546 matches
-
manifest] puternic în rândul micilor societ]ți de pr]d]tori-culeg]tori care par mai apropiate de condiția uman] original]. Oamenii care se dezvolt] în asemenea împrejur]ri sunt, în general, înconjurați - la fel ca puii de lup sau de cimpanzeu - de cei ce constituie de fapt familia lor, astfel încât atitudinea normal] pe care o preiau de la cei din jur conduce, într-o m]sur] sau alta, la o mai mare grij] și compasiune. Este ins] important de observat c] aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este niciodat] adev]rât c] trebuie s] cunoști mai întâi rasă cuiva pentru a ști cum s] tratezi aceea persoan]... Dar în cazul animalelor, s] cunoști specia c]ruia îi aparține este absolut esențial. Diferența dintre un african și un cimpanzeu nu este aceeași cu diferența dintre un african și un eschimos. Le facem un mare deserviciu animalelor dac], incluzându-le în sfera noastr] de preocup]ri morale, nu acord]m important] diferențelor numeroase și minunate care ne deosebesc, unele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aspectele prezentate sunt speculative, ele sunt realizabile din punct de vedere empiric. Într-adev]r, în prezent, apar din ce in ce mai multe dovezi în acest sens. De pild], s-au f]cut și se fac studii detaliate asupra rudelor noastre apropiate, gorilele și cimpanzeii (de Wall, 1982; Goodall, 1986). Studiile sugereaz] c] aceste animale se bazeaz] foarte mult pe acte altruiste (sau, dac] preferați, întrucât nu au limbaj articulat, acte protoaltruiste). De asemenea, studiile efectuate asupra oamenilor indic] o uniformitate a credințelor morale, care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cum se va vedea, mi-am schimbat radical p]rerea în leg]tur] cu importanță aspectului evoluționist pentru etic]. Extrem de potrivite pentru susținerea laturii empirice a caracterului biologic pe care îl are morală noastr] sunt dou] c]rți recente despre cimpanzei: Franz de Waal, Chimpanzee Politics, si Jane Goodall, The Chimpanzees of Gombe. Printre cei care consider] c] nouă biologie revitalizeaz] etică evoluționist] se num]r] John Mackie, „The law of the jungle” (Philosophy, 52 1978, pp. 455-464); Jeffrey Murphy, Evolution
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
genom uman. Surprizele geneticienilor aveau să apară destul de curând, atunci când cercetările lor aveau să arate, contrar așteptărilor, că genomul uman avea numai aproximativ 30.000 de gene, adică numai cu 300 mai multe decât un șoarece, asemănările dintre om și cimpanzeu fiind de peste 98% ! Studiile efectuate au mai arătat că numai câteva procente din A.D.N. sunt folosite pentru codarea proteinelor - restul de peste 95% neavând nici un rol în acest proces ! Consternarea cercetătorilor a venit în mod normal pentru că știau că natura
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
alta. Prin urmare, deși ipoteza lui Kelleher pare a fi de domeniul science-fiction, o privire mai atentă ar putea să arate că nu este chiar așa. Gândiți-vă acum că doar 2% ne despart, din punct de vedere genetic, de cimpanzei; făcând speculații pe această temă, să ne imaginăm cum ar arăta o ființă umană care ar diferi genetic în sens evolutiv pozitiv doar cu 2% față de celelalte ființe umane ? Probabil că anatomic nu ar exista diferențe sesizabile, dar fiziologic ? Ar
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
indivizi de ambe sexe (Clark 1997), capabile să mențină cel puțin un regim „tolerabil de dominație stabilă” (Runciman 2001: 238). Scenariile diverg, însă, în acest punct: pentru unii specialiști, aceste comunități de hominide erau alcătuite, încă din Miocen, după modelul cimpanzeilor, din alianțe stabile, teritoriale, de masculi înrudiți, femelele circulând între grupuri (ex. Foley & Lee 1996; Gowlett 2008); pentru alții, după exemplul majorității celorlalte primate, aceste grupuri erau mai degrabă constituite din femele înrudite, masculilor, tolerați în număr mai mare decât
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
față de copii, care limitează mobilitatea femeilor, solicită sprijin și, în consecință, susține geneza timpurie a perechilor monogame, nu este extrasă din biologia primatelor, ci a păsărilor. În cazul primatelor, femelele, în contextul unei dependențe prelungite a puilor (6 ani, la cimpanzei), nu solicită vreun ajutor nutrițional din partea masculilor (Graves-Brown 1996: 313). Reducerea dimorfismului sexual, inclusiv prin creșterea robusteții femelelor, vizibilă la Homo erectus, susține această posibilitate a autonomiei mamelor, așa cum indică, fără dubiu, scăderea competiției sexuale masculine. Singurul argument contrar, unul
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
bifacialele acheuleene nu reprezentau în mod cert proiectile. Nu avem niciun motiv solid să presupunem capturi de dimensiuni impresionante și este foarte probabil ca primele hominide, bipede de talie mică, să fi fost încă și mai ineficiente, ca vânători, decât cimpanzeii. În privința faunei mari, statutul lor în ghilda prădătorilor trebuie să fi fost unul modest și oportunist, intermediar între cel al necrofagilor și cel al prădătorilor de top (Brantingham 1998). În fapt, șansele ca dieta lor să se fi concentrat către
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ro ) arată că în 1994 s-a demonstrat că H.I.V.-2 provine de la maimuța Sooty Mangabey din Africa de Vest cu trei subgrupe A , D și E , iar în 1999 s-au reportat rezultate care indică că o specie de particulară de cimpanzeu Pan Troglodytes Troglodytes din Africa Vest Centrală . Aceasă ipoteză nu explică de fapt cum s-a făcut transmiterea virusului de la maimuță la om nu aduce lămuriri legate de răspîndirea în un fel localizată a unor subtipuri de viruși . Ex : Se
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
probabilului". Astăzi, filosofia sa este demonstrată de matematica probabilităților. Îndoiala hiperbolică este demonstrată de fizica cuantică, un exemplu major fiind dualitatea corpuscul-undă și legea incertitudinii a lui Heisenberg. Neuroștiințele cognitive moderne se opun ideii carteziene despre absența gândirii la animale. Cimpanzeul, în lupta sa de adaptare și supraviețuire la condițiile naturii înconjurătoare, dezvoltă forme rudimentare de gândire, dovedite azi experimental. Cimpanzeul hominid, prin sunete izolate, care anunță colectivului primejdia, prezintă forme primitive de vorbire, care sunt procese de gândire. Genomul uman
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
dualitatea corpuscul-undă și legea incertitudinii a lui Heisenberg. Neuroștiințele cognitive moderne se opun ideii carteziene despre absența gândirii la animale. Cimpanzeul, în lupta sa de adaptare și supraviețuire la condițiile naturii înconjurătoare, dezvoltă forme rudimentare de gândire, dovedite azi experimental. Cimpanzeul hominid, prin sunete izolate, care anunță colectivului primejdia, prezintă forme primitive de vorbire, care sunt procese de gândire. Genomul uman (descoperit în anul 2000) dovedește asemănarea covârșitoare dintre genomul cimpanzeului și al omului, ele diferind cu mai puțin de 2
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
naturii înconjurătoare, dezvoltă forme rudimentare de gândire, dovedite azi experimental. Cimpanzeul hominid, prin sunete izolate, care anunță colectivului primejdia, prezintă forme primitive de vorbire, care sunt procese de gândire. Genomul uman (descoperit în anul 2000) dovedește asemănarea covârșitoare dintre genomul cimpanzeului și al omului, ele diferind cu mai puțin de 2%. Filmul Procesul maimuțelor, devenit oda darwininsmului, demonstrează cu succes această teză. În anul 1952 a apărut cartea lui Jean Marcel Bruller (pseudonim Vercors) Animalele pervertite (Les animaux dénaturés). Cartea este
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
archaea (celule lipsite de nucleu). Cântărește doar 200 g. Lederberg inițiază studiul genomic al microbiomului. Joshua Lederberg În anul 2011 revista Nature a publicat articlul lui Peer Bork49 care consideră microbiomul din intestinele omului ca un ecosistem comun oamenilor și cimpanzeului (și pe care-l numește "enterotip"). Enterotipul nu depinde de vârstă, de sex, de greutatea corpului sau de caracteristici alimentare specifice. Există trei categorii de enterotipuri. Tipul I conține cantități mari de bacteroide, tipul II conține Prevotela și tipul III
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cea necodată, reprezintă 98% din genom. Ea are importante funcții în regularizarea expresiei genice, organizarea arhitecturii cromozomice și a semnalelor de ereditate epigenetică (în afara secvențelor genelor). Diferența genetică dintre ADN-ul diferiților indivizi este mai mică de 0,1%. Între cimpanzeii de tip bonobos și oameni diferențele sunt de sub 4%. Genomul uman, sau setul de gene, este conținut în cele 23 de perechi de cromozomi. În celulele germinative cromozomii se înjumătățesc în două jumătăți haploide, pentru a realiza cromozomii celulei germinative
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
schizofrenie, și anumite variații genetice. Studii comparative ale genomurilor regnului mamifer sugerează că aproximativ 5% din genomul uman a fost conservat de evoluție de-a lungul a 200 de milioane de ani. O diferență de aproximativ 1,06% separă genomul cimpanzeului de cel al omului. O diferență majoră între cele două genomuri este reprezentată de cromozomul 2 al genomului uman, care pare a fi rezultatul unei fuziuni a cromozomilor 12 și 13 ai cimpanzeului. Asistăm la o extraordinară pierdere a genelor
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
diferență de aproximativ 1,06% separă genomul cimpanzeului de cel al omului. O diferență majoră între cele două genomuri este reprezentată de cromozomul 2 al genomului uman, care pare a fi rezultatul unei fuziuni a cromozomilor 12 și 13 ai cimpanzeului. Asistăm la o extraordinară pierdere a genelor olfactive la oameni. Corporația Celera, fondată în 1998 ca unitate comercială a societății Applera, condusă de Dr. J. Craig Venter 82, președinte transferat de la Institutul de Cercetări Genomice. Corporația s-a ocupat de proiectul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
parte din familia Retroviridae, caracterizată de o etapă particulară de revers transcriere în ciclul de replicare. Tipul HIV-1 este caracterizat de diversitate genetică, cu trei grupe: M (major), O (outlier) și N. Rezervorul natural al grupurilor M și N este cimpanzeul Pan troglodites troglodites, iar pentru grupul O este gorila cameruneză. În grupul M au fost identificate nouă subtipuri A, B, C, D, F, G, H, J, K, precum și numeroase variante recombinate. Subtipul C este cel mai răspândit în lume. Subtipul
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
om, ea ar fi totuși „contra naturii”, de unde nuanța de culpabilitate legată de acest tip de abordare. În al doilea rând, atunci când este vorba despre ființe umane, transferul conceptului privește nu atât eventualele Încrucișări cu alte specii (mai ales cu cimpanzei), de altfel puțin sau deloc atestate și, În orice caz, niciodată viabile (vezi infra), cât Încrucișarea, În interiorul propriei noastre specii, a unor indivizi aparținând unor varietăți diferite. În acest sens, hibridarea este cel mai adesea prezentată drept pierderea unei identități
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ridică probleme delicate, hibridarea omului cu o specie animală este de neconceput din punct de vedere etic. S-a semnalat totuși că, În 1897, la Vichy, o fetiță care trăia Într-o rulotă Împreună cu tatăl ei și cu o maimuță (cimpanzeu?) a adus pe lume un făt care prezenta caractere de simian. Problemele etice nu par Însă să fi Împiedicat experimentele care au avut loc, Începând cu anii ’60 ai secolului XX, atât În China, cât și În URSS și În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de anti-HBc, dar nu și anti-HBs. În consecință, nivelul înalt de anti HBc de origine maternă la copii născuți din mame purtătoare cronice nu le conferă protecție față de infecția cu HBV. S-a constatat că imunizarea numai față de HBc protejează cimpanzeul față de infecția cu HBV, dar este posibil ca CTL cu specificitate HBc să joace un rol important. Primul vaccin HBV aplicat la om a fost reprezentat de injecții cu particule subvirale, goale, de 22 nm, purificate din plasma sangvină a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
vaccinului ADN nu poate fi evaluată, dar s-a evidențiat faptul că o asemenea strategie imunologică ar putea fi aplicabilă la om. Studii privind vaccinarea ADN anti-HIV-1, precum și studii de imunoterapie cu imunogeni plasmidici ADN au fost efectuate și la cimpanzeu. Inocularea unui construct ADN de tip HIV-1MN, incluzând gena proteinei de înveliș, a stimulat răspunsul imun celular și umoral, protector față de doza înaltă de virus heterolog HIV-1 SF2. Animalele de control au dezvoltat infecția după inocularea aceleiași doze de virus
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a stimulat răspunsul imun celular și umoral, protector față de doza înaltă de virus heterolog HIV-1 SF2. Animalele de control au dezvoltat infecția după inocularea aceleiași doze de virus. Acesta este primul exemplu de protecție conferită de un vaccin ADN, la cimpanzeu (Boyer și colab., 1997). Rămâne de văzut dacă diversitatea antigenică a HIV poate fi învinsă prin utilizarea antigenelor multiple simultane sau dacă sunt necesare constructe cu diferite specificități antigenice ale învelișului. Vaccinarea ADN a fost evaluată pentru utilitatea sa ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
diferite specificități antigenice ale învelișului. Vaccinarea ADN a fost evaluată pentru utilitatea sa ca un posibil mijloc imunoterapeutic. Injectarea vaccinului ADN cu gena pentru proteina învelișului a indus creșterea titrului anticorpilor specifici față de gp 120 și gp 41, atât la cimpanzeul deja infectat cu HIV-1, cât și la cel neinfectat. Rezultatele încurajatoare, alături de absența oricărei toxicități, consecutive vaccinării genetice a celei mai apropiate specii de specia umană, justifică, în opinia unor cercetători, aplicarea vaccinării genetice anti-SIDA, la om. Primele încercări în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de-a dreptul diabolice pe care le are acest agent patogen, prin care se eschivează de la confruntarea cu mecanismele de apărare imunologică a gazdei. Au fost utilizate în experiențe clinice pe voluntari umani, dar și în experiențe de laborator pe cimpanzei, diferite variante de vaccinuri genetice, cu rezultate încă neconcludente. În anul 1998, s-a utilizat un vaccin manipulat bazat pe virusul vaccinia precum și celule prelevate de la subiecți vaccinați infectați cu virus. Daniel Zagury s-a folosit de propriul său organism
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]