveci, o vedea cum stă îngenuncheată pe cimentul din balcon, umblând cu pământul, vorbind din când în când ca de una singură, încetișor, tainic, nu așa de puternic cum le vorbea lor, oamenilor. Nicăieri nu înfloreau trandafirii japonezi mai frumos decât la ea, micul copac dădea primăvara o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
După multe tergiversări, conducerea unității hotărâse s-o transfere pe Carmina la biblioteca uzinei. Avusese și Ovidiu contribuția lui. Câteva telefoane și totul se aranjase, cu atâtea nenumărate relații. Femeia ședea în fața ferestrei și privea în curtea uzinei, aleile de ciment, panourile cu diverse citate, straturile de pansele intens colorate. La mesele de lectură două tinere răsfoiau presa literară și sporovoiau încetișor despre semnatarii articolelor, spunându-le pe nume ca și cum le erau cel puțin veri primari. Atunci, dintr-odată, Carmina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acționează ca un automat, discută, zâmbește, respiră, ochii lucesc, figura îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce acele ceasului indică ora de plecare, coboară scările în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre stație, se urcă în primul autobuz, coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-i distrugă ei planurile, mai nesigure ca niște castele de nisip. I-a perceput pulsul în timp ce dormea prăbușit lângă dânsa. Mai apoi l-a auzit cum coboară scările sărind treptele din două în două, cum înainta pe aleea de ciment, cum trântea după el portiera mașinii. Li s-au adus aperitivele, cașcaval, măsline, șuncă presată. Au ciocnit paharele de coniac. Atunci bărbatul a întrebat-o dacă a fost căsătorită. Da, am fost, i-a răspuns Carmina. Apoi i-a ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe o grenadă și, ochind soclul Înalt al sobei, Îi făcu vânt. O mișcare simplă, total relaxată, fără umbră de resentiment, o despărțire dureroasă ai fi zis, dar calmă pentru că necesară. Gâtul scurt al sticlei verzui nimeri În muchea de ciment și căzu retezat. Un jet argintiu de apă Împroșcă peretele și soba care Începu să sfârâie. Profesorul Încercă să se ridice socotind că o apropiere prudentă de ușă se impunea și că pretextul orei târzii era o scuză suficientă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu. Am încercat să mă dezbar de acel fel de-a fi, să împing ideea înapoi, în spatele lucrurilor fizice, să-mi îndemn corpul să găsească și să accepte dura realitate a podelei ca pe o entitate de nisip, pietre și ciment, duri atomi fizici fără cuvinte, idei sau conexiuni, dar mintea mea nu reușea să găsească decât cuvintele, ideile, semnele și conexiunile acestor lucruri, niciodată nimic solid, iar corpul meu nu putea acționa fără instrucțiunile transmise de creier. Mi-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era un grup de clădiri - o duzină de structuri pătrate și dreptunghiulare din cărămidă roșie, cu coridoare de legătură. Văzută de sus, semăna probabil cu o organigramă. Poteca dintre clădiri era noroioasă și nisipoasă și tot ce nu era din ciment scotea un clefăit sec sub pașii mei. Tușa Ruth îmi spusese unde să afla Infirmeria și mă simțisem ușurat să aud că era la o distanță de doar cincisprezece minute de mers pe jos. — Dar acum e închisă, dragule. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și negre până la coapsă. Pardoseala rămăsese solidă și reală sub restul corpului său - mâinile și coatele împingându-se în ea și alunecând și laba piciorului drept întins lovind și scârțâind pe email - dar piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când pardoseala ar fi fost complet imaterială. Trupul lui care se zvârcolea neîncetat execută o singură smucitură puternică în jos. Rămase tăcut și nemișcat. Înghiți, scuipă, înghiți din nou. Capul i se bălăngăni. — O, Doamne, murmură. Preț de câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În ne-spațiu. — Mda, așa e. Mi-am dat jos rucsacul din spate și m-am lăsat în mâini și în genunchi ca să mă uit în gaură. Am reușit să văd doar cinci sau șapte centimetri dintr-o podea de ciment cenușiu, grunjos, înainte ca spațiul să se cufunde într-un întuneric desăvârșit. Aerul cald și filtrat al librăriei mă făcuse să transpir pe sub haina groasă, dar aerul care ieșea din gaură părea rece și tare, elementar și real, și anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
asta, Scout ridică din umeri copilărește. — Poate Dumnezeu? M-am uitat la ea. — Ce? — Uau. — Ce? — Doar uau. — Termină. 19 Istoria se scufundă în adâncuri În lumina lanternelor noastre, spațiul din spatele bibliotecii deveni surprinzător de comun, un cotlon mic de ciment cenușiu, cu o gaură circulară săpată în podea și o scară de fier ducând în jos. — Pe-acolo, zise Scout. O să trebuiască să-ți dai jos rucsacul și să-l ții deasupra capului ca să cobori. — Și cu motanul ce facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout aruncă lanterna încă aprinsă în punga în care era mâncarea noastră, își trecu punga peste încheietura mâinii și se târî prin bibliotecă, în spațiul dindărătul ei. Din cauza lanternei, punga albă, de plastic răspândea o strălucire difuză. Adăuga zidurilor de ciment un orizont încețoșat și rotitor de contururi ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu apă. Am urmărit-o cum își trece picioarele prin gaură, se întoarce și coboară câteva trepte pe scară. Când făcu asta, lumina împrăștiată de pungă dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lungi în sus. M-am forțat și am tras rucsacul în gaură, amortizând mare parte din greutatea lui cu capul și echilibrându-l cu brațul drept în timp ce coboram. Scara mă conduse într-un coridor foarte lung și foarte drept, de ciment. Becuri slabe, portocalii, atârnate de cabluri și garnituri îngălbenite luminau spațiul până destul de departe în ambele direcții. De-a lungul unui perete erau prinși colaci de cabluri groase și negre, iar de-a lungul celuilalt se zăreau la anumite intervale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și din gât, să le înăbuș, dar nereușind. O apropiere electrizantă, șocul, dorința, corpul meu vibra de toate astea și de panica stânjenită și brusca realitate a tuturor lucrurilor care se întâmplau. Privind țintă de-a lungul coridorului pustiu, de ciment, ascultând sunetele produse de mișcările lui Scout în spatele meu, am avut îngrozitoarea și insuportabila idee că a nu privi ar putea fi de fapt mai rău, ar fi un gest mult, mult mai evident decât a privi pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tricotat răsturnate și aruncară umbre de jurasic peste pereții de cărămidă - istoria se afundă în adâncuri - și apoi am străbătut parcări subpământene, arhive și pivnițe abandonate, zone de depozitare. Strecurându-ne prin deschizături, cățărându-ne pe molozuri, coborând scări de ciment pe care scria DOAR PENTRU PERSONAL în măruntaiele unor clădiri părăsite și încă-n viață. Ne opream să ne odihnim odată la două sau trei ore. Scout verifica într-un carnețel roșu distanța parcursă și beam apă și poate mâncam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în foc, lăsându-l să mă tragă înăuntrul lui și nerăspunzând în nici un fel. Secundele se scurseră, adunându-se aproape într-un minut, comicul, nemișcarea, toate evaporându-se în sus și dispărând prin sticla spartă de deasupra noastră. Podeaua de ciment era tare și rece sub picioarele mele încrucișate, iar spațiul enorm și întunecat și pustiu. Am coborât privirea spre degetele mele, degetele, mâinile și încheieturile care-i aparținuseră primului Eric mare parte din existența lor. Știam că glumele și jocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
clipa în care masiva idee de rechin ieșită la suprafață ateriză înapoi pe și sub podeaua din spatele meu, forța loviturii trimițând în aer o undă de impact alcătuită din sensuri și idei care mă izbi și mă aruncă înainte, pe ciment. Am sărit din nou în picioare, m-am întors și, apucând mânerul cuștii lui Ian, am alergat spre Scout. Eu și Scout alergând de-a lungul pasajului. — Prin zid, strigă ea, prin gaura din zid. — Iisuse. Ideea podelei înălțându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
O să vezi. Nu mai e mult. După câteva minute, coridorul se sfârși cu o scară care cobora spre o ușă. — Ăsta-i portul secat, zise Fidorous. Am intrat într-o pivniță mare cât un supermagazin, cu o podea netedă, din ciment, tavan înalt și șiruri de becuri atârnând de cabluri lungi și încâlcite ca pânza de păianjen. Scout era acolo. Lucra la ceva în mijlocul camerei. Haide, mi-am spus. Asta e. Așa se termină totul, într-un fel sau altul. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am ridicat gulerul hainei. Acum, că eram singur, aerul părea rece, încărcat de gânduri și îmbâcsit. Încăperea goală mirosea vag a covoare ridicate și-a fabrici abandonate. Era liniște, pașii mei scoțând bufnituri surde pe metrii nesfârșiți ai podelei de ciment. Numai că nu eram tocmai singur, nu-i așa? Ei bine, mă bucur că nimic din toate astea nu-ți afectează prea mult rutina. De deasupra cutiei sale de carton, una dintre urechile lui Ian se roti ca să mă asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
parte. M-am uitat în jur, încă puțin amețit, încă puțin șocat de vis. Am văzut un pahar răsturnat și apa vărsată îmbibându-mi jeanșii, formând o pată întunecată, înainte să formeze un lac lung și subțire pe podeaua de ciment. Piciorul îmi era ud pe o parte. Ca o explozie derulată invers, ultimele câteva ore se restrânseră rapid într-un singur punct distinct. Am luat paharul și m-am ridicat în picioare. Hârtiile și cuvintele dispăruseră. Acum era apă, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce mînca aviatorii cînd ies cu umerii vînjoși sé sape. - Kineticus Îi zice și e roșu, ce face el În ploaie, ciupercarul? - Sé nu mai dém la copii bilete, céci este galbené și macaraua, sé nu le cadé sacii cu ciment În cap. Sé ungem cu ulei de potîrniche ferestrele dușmanilor de clasé, sé nu le lumineze soarele casă! sînt cemodanii plini cu puf de rațé și pot sé Înveseleascé etajul patru. - Curcanul roșu sare În ogradé? - Aproape cé aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Îi irité pe séteni, iar pe de alté parte, a redat liniștea unor cetéțeni precum Nicolai Arsenievici și alții, care se aflau În aceeași situație, cum erau: Efim Alexandrovici, care a furat scînduré și Zahăr Zaharovici, care, pe lîngé scînduré, ciment și un pliant cu fotografii, a mai furat și o goarné pioniereascé pe care o ține ascunsé În șopron dupé o bucaté de placaj furat. Așa cé vestea despre numirea În funcție nu a cumnatului lui Vasilii Gavrilovici, a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
propuneri ale ambasadei acceptate în țară, întreprinderi românești ca Industrial export, Uzinexport, Geomin, Rompetrol, au construit în Siria, în contrapartidă cu fosfați și alte produse siriene, o rafinărie cu o capacitate de șase milioane tone, la Banias, o fabrică de ciment cu o capacitate de producție de un milion de tone pe an, la Sheik Said, o fabrică de triplusuperfosfați de 450.000 de tone pe an, la Homs, o instalație de încărcare automată a fosfaților, în vapoare, în portul Tartous
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
politic, comercial și economic, evidențiindu-se, pentru prima dată, în istoria României, acțiunile de cooperare economică diversificată cu Algeria, Egipt, Irak, Libia, Maroc, Siria, Sudan ș.a. Țara noastră a construit în aceste state: combinate chimice, rafinării de petrol, fabrici de ciment și de tractoare, porturi pescărești, obiective economice de interes național pentru statele respective, inclusiv cartiere de locuințe, complexe social-cultural și sportive, clădiri guvernamentale și multe altele. Prin creditele acordate de România acestor țări, care au constat în livrări de fabrici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
economice de conlucrare. A participat și sprijinit încheierea unor acorduri și înțelegeri care au ajutat la dezvoltarea economică a acestei țări. Astfel, România a livrat instalații de foraj, linii de înaltă tensiune, a construit o fabrică de confecții, una de ciment, o fabrică de conserve de ananas și o filatură de bumbac. Între anii 1970-1974, a fost detașat la Ambasada Română din Pakistan, în calitate de Secretar II și, ulterior, Secretar I, fiind prim-colaborator al ambasadorului. A răspuns în cadrul ambasadei de sectoarele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]